ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 17/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 414 din 25 iulie 2013 prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 RON. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, în temeiul dispozițiilor art. 90 alin. (3) din Legea audiovizualului.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 220 din 22 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL; invocând prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. 2010 recurenta solicită modificarea în tot a sentinței și anularea Deciziei nr. 414/2013 emisă de intimatul CNA sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea somației publice.

În motivarea recursului se arată următoarele:

- instanța de fond a înțeles greșit că reclamanta ar fi criticat raportul de control referitor la omisiunea de a indica locul controlului, în fapt omisiunea existând în decizia de sancționare; or, susține recurenta, între cele două acte există o distincție esențială; în acest context, se arată că, presupunând că s-a efectuat controlul la doi abonați ai reclamantei recurente, veridicitatea și autenticitatea presupuselor constatări ar fi afectată timp cât nu s-au luat în calcul factorii care pot altera în sens negativ retransmisia ofertei serviciilor de programe precum și posibilitatea ca unii abonați să fi șters anumite programe din grilă;

- instanța nu a ținut cont de încălcarea principiului nediscriminării de către pârâtul intimat, rezultat din faptul că alte societăți comerciale sau întreprinderi individuale au primit sancțiuni mai blânde pentru fapte mai grave.

1.4 Întâmpinare

Intimatul Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința este legală și temeinică.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 29 septembrie 2015 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2 Soluționarea recursului

Examinând actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților, judecând în limitele motivelor de casare invocate (art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. 2010; în continuare, C. proc. civ.), Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arată în continuare:

Cu privire la primul motiv de recurs (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), Înalta Curte constată că sentința respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și indicând într-o manieră suficientă argumentele pentru care au fost respinse apărările reclamantei.

Prevederile legale mai sus indicate nu obligă instanța să răspundă tuturor apărărilor avansate de parte, acestea putând fi analizate global, printr-un raționament juridic de sinteză ori luând în considerare un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație nu constituie automat motiv de casare a sentinței. Pentru a avea această consecință, omisiunea trebuie să fie decisivă, să afecteze echitatea procedurii, să denote lipsa de "ascultare" a părții, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, recursul întemeiat pe acest considerent este neîntemeiat.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), Înalta Curte ia în considerare apărarea recurentului bazată pe presupusa încălcare a principiului nediscriminării de către pârâtul intimat, necenzurată de instanța de fond, și observă că actele și lucrările dosarului nu confirmă afirmațiile recurentei privind împrejurarea că alte societăți comerciale sau întreprinderi individuale - cu ar fi SC B. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL sau Î.I. E., sancționate diferit sau care au săvârșit, în opinia recurentei, fapte mai grave - s-ar afla în aceeași situație cu recurenta [încălcarea dispozițiilor art. 74 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 prin transmiterea fără acordul CNA a 23 de programe în plus și a unui program în minus față de oferta de servicii aprobată, încălcarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) și (2) din aceeași lege prin netransmiterea mai multor programe obligatorii].

Intimatul beneficiază de o anumită marjă de apreciere în individualizarea sancțiunii care nu poate fi limitată decât pentru exces de putere, ceea ce nu este cazul în speță, amenda fiind stabilită la minimul legal.

În consecință, și cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat.

În ceea ce privește celelalte apărări formulate de recurentă (omisiunea instanței de fond de a lua în considerare posibilii factori care pot altera în sens negativ retransmisia ofertei serviciilor de programe precum și posibilitatea ca unii abonați să fi șters anumite programe din grilă), Înalta Curte constată că pun în discuție starea de fapt, necenzurabilă pe calea recursului (potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea poate fi cerută numai pentru motive de nelegalitate).

Așa fiind, în baza art. 496 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 220 din 22 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT