ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3307/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului, costată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9/D/2013, din 16 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6013/110/2012 al Tribunalului Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului M.V., pentru comiterea infracțiunilor prevăzută de:

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev.: de la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. in condițiile si pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii si arestării preventive de la 13 iulie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea autoturismului marca S. cu nr. de înmatriculare X, care a fost folosită de inc. M.V. la săvârșirea faptelor penale, autoturismul aflat la I.P.J. Bacău, iar cheia de contact și documentele se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.600 lei.

S-a dispus păstrarea ca mijloc probă - un telefon marca N. - plic nr. 1, portmoneu - plic nr. 2 și suport optic marca T. - plic nr. 3 aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

S-a dispus păstrarea măsurii de indisponibilizare la CEC a sumei de 170 lei - recipisa nr. x - fila 61 și a sumei de 250 euro - recipisa y - (fila 63 - dos u.p).

S-a luat act că inculpatul este de acord cu plata pretențiilor civile.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la 30.000 lei daune morale către partea civilă B.V.F.

S-a luat act că partea civilă C.G.S. nu are pretenții civile în cauză.

A fost obligat inculpatul la cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean de Urgență Bacău, în sumă de 485,76 lei, reactualizată și către Serviciul de Ambulanță Județean Bacău în sumă de 323 lei, reactualizată.

În baza art. 7 din Legea nr. 76 /2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător angajat.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 1.600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriu nr. 1511/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.V., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea tentativei la infracțiune de omor calificat și deosebit de grav și furt calificat, infracțiunilor prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. raportat la art. 176 lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 208-209 alin. (1) lit. e) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în ziua de 10 iulie 2012 a sustras de la partea vătămată C.G.S. un număr de 4 telefoane mobile marca I., iar în timp ce se afla pe str. Ștefan cel Mare din mun. Bacău a lovit cu intenție, cu autoturismul marca S. de culoare albă, pe agentul de poliție B.V., care se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu și încerca să îl legitimeze. Agentul de poliție a fost internat la Spitalul Județean de Urgență Bacău, iar din raportul de constatare medico - legală din 12 iulie  2012 al S.M.L. Bacău rezultă că a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 11-13 zile îngrijiri medicale.

Instanța de fond din actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

La începutul lunii iulie 2012 partea vătămată C.G.S. a postat pe Internet un anunț că are de vânzare telefoane mobile.

În ziua de 10 iulie 2012 partea vătămată C.G.S. a fost apelată telefonic de către inculpatul M.V. de pe telefonul său mobil cu nr. x, precizând că este dispus să cumpere telefoane mobile.

Partea vătămată C.G.S. împreună cu prietena sa numita I.P.A. s-au întâlnit, în urma înțelegerii, cu inculpatul M.V. pe str. Ștefan cel Mare, în parcarea blocului nr. x din mun. Bacău.

La întâlnire, inc. M.V. a venit cu autoturismul marca S. de culoare albă, cu nr. de înmatriculare x (înmatriculat în Spania), proprietatea soției sale - numita M.A.R. din loc. Săvinești, str. Liliacului, nr. 20, jud. Neamț, pe care i l-a dat în ziua de 09 iulie 2012, așa cum rezultă din declarația dată de aceasta.

Partea vătămată C.G.S. i-a prezentat inculpatului M.V., care era însoțit de o persoană necunoscută (bărbat), un număr de patru telefoane mobile, dintre care 1 telefon mobil marca I.4 și 3 telefoane mobile marca I. și i-a cerut pentru acestea suma de 3.600 lei.

Inculpatul M.V. nu a fost de acord cu prețul cerut și a plecat. După aproximativ 2 ore, inculpatul a apelat-o din nou telefonic pe partea vătămată C.G.S. și s-au reîntâlnit în același loc.

După ce partea vătămată i-a prezentat din nou inculpatului și persoanei necunoscute cele patru telefoane mobile, aceștia, fără a achita contravaloarea acestora, le-au sustras și au vrut să plece cu autoturismul marca S.

Partea vătămată C.G.S. văzând aceasta, a apelat de pe telefonului său mobil SNUAU 112, iar la scurt timp s-a prezentat la fața locului un echipaj mixt, format din agentul de poliție B.V.F. ei și jandarmul I.I.

În timp ce agentul de poliție B.V.F. ei a încercat să îl legitimeze pe inculpatul M.V., acesta s-a urcat la volanul autoturismului marca S., l-a pornit și a demarat în trombă, și, cu intenție, l-a lovit pe agentul de poliție cu partea din față a autoturismului, l-a aruncat pe capotă, iar când a căzut, cu roțile din spate l-a călcat peste membrele inferioare.

Partea vătămată B.V.F. ei a fost transportat cu Salvarea la Spitalul Județean Bacău, secția U.P.U., unde a fost internat.

Din raportul de constatare medico - legală din 12 iulie 2012 al Serviciul de Medicină Legală Bacău, rezultă că agentul de poliție B.V. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 11-13 zile îngrijiri medicale.

Instanța de fond a apreciat că, față de mecanismul de producere a faptei, nu se poate susține că inculpatul M.V. nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care l-a acceptat și a care a fost evitat numai datorită întâmplării.

S-a mai reținut că, după comiterea faptelor, inculpatul M.V. s-a sustras urmăririi penale, fapt pentru care, prin ordonanța provizorie din 11 iulie 2012, s-a dispus de către procuror, înregistrarea convorbirilor și comunicațiilor telefonice al postului de telefonie mobilă cu nr. x aparținând inculpatului M.V., ordonanță care a fost confirmată prin încheierea din 13 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 438/2012 al Tribunalului Bacău.

Prin ordonanța din 12 iulie 2012 s-a dispus interceptarea, înregistrarea și localizarea posturilor telefonice cu nr. x, folosit de A.N. - conducătorul auto al autoturismului marca M., cu nr. x; nr. x, posibil folosit de M.V., pe o perioadă de 48 de ore, confirmată prin încheierea din 16 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 439/2012 al Tribunalului Bacău.

În urma exploatării ordonanțelor provizorii, inculpatul M.V. a fost depistat pe raza municipiului Arad, de către lucrătorii de poliție V.I. și V.F. din cadrul I.P.J. - Arad, pe Calea Rodnei în zona cartierului Micalaca, într-un autocar aparținând SC L.T. SRL, proprietatea administratorului S.N., autocar ce avea inscripționat K., așa cum rezultă din procesul - verbal de depistare și din declarația martorului S.N.

În momentul în care inculpatul M.V. a fost depistat, cu ocazia unui control sumar, asupra sa au fost găsite sumele de 250 euro, respectiv 167 RON, sumele de bani ce au fost consemnate la C.E.C.B., acesta sustrăgându-se urmăririi penale și intenționând să părăsească teritoriul României.

În timpul urmăririi penale, cât și în instanță, partea vătămată B.V.F., jandarmul I.I. și martorul - parte vătămată C.G.S. l-au indicat pe inculpatul M.V. ca fiind autorul care a sustras cele patru telefoane mobile iar cu autoturismul marca S. 1-a lovit intenționat pe agentul de poliție.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că, din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică a I.M.N.L. Mina Minovici București, rezultă că inculpatul M.V. prezintă diagnosticul : tulburare de personalitate de tip disocial. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrate în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Situația de fapt a rezultat din următoarele mijloace de probă: procesele - verbale întocmite de organele de urmărire penală; planșele fotografice; raportul de constatare medico - legală din 12 iulie 2012 al S.M.L. Bacău; adresa nr. 576030/2012 a Secției 2 Poliție din cadrul Politiei municipiului Bacău din care rezultă că B.V.F. ei este agent de poliție și la data săvârșirii se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, adresa nr. 822.240/2012 a Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, însoțită de 1 CD marca TDK neclasificat, cu numărul de înregistrare din 16 iulie 2012, care conține două filmări video cu un total de 1 minut și 34 secunde și de 14 procese - verbale cu interceptări și înregistrări a convorbirilor telefonice; documentele de consemnare la C.E.C. a sumelor găsite asupra inculpatului; adresa nr. Al/8816/2012 a I.N.M.L „Mina Minovici

”

, București; adresa nr. 10162/2012 a Spitalului Județean de Urgență Bacău; foaia de observație clinică generală 1095/2012 a Spitalului Județean de Urgență Bacău; adresa Serviciului de Ambulanță Județean Bacău;declarația părții civile B.V.F.;declarația părții vătămate C.G.S.;declarația martorului parte - vătămată C.G.S.;declarațiile martorilor I.P.A., P.A., R.N. și I.I., S.N., A.G., M.A.R.; declarațiile inculpatului M.V.

Instanța de fond a apreciat că în drept, faptele inculpatului M.V. care, în ziua de 10 iulie 2012 a sustras de la partea vătămată C.G.S. un număr de 4 telefoane mobile marca I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de furt calificat prev. de art. 208-209 alin. (1) lit. e) C. pen.; în timp ce se afla pe str. Ștefan cel Mare din mun. Bacău a lovit cu intenție, cu autoturismul marca S. cu nr. de înmatriculare x de culoare albă, pe agentul de poliție B.V., care se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu și încerca să îl legitimeze. Agentul de poliție a fost internat la Spitalul Județean de Urgență Bacău, iar din raportul de constatare medico - legală din 12 iulie 2012 al S.M.J.L. Bacău rezultă că a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 11-13 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., raportat la art. 176 lit. f) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav și nu de ultraj, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului, deoarece inculpatul a lovit victima, cu intenție, cu un autoturism, iar față de mecanismul de producere a faptei, nu se poate susține că inculpatul M.V. nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care l-a acceptat și a care a fost evitat numai datorită întâmplării.

Așa cum rezultă din situația de fapt expusă anterior, partea vătămată s-a aflat în exteriorul unei mașini care staționa, mașina fiind pornită cu viteză de către șofer - inculpat, mașină care, cu partea stângă, l-a lovit pe agentul de poliție care a căzut sub roți, toate acestea fiind elemente care reliefează în mod clar starea de pericol grav și imediat în care s-a aflat partea vătămată, fiind suficient ca la un moment dat aceasta să fie strivit de roți, fiind de notorietate faptul că impactul cauzează nu doar leziuni foarte grave, ci chiar decesul.

Împrejurarea că autoturismul a trecut doar peste membrele inferioare ale victimei și nu peste o altă parte a corpului care ar fi putut duce la deces, este doar o chestiune de hazard și nu ca urmare a atitudinii inculpatului care a dorit să-l calce pe picioare.

Toți martorii oculari au observat faptul că partea vătămată a alunecat sub autoturism, însă inculpatul nu a oprit, ci a continuat înaintarea, cu viteză, fugind de la locul faptei. Martorii au confirmat existența manevrelor periculoase efectuate de inculpat, în sensul că a demarat în trombă, deși cei doi polițiști au făcut semne ca acesta să oprească vehiculul.

Întreaga acțiune a inculpatului nu poate decât să ducă la concluzia că acesta nu numai că a prevăzut pericolul pentru partea vătămată, ci chiar a acceptat posibilitatea producerii lui pentru a putea scăpa, faptul că partea vătămată nu a fost rănit mai grav, iar rezultatul mai grav nu s-a produs - chiar ucis se datorează doar întâmplării.

În aceste condiții, instanța a apreciat că omorul se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevăzând moartea victimei,ca rezultat al activității sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat; în cazul omorului făptuitorul acționează cu intenția de a ucide, lucru care s-a și întâmplat în cauză, inculpatul lovind victima cu autoturismul și apoi trecând cu roțile peste acesta profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra, chiar dacă nu a urmărit moartea victimei a acceptat acest lucru fapt ce reiese din situația de fapt descrisă mai sus cât și din leziunile cauzate victimei.

În cauză, instanța de fond a apreciat că se impune înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. pentru fapta de omor deosebit de grav așa cum a fost pusă în discuție la termenul din 4 decembrie 2012, deoarece sentința penală nr. 31/D din 02 februarie 2012 a Tribunalului Bacău nu este definitivă, cauza fiind în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, prima instanță a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, persoana inculpatului care a mai fost condamnat, poziția acestuia, care nu a recunoscut fapta și a fost de acord cu plata despăgubirilor civile.

Cu privire la latura civilă, prima instanță a luat act că inculpatul este de acord cu plata pretențiilor civile și în consecință, în baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 lei daune morale către partea civilă B.V.F.

S-a luat act că partea civilă C.G.S. nu are pretenții civile în cauză.

S-a mai reținut că, din adresa nr. 10162/2012 a Spitalului Județean de Urgență Bacău, rezultă că unitatea sanitară se constituie parte civilă cu suma de 485,76 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate cu spitalizarea numitului B.V.F.

De asemenea, din adresa Serviciului de Ambulanță Județean Bacău rezultă că se constituie parte civilă cu suma de 323 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu transportul lui B.V.F. ei la Spitalul Județean de Urgență Bacău.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea autoturismului marca „S.” cu nr. de înmatriculare x, care a fost folosită de inc. M.V. la săvârșirea faptelor penale, autoturismul aflându-se la I.P.J. Bacău, iar cheia de contact și documentele se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

S-a reținut că, din contractul de vânzare-cumpărare de la fila. 80 rezultă că autoturismului marca S. cu nr. de înmatriculare x, a fost cumpărat, la data de 09 iunie 2012 de către M.A.R. Din copia de pe certificatul de căsătorie de la fila 201 u.p. rezultă că M.A.R. s-a căsătorit cu inculpatul M.V. la data de 06 februarie 2008. Ori, în conformitate cu prev. art. 30 din vechiul cod al familiei, dar și în raport de modificările aduse la acest act prin noul C. civ., prin art. 339 și următoarele, inculpatul se află încă în stare de devălmășie,cu soția sa, autoturismul fiind bun comun.

De asemenea, în baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 3.600 lei de la inculpat, reprezentând contravaloarea celor 4 telefoane sustrase de acesta și care nu au fost recuperate și cu care partea vătămată nu se constituie parte civilă în cauză.

S-a dispus păstrarea ca mijloc probă a unui telefon marca N. - plic nr. 1, aparținând inculpatului, un portmoneu - plic nr. 2 și suport optic marca T. - plic nr. 3 aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

Întrucât inculpatul a fost obligat la plata de daune morale și s-a dispus și măsura confiscării sumei reprezentând c/val telefoane sustrase s-a dispus păstrarea măsurii de indisponibilizare la C.E.C. a sumei de 170 lei - recipisa - fila 61 și a sumei de 250 euro - recipisa x - fila 63 - dos u.p.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. împotriva sentinței a declarat apel în termen legal inculpatul M.V., prin motivele de apel, acesta invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate prin aceea că încadrarea juridică dată faptei este greșită, considerând că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj și nu de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, întrucât încadrarea corectă a faptei fiind ă infracțiunea de ultraj, inculpatul nu a dorit uciderea părții vătămate.

De asemenea, a mai susținut că în mod greșit s-a dispus confiscarea autoturismului, acesta fiind bun în devălmășie.

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri legale.

Prin decizia penală nr. 86 din 14 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și Familie a fost respins apelul declarat de apelantul inculpat M.V., împotriva sentinței penale nr. 9/D/2013 din 16 ianuarie 2013, pronunțată în Dosar nr. 6013/110/2012 al Tribunalului Bacău, ca nefondat.

În baza art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen., raportat la art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestului preventiv de la 16 ianuarie 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu hotărârea primei instanțe, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele, a constatat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

S-a reținut că instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356 C. proc. pen., care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii.

Astfel, instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați cât și a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului.

Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art. 356 C. proc. pen., atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.

Instanța de prim control judiciar a constatat că inculpatul, în mare parte, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, mai puțin cea de furt.

Cu privire la lovirea părții vătămate B.V. inculpatul a arătat că nu a dorit uciderea acestuia, doar s-a speriat la sosirea organelor de poliție, având în vedere că mai avea un dosar penal pe rol.

S-a apreciat că în mod just a reținut și prima instanță ca formă a vinovăției săvârșirii infracțiunii intenția indirectă, inculpatul M. neacționând cu intenția uciderii părții vătămate, dar lovirea acesteia cu autoturismul duce la concluzia acceptării producerii acestui rezultat.

De asemenea, s-a mai reținut că, susținerea inculpatului, în sensul că, pentru a produce moartea, impactul cu un autoturism trebuie să fie doar frontal, este neîntemeiată, fiind de notorietate că lovirea unei persoane cu autoturismul poate produce moartea acesteia sau vătămarea gravă indiferent de locul impactului cu autoturismul.

Cu privire la mecanismul de producere a impactului corpului părții vătămate cu autoturismul, invocându-se o contrarietate între declarațiile părții vătămate și a martorilor, s-a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că toți martorii oculari au observat faptul că partea vătămată a alunecat sub autoturism, însă inculpatul nu a oprit, ci a continuat înaintarea, cu viteză, fugind de la locul faptei. Martorii au confirmat existența manevrelor periculoase efectuate de inculpat, în sensul că a demarat în trombă, deși cei doi polițiști au făcut semne ca acesta să oprească vehiculul.

S-a apreciat că mecanismul de producere al impactului este clar - cel descris de martori - nefiind necesar a se efectua o expertiză tehnică cum a solicitat inculpatul atât în fața instanței de fond cât și în apel.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, nu se confirmă nici ipoteza avansată de către inculpat că acesta nici nu putea pleca de la fața locului întrucât mașina poliției era parcată în fața autoturismului inculpatului, din toate probele rezultând că mașina poliției era parcată lateral, iar inculpatul nu numai că a încercat să plece dar a și reușit, fugind de la fata locului.

S-a mai reținut că, împrejurarea că autoturismul a trecut doar peste membrele inferioare ale victimei și nu peste o altă parte a corpului care ar fi putut duce la deces, este doar o chestiune de hazard și nu ca urmare a atitudinii inculpatului care a dorit să-l calce pe picioare, astfel fapta rămânând în forma tentativei.

Instanța de apel a constatat că, fapta inculpatului M.V. de a lovi cu autoturismul pe partea vătămată B.V., polițist aflat în exercițiul funcțiunii constituie tentativă la infracțiunea de la omor deosebit de grav, precum și fapta de a sustrage de la partea vătămată C.G.S. un număr de 4 telefoane mobile marca I. prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. raportat la art. 176 lit. f) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Cu privire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a constatat că aceasta este stabilită spre minimul special care se putea aplica, iar prima instanță a avut în vedere nu numai gravitatea faptelor și împrejurările acestora dar și faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea lor, s-a sustras imediat după săvârșirea acestora fiind depistat în mun. Arad în timp ce părăsea țara, a mai fost condamnat, nedefinitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prin sentința penală nr. 31/D din 02 februarie 2012 a Tribunalului Bacău iar din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr. A18816/2012 a I.N.M.L. Mina Minovici București, rezultă că inculpatul M.V. prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip disocial.

Raportat la aceste criterii de individualizare, instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate sunt just dozate și nu se impun a fi reduse.

De asemenea, s-a mai constat că nu este întemeiată critica formulată de către inculpat privind confiscarea autoturismului cu care s-a săvârșit fapta, întrucât este bun comun coproprietate cu soția sa, fiind corect argumentat de prima instanță și cu ocazia respingerii cererii de ridicare a sechestrului asigurător, faptul că soția inculpatului are la îndemână calea unui partaj în cadrul unei contestații la executare.

Împotriva deciziei penale nr. 86 din 14 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a declarat recurs  inculpatul M.V.,

solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și schimbarea încadrării juridice dată faptei de care este acuzat, din tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. f) C. pen. în infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 C. pen., deoarece nu a urmărit să suprime viața părții vătămate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Examinând recursul declarate de inculpatul M.V. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede, în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și de familie, la data de 14 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Referitor motivul de recurs invocat de inculpat, Înalta Curte apreciază că acesta nu se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. care prevede că hotărârea este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Se constată că unul dintre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., situație în care criticile recurentului inculpat referitoare la greșita încadrare juridică dată faptei care se circumscriu acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar. Aceasta deoarece, judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai regăsește și greșita încadrare juridică dată faptei, invocată de inculpat.

În realitate, prin schimbarea încadrării juridice dată faptei, recurentul inculpat solicită o reapreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea pe baza căreia instanța de fond a dispus condamnarea lui, soluție confirmată de instanța de apel.

Se reține că, pentru a stabili dacă faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, instanța de recurs nu poate modifica situația de fapt, fiind obligată aibă în vedere situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată.

Având în vedere modul de reglementare a soluționării recursului ca a doua cale de atac, dispozițiile Codului de procedură penală - astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 2/2012 - sunt restrictive în ceea ce privește cazurile de casare ce pot fi invocate și, implicit, criticile ce pot fi formulate împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond și a deciziei pronunțată de instanța de apel, reducând astfel și limitele investirii instanței de recurs

Având în vedere argumentele mai sus expuse referitoare la efectul parțial devolutiv al recursului, în sensul că examinarea cauzei în cadrul acestei căi ordinare de atac nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept, nu și la chestiuni de fapt, modificarea situației de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalități care ar influența valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluționarea cauzei și, pe cale de consecință, ar determina înlăturarea acestora și ar impune reevaluarea elementelor de fapt.

Instanța de recurs - ulterior judecării apelului de către instanța de prim control judiciar - nu poate să reexamineze probatoriul administrat și să modifice situația de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs - după adoptarea Legii nr. 2/2013 - vizând exclusiv corecta aplicare a legii la faptele reținute de instanțele anterioare.

Or, din această perspectivă, Înalta Curte apreciază, așa cum legal și temeinic au stabilit instanța de fond și instanța de apel, în baza unui material amplu și judicios administrat în cauză, că este corectă încadrarea juridică dată faptelor - necontestate în materialitatea lor de către inculpat, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. e) C. pen., constând în aceea că în ziua de 10 iulie 2012, inculpatul M.V. a sustras de la partea vătămată C.G.S. un număr de 4 telefoane mobile marca I., și tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., raportat la art. 176 lit. f) C. pen., constând în și lovirea cu intenție, cu autoturismul pe agentul de poliție B.V., care se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu și încerca să îl legitimeze, acesta din urmă suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 11-13 zile îngrijiri medicale.

Cum în cauză, inculpatul a formulat critici de netemeinicie cu referire la o decizie care a fost pronunțată după intrarea în vigoare a textului de lege evocat anterior, respectiv, decizia penală nr. deciziei penale nr. 86 din 14 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, acesta este nefondat.

Față de considerentele expuse, având în vedere și faptul că, din verificarea deciziei atacate, în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 86 din 14 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și a arestării preventive de la 13 iulie 2012 la 29 octombrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 86 din 14 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și a arestării preventive de la 13 iulie 2012 la 29 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2013.