ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată
Curții de Apel Bacău la data de 25 iunie 2012, reclamanta SC D. SA a solicitat
în contradictoriu cu Consiliul Național al Audiovizualului anularea Deciziei
nr. 353 din 31 mai 2012 emisă de pârât.
Hotărârea
instanței de fond
A. Prin Sentința nr.
228 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău a fost respinsă cererea
reclamantei ca nefondată.
B. Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a dovedit că a semnat un
protocol de participare a candidaților la emisiunile electorale, conform unui
program, fiind obligată să asigure virtual posibilitatea candidaților să
participe la emisiunile electorale desfășurate de acestea, fără a-i putea
obliga pe candidați să se prezinte.
Instanța de primă
jurisdicție a reținut că reclamanta nu a respectat dispozițiile imperative ale
art. 69 lit. e), respectiv nu a intervenit prompt atunci când, prin
comportamente sau exprimări, invitații încalcă dispozițiile art. 68 alin. (2),
reținând faptul că atunci când invitații nu se conformează solicitărilor,
moderatorul are dreptul/obligația de a decide întreruperea microfonului
participantului care încalcă dispozițiile legii sau de a opri emisiunea, după
caz.
Instanța a reținut că
niciuna dintre aceste modalități de intervenție nu a fost făcută de moderatorul
emisiunilor pentru care s-a aplicat sancțiunea, deși candidații prezenți
încălcaseră evident prevederile art. 68 alin. (2).
Recursul formulat
de SC D. SA Bacău
Prin cererea de
recurs formulată, reclamanta a criticat ca nelegală și netemeinică hotărârea
instanței de fond.
Recurenta-reclamantă
a arătat faptul că deși instanța de fond a reținut îndeplinirea obligațiilor de
a asigura timpi de antenă în mod echitabil, cunoscuți de toți competitorii,
respectiv a obligației de a asigura posibilitatea replicării atât în timpul
emisiunilor criticate, cât și după încheierea acestora, instanța a reținut
contradictoriu că s-a acordat timp de antenă suplimentar unui contracandidat în
defavoarea altora.
Recurenta a arătat că
s-a reținut culpa sa cu privire la neintervenția promptă a moderatorului la
momentul exprimării unor opinii considerate a fi lezante pentru partea care nu
a participat la emisiune, aspect care este contrazis chiar de probatoriile
administrate în cauză.
A precizat faptul că
moderatorii emisiunii au înțeles să contacteze reprezentanții
Primăriei/Consiliului Județean imediat după ce au fost exprimate opiniile
participanților la emisiune referitoare la activitatea, pentru exprimarea unor
puncte de vedere, susținându-se faptul că moderatorii emisiunilor au oferit
aceleași condiții de exprimare a punctului de vedere tuturor participanților,
inclusiv Primarului S. sau Președintelui CJ D.B., care nu au înțeles să le
exercite.
Totodată, s-a
susținut faptul că nu poate sta la baza adoptării hotărârii criticate
considerentul conform căreia societatea reclamantă a mai fost sancționată de
CNA și în alte ocazii, întrucât fiecare decizie a CNA-ului sancționează abateri
diferite, care s-au produs în emisiuni și pentru aspecte diferite.
Recurenta a arătat
faptul că practica Curții Europene a Drepturilor Omului invocată a fost
interpretată și aplicată greșit de prima instanță, întrucât nu poate fi
contestată în mod legitim opinia constantă a Curții Europene a Drepturilor
Omului de a analiza modalitățile de exprimare față de activitatea unor
politicieni, indiferent de comunicatori, în termeni mult mai permisivi față de
opiniile raportate la persoanele obișnuite, tocmai pentru că atitudinea și
manifestările publice ale politicienilor, chiar dacă nu sunt criticate de către
alți politicieni, imprimă o responsabilitate și un interes public exonerator de
răspundere, mult mărit față de oamenii de rând.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat
pentru considerentele ce urmează:
1.Argumentele de fapt
și de drept relevante
Analizând critica
recurentei cu privire la faptul că în emisiunile vizate au fost respectate de moderatorul
emisiunii toate regulile unei astfel de emisiuni, Înalta Curte va respinge
această critică, văzând rapoartele de monitorizare și constatând încălcarea
legislației audiovizuale privitoare la neprezentarea unor puncte de vedere
aflate în opoziție, în legătură cu problema de interes public pentru
comunitatea respectivă, fiind astfel afectate echilibrul și imparțialitatea
dezbaterii, precum și posibilitatea publicului de a-și forma în mod liber o
opinie cu privire la subiectul discutat în emisiune.
Înalta Curte a
constatat că decizia atacată este legală și temeinică, întrucât radiodifuzorul
nu a asigurat un echilibru just în prezentarea activităților de campanie ale
tuturor competitorilor electorali înscriși în cursa electorală, echitate,
pentru a da posibilitatea ca toți candidații să aibă posibilitatea de a se face
cunoscuți electoratului și corectitudine, pentru ca toți competitorii
electorali să beneficieze de un tratament obiectiv și echidistant.
Înalta Curte,
analizând rapoartele de monitorizare depuse la dosarul cauzei a constatat că în
cadrul emisiunilor vizate, recurenta-reclamantă nu a prezentat, în mod
echidistant și echilibrat, informații cu privire la activitățile de campanie
ale candidaților și competitorilor electorali înscriși în cursa electorală,
astfel cum s-a convenit între recurentă și cei 10 competitori electorali, ce au
semnat un protocol la data de 9 mai 2012.
Înalta Curte a
constatat că instanța de fond a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecății
prin analizarea mijloacelor de probă aflate la dosar și coroborarea lor, cu
respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
respectiv a dreptului la un proces echitabil.
Este fără putință de
tăgadă că dispozițiile art. 6 prevăd în sarcina instanței obligația de a
proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă
ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța și fără ca asta să implice
un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte, așa cum reține Curtea
Europeană a Drepturilor Omului în cauza Van de Hurk împotriva Olandei.
De asemenea, Înalta
Curte are în vedere faptul că Legea audiovizualului nu urmărește să garanteze
drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, Consiliul
Național al Audiovizualului fiind garantul interesului public în domeniul
comunicării audiovizuale.
Înalta Curte reține
că libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale
unei societăți democratice, însă exercițiul acestei libertăți comportă îndatoriri
și responsabilități specifice în cazul jurnaliștilor și radiodifuzorilor,
aceștia având obligația generală de a relata obiectiv și echilibrat faptele și
activitățile de interes public, de a respecta drepturile și libertățile
fundamentale ale omului.
Înalta Curte nu poate
reține critica formulată de reclamantă cu privire la faptul că intimatul CNA a
enumerat și alte decizii de sancționare pentru reținerea temeiniciei deciziei
contestate, întrucât instanța de primă jurisdicție a reținut corect contextul în
legătură cu maniera repetată în care a procedat reclamanta cu referire la
aceleași aspecte, fiind reținut în mod corect faptul că recurenta-reclamantă nu
a făcut toate demersurile necesare pentru ca emisiunile de dezbatere electorală
difuzate în perioada monitorizată să se desfășoare cu respectarea dispozițiilor
legale.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,
potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau
art. 304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de SC D. SA Bacău împotriva Sentinței nr. 228 din 13 noiembrie 2012 a
Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2014.
Procesat de GGC - CL