ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6

octombrie 2009, iar la Secția Penală la 7 octombrie 2009 sub nr. 7812/1/2009, T.M.

a formulat contestație la executare în Dosarul nr. 10804/1/2008 în care s-a

pronunțat sentința penală nr. 325 din 18 februarie 2009, definitivă la 28

septembrie 2009 apreciind că realitatea juridică a fost eludată atât în faza de

cercetare penală, cât și de instanțele de fond și de recurs ale Înaltei Curți

de Casație și Justiție, instanțe care au validat falsurile promovate și induse

de către procurori prin abuz procedural, cum ar fi neaudierea petenților,

ignorarea probatoriului, preluarea și neverificarea informațiilor false

furnizate de învinuiți. În drept, sunt invocate dispozițiile art. 461 lit. c) C.

proc. pen.

În vederea soluționării cauzei a fost atașat Dosarul nr.

10804/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Concluziile reprezentatului Ministerului Public au

fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte, examinând contestația la executare

formulată de contestatorul T.M. împotriva sentinței penale nr. 325 din 18

februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție o constată nefondată

pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 325 din 18 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins ca nefondată plângerea petiționarului

împotriva rezoluției nr. 1193/P/2008 din 12 noiembrie  2008 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistratul procuror S.E.A. apreciindu-se că acesta

și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu cu respectarea

dispozițiilor legale, faptele sesizate de către petent necircumscriindu-se

infracțiunilor reclamate, respectiv infracțiunile de abuz în serviciu în contra

intereselor persoanei și fals intelectual.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație la

executare petentul T.M. invocând cazul prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc.

pen. (se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau

vreo împiedicare la executare).

Contestația la executare reprezintă un mijloc

procesual de rezolvare a plângerilor îndreptate împotriva actelor de executare,

respectiv o activitate contencioasă privitoare la incidențele de executare care

necesită intervenția organelor jurisdicționale.

Împiedicările la executare trebuie să se datoreze unor

cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate

continua executarea acesteia.

Verificând hotărârea, Înalta Curte constată că

sentința este clară, neexistând vreo nelămurire în conținutul acesteia care să

atragă incidența cazului de contestație prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc.

pen.

Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația la

executată, formulată de petiționarul T.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare

formulată de contestatorul T.M. împotriva sentinței penale nr. 325 din 18

februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.