ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Bacău la data de 25 iunie 2012, reclamanta SC D. SA a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Național al Audiovizualului anularea Deciziei nr. 353 din 31 mai 2012 emisă de pârât. 2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 228 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă cererea reclamantei ca nefondată. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a dovedit că a semnat un protocol de participare a candidaților la emisiunile electorale, conform unui program, fiind obligată să asigure virtual posibilitatea candidaților să participe la emisiunile electorale desfășurate de acestea, fără a-i putea obliga pe candidați să se prezinte.

Instanța de primă jurisdicție a reținut că reclamanta nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 69 lit. e), respectiv nu a intervenit prompt atunci când, prin comportamente sau exprimări, invitații încalcă dispozițiile art. 68 alin. (2), reținând faptul că atunci când invitații nu se conformează solicitărilor, moderatorul are dreptul/obligația de a decide întreruperea microfonului participantului care încalcă dispozițiile legii sau de a opri emisiunea, după caz. Instanța a reținut că niciuna dintre aceste modalități de intervenție nu a fost făcută de moderatorul emisiunilor pentru care s-a aplicat sancțiunea, deși candidații prezenți încălcaseră evident prevederile art. 68 alin. (2). 3. Recursul formulat de SC D. SA Bacău Prin cererea de recurs formulată, reclamanta a criticat ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond.

Recurenta-reclamantă a arătat faptul că deși instanța de fond a reținut îndeplinirea obligațiilor de a asigura timpi de antenă în mod echitabil, cunoscuți de toți competitorii, respectiv a obligației de a asigura posibilitatea replicării atât în timpul emisiunilor criticate, cât și după încheierea acestora, instanța a reținut contradictoriu că s-a acordat timp de antenă suplimentar unui contracandidat în defavoarea altora. Recurenta a arătat că s-a reținut culpa sa cu privire la neintervenția promptă a moderatorului la momentul exprimării unor opinii considerate a fi lezante pentru partea care nu a participat la emisiune, aspect care este contrazis chiar de probatoriile administrate în cauză.

A precizat faptul că moderatorii emisiunii au înțeles să contacteze reprezentanții Primăriei/Consiliului Județean imediat după ce au fost exprimate opiniile participanților la emisiune referitoare la activitatea, pentru exprimarea unor puncte de vedere, susținându-se faptul că moderatorii emisiunilor au oferit aceleași condiții de exprimare a punctului de vedere tuturor participanților, inclusiv Primarului S. sau Președintelui CJ D.B., care nu au înțeles să le exercite. Totodată, s-a susținut faptul că nu poate sta la baza adoptării hotărârii criticate considerentul conform căreia societatea reclamantă a mai fost sancționată de CNA și în alte ocazii, întrucât fiecare decizie a CNA-ului sancționează abateri diferite, care s-au produs în emisiuni și pentru aspecte diferite.

Recurenta a arătat faptul că practica Curții Europene a Drepturilor Omului invocată a fost interpretată și aplicată greșit de prima instanță, întrucât nu poate fi contestată în mod legitim opinia constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului de a analiza modalitățile de exprimare față de activitatea unor politicieni, indiferent de comunicatori, în termeni mult mai permisivi față de opiniile raportate la persoanele obișnuite, tocmai pentru că atitudinea și manifestările publice ale politicienilor, chiar dacă nu sunt criticate de către alți politicieni, imprimă o responsabilitate și un interes public exonerator de răspundere, mult mărit față de oamenii de rând. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1.Argumentele de fapt și de drept relevante Analizând critica recurentei cu privire la faptul că în emisiunile vizate au fost respectate de moderatorul emisiunii toate regulile unei astfel de emisiuni, Înalta Curte va respinge această critică, văzând rapoartele de monitorizare și constatând încălcarea legislației audiovizuale privitoare la neprezentarea unor puncte de vedere aflate în opoziție, în legătură cu problema de interes public pentru comunitatea respectivă, fiind astfel afectate echilibrul și imparțialitatea dezbaterii, precum și posibilitatea publicului de a-și forma în mod liber o opinie cu privire la subiectul discutat în emisiune.

Înalta Curte a constatat că decizia atacată este legală și temeinică, întrucât radiodifuzorul nu a asigurat un echilibru just în prezentarea activităților de campanie ale tuturor competitorilor electorali înscriși în cursa electorală, echitate, pentru a da posibilitatea ca toți candidații să aibă posibilitatea de a se face cunoscuți electoratului și corectitudine, pentru ca toți competitorii electorali să beneficieze de un tratament obiectiv și echidistant.

Înalta Curte, analizând rapoartele de monitorizare depuse la dosarul cauzei a constatat că în cadrul emisiunilor vizate, recurenta-reclamantă nu a prezentat, în mod echidistant și echilibrat, informații cu privire la activitățile de campanie ale candidaților și competitorilor electorali înscriși în cursa electorală, astfel cum s-a convenit între recurentă și cei 10 competitori electorali, ce au semnat un protocol la data de 9 mai 2012. Înalta Curte a constatat că instanța de fond a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecății prin analizarea mijloacelor de probă aflate la dosar și coroborarea lor, cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a dreptului la un proces echitabil.

Este fără putință de tăgadă că dispozițiile art. 6 prevăd în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța și fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte, așa cum reține Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Van de Hurk împotriva Olandei. De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că Legea audiovizualului nu urmărește să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, Consiliul Național al Audiovizualului fiind garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.

Înalta Curte reține că libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, însă exercițiul acestei libertăți comportă îndatoriri și responsabilități specifice în cazul jurnaliștilor și radiodifuzorilor, aceștia având obligația generală de a relata obiectiv și echilibrat faptele și activitățile de interes public, de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Înalta Curte nu poate reține critica formulată de reclamantă cu privire la faptul că intimatul CNA a enumerat și alte decizii de sancționare pentru reținerea temeiniciei deciziei contestate, întrucât instanța de primă jurisdicție a reținut corect contextul în legătură cu maniera repetată în care a procedat reclamanta cu referire la aceleași aspecte, fiind reținut în mod corect faptul că recurenta-reclamantă nu a făcut toate demersurile necesare pentru ca emisiunile de dezbatere electorală difuzate în perioada monitorizată să se desfășoare cu respectarea dispozițiilor legale. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de SC D. SA Bacău împotriva Sentinței nr. 228 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL