ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată

Curții de Apel Bacău la data de 25 iunie 2012, reclamanta SC D. SA a solicitat

în contradictoriu cu Consiliul Național al Audiovizualului anularea Deciziei

nr. 353 din 31 mai 2012 emisă de pârât.

instanței de fond

A. Prin Sentința nr.

228 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă cererea

reclamantei ca nefondată.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a dovedit că a semnat un

protocol de participare a candidaților la emisiunile electorale, conform unui

program, fiind obligată să asigure virtual posibilitatea candidaților să

participe la emisiunile electorale desfășurate de acestea, fără a-i putea

obliga pe candidați să se prezinte.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că reclamanta nu a respectat dispozițiile imperative ale

art. 69 lit. e), respectiv nu a intervenit prompt atunci când, prin

comportamente sau exprimări, invitații încalcă dispozițiile art. 68 alin. (2),

reținând faptul că atunci când invitații nu se conformează solicitărilor,

moderatorul are dreptul/obligația de a decide întreruperea microfonului

participantului care încalcă dispozițiile legii sau de a opri emisiunea, după

caz.

Instanța a reținut că

niciuna dintre aceste modalități de intervenție nu a fost făcută de moderatorul

emisiunilor pentru care s-a aplicat sancțiunea, deși candidații prezenți

încălcaseră evident prevederile art. 68 alin. (2).

de SC D. SA Bacău

Prin cererea de

recurs formulată, reclamanta a criticat ca nelegală și netemeinică hotărârea

instanței de fond.

Recurenta-reclamantă

a arătat faptul că deși instanța de fond a reținut îndeplinirea obligațiilor de

a asigura timpi de antenă în mod echitabil, cunoscuți de toți competitorii,

respectiv a obligației de a asigura posibilitatea replicării atât în timpul

emisiunilor criticate, cât și după încheierea acestora, instanța a reținut

contradictoriu că s-a acordat timp de antenă suplimentar unui contracandidat în

defavoarea altora.

Recurenta a arătat că

s-a reținut culpa sa cu privire la neintervenția promptă a moderatorului la

momentul exprimării unor opinii considerate a fi lezante pentru partea care nu

a participat la emisiune, aspect care este contrazis chiar de probatoriile

administrate în cauză.

A precizat faptul că

moderatorii emisiunii au înțeles să contacteze reprezentanții

Primăriei/Consiliului Județean imediat după ce au fost exprimate opiniile

participanților la emisiune referitoare la activitatea, pentru exprimarea unor

puncte de vedere, susținându-se faptul că moderatorii emisiunilor au oferit

aceleași condiții de exprimare a punctului de vedere tuturor participanților,

inclusiv Primarului S. sau Președintelui CJ D.B., care nu au înțeles să le

exercite.

Totodată, s-a

susținut faptul că nu poate sta la baza adoptării hotărârii criticate

considerentul conform căreia societatea reclamantă a mai fost sancționată de

CNA și în alte ocazii, întrucât fiecare decizie a CNA-ului sancționează abateri

diferite, care s-au produs în emisiuni și pentru aspecte diferite.

Recurenta a arătat

faptul că practica Curții Europene a Drepturilor Omului invocată a fost

interpretată și aplicată greșit de prima instanță, întrucât nu poate fi

contestată în mod legitim opinia constantă a Curții Europene a Drepturilor

Omului de a analiza modalitățile de exprimare față de activitatea unor

politicieni, indiferent de comunicatori, în termeni mult mai permisivi față de

opiniile raportate la persoanele obișnuite, tocmai pentru că atitudinea și

manifestările publice ale politicienilor, chiar dacă nu sunt criticate de către

alți politicieni, imprimă o responsabilitate și un interes public exonerator de

răspundere, mult mărit față de oamenii de rând.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

1.Argumentele de fapt

și de drept relevante

Analizând critica

recurentei cu privire la faptul că în emisiunile vizate au fost respectate de moderatorul

emisiunii toate regulile unei astfel de emisiuni, Înalta Curte va respinge

această critică, văzând rapoartele de monitorizare și constatând încălcarea

legislației audiovizuale privitoare la neprezentarea unor puncte de vedere

aflate în opoziție, în legătură cu problema de interes public pentru

comunitatea respectivă, fiind astfel afectate echilibrul și imparțialitatea

dezbaterii, precum și posibilitatea publicului de a-și forma în mod liber o

opinie cu privire la subiectul discutat în emisiune.

Înalta Curte a

constatat că decizia atacată este legală și temeinică, întrucât radiodifuzorul

nu a asigurat un echilibru just în prezentarea activităților de campanie ale

tuturor competitorilor electorali înscriși în cursa electorală, echitate,

pentru a da posibilitatea ca toți candidații să aibă posibilitatea de a se face

cunoscuți electoratului și corectitudine, pentru ca toți competitorii

electorali să beneficieze de un tratament obiectiv și echidistant.

Înalta Curte,

analizând rapoartele de monitorizare depuse la dosarul cauzei a constatat că în

cadrul emisiunilor vizate, recurenta-reclamantă nu a prezentat, în mod

echidistant și echilibrat, informații cu privire la activitățile de campanie

ale candidaților și competitorilor electorali înscriși în cursa electorală,

astfel cum s-a convenit între recurentă și cei 10 competitori electorali, ce au

semnat un protocol la data de 9 mai 2012.

Înalta Curte a

constatat că instanța de fond a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecății

prin analizarea mijloacelor de probă aflate la dosar și coroborarea lor, cu

respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

respectiv a dreptului la un proces echitabil.

Este fără putință de

tăgadă că dispozițiile art. 6 prevăd în sarcina instanței obligația de a

proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă

ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța și fără ca asta să implice

un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte, așa cum reține Curtea

Europeană a Drepturilor Omului în cauza Van de Hurk împotriva Olandei.

De asemenea, Înalta

Curte are în vedere faptul că Legea audiovizualului nu urmărește să garanteze

drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, Consiliul

Național al Audiovizualului fiind garantul interesului public în domeniul

comunicării audiovizuale.

Înalta Curte reține

că libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale

unei societăți democratice, însă exercițiul acestei libertăți comportă îndatoriri

și responsabilități specifice în cazul jurnaliștilor și radiodifuzorilor,

aceștia având obligația generală de a relata obiectiv și echilibrat faptele și

activitățile de interes public, de a respecta drepturile și libertățile

fundamentale ale omului.

Înalta Curte nu poate

reține critica formulată de reclamantă cu privire la faptul că intimatul CNA a

enumerat și alte decizii de sancționare pentru reținerea temeiniciei deciziei

contestate, întrucât instanța de primă jurisdicție a reținut corect contextul în

legătură cu maniera repetată în care a procedat reclamanta cu referire la

aceleași aspecte, fiind reținut în mod corect faptul că recurenta-reclamantă nu

a făcut toate demersurile necesare pentru ca emisiunile de dezbatere electorală

difuzate în perioada monitorizată să se desfășoare cu respectarea dispozițiilor

legale.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de SC D. SA Bacău împotriva Sentinței nr. 228 din 13 noiembrie 2012 a

Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL