ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3003/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3003/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 05 martie

2013, Tribunalul Teleorman a dispus condamnarea inculpatului I.D., la o

pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (2) lit. b), c) C. pen. cu

aplic. art. 74 - 76 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 192 alin. (2) C.

pen. cu aplic art. 74-76 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 192 alin. (2)

C. pen. cu aplic art. 74-76 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., art. 174 C.

pen. rap la art. 176 lit. d) cu aplic. art. 74 - 76 C. pen. și art. 33 lit. a)

C. pen.

I-au fost interzise

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

I-a fost aplicată

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a Il-a lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.

88 C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive de la 13 august 2012 la zi, respectiv 05 martie 2013.

S-a luat act că în

cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a corpurilor delicte (2

cuțite).

S-a dispus

restituirea către inculpat a unei perechi de pantofi, la data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare.

Inculpatul a fost

obligat la 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut

că, în seara zilei de 10 august 2012, inculpatul a pătruns pe fereastră în

locuința lui B.I., pe care l-a amenințat cu un cuțit, că îl va omorî dacă nu îi

dă banii, împrejurare în care partea vătămată a intenționat să-l dezarmeze pe

inculpat de cuțit, fiindu-i cauzate leziuni cu acesta.

Inculpatul a

abandonat cuțitul și și-a însușit un telefon mobil, ce aparținea părții

vătămate.

Sentința a fost

apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman pentru motive de

netemeinicie ce țin de individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I.D. de

instanța de fond, în sensul greșitei rețineri în favoarea acestuia a

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74-76 C. pen. și de inculpat, care a

solicitat a se acorda o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute

în favoarea sa.

Prin Decizia penală

nr. 178/ A din 13 iunie 2013 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva

sentinței penale nr. 45 din 05 martie 2013 a Tribunalului Teleorman pe care a

desființat-o, în parte și, rejudecând:

A descontopit

pedepsele aplicate inculpatului I.D. și le-a repus în individualitatea lor.

A înlăturat aplicarea

art. 74 - 76 C. pen.

În baza art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)

1

lit. b) și c) C. pen. a

condamnat pe inculpatul I.D. la 10 ani închisoare.

În baza art. 192

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe

inculpatul I.D. la două pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare.

În baza art. 174 C.

pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.D. la 25 de

ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul I.D. să execute pedeapsa de

25 de ani închisoare.

A menținut starea de

arest a inculpatului și a dedus arestarea preventivă de la 13 august 2012 la

zi.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca

nefondat, apelul inculpatului I.D. și l-a obligat la 600 lei cheltuieli

judiciare statului, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:

În baza propriului

examen al datelor cauzei, Curtea a considerat întemeiată critica Parchetului,

care a constatat că prima instanță nu a făcut nicio referire, în considerentele

hotărârii, la reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante

prev. de art. 74 -76 C. pen., acestea regăsindu-se în schimb în dispozitivul

hotărârii.

Or, s-a apreciat că

activitatea inculpatului după săvârșirea faptelor în sensul absenței totale de

empatie față de victime și lipsa căinței profunde a acestuia vizavi de faptă și

victime, corelate și cu lipsa de educație și ocupație demonstrează un potențial

criminogen ridicat, manifestat și prin multiplele sancțiuni cu amenzi

administrative primite pentru alte infracțiuni, în minorat. Prin urmare,

atitudinea sa antisocială era notorie pe raza localității de domiciliu, astfel

că nu se poate reține că acesta a avut un comportament social adecvat nici

înainte de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, din contră manifestarea

antisocială constituind un mod de viață pentru inculpat.

Pe de altă parte,

instanța de apel a remarcat că atitudinea de recunoaștere pe care a avut-o

inculpatul nu este rezultatul conștientizării gravității faptelor comise, pe

parcursul urmăririi penale acesta declarând constant că la fapte a mai

participat o persoană, ci a dorinței de reducere a limitelor de pedeapsă și a

probelor evidente ce-l încriminau.

Or, chiar dacă

inculpatul este tânăr, la data săvârșirii faptelor (11 august 2012) abia

împlinise de 2 luni vârsta majoratului și aflat într-o etapă care, cel puțin

teoretic, este una de formare intelectuală și afectivă, s-a apreciat că în

profilul său psiho-social sunt identificați o serie de factori (dezinhibiția cu

care au fost săvârșite faptele, violențele multiple față de victime -

consătenii săi - lipsa oricărui țel în viață) ce susțin ideea unui potențial

criminogen ridicat și impune aplicarea unei pedepse mai ferme, care să implice

o perioadă mai mare de detenție, dându-i astfel posibilitatea inculpatului să

reflecteze asupra comportamentului său, prin asimilarea elementelor de

instruire învederate de factorii educativi din penitenciar (psihologi,

consilieri etc.) și învățarea unei meserii în speranța formării unei atitudini

social corecte.

De aceea, s-a

considerat de către instanța de apel că trebuie acordată relevanță deosebită

funcției coercitive și de exemplaritate a pedepsei prin înlăturarea pentru o

perioadă mai îndelungată din societate a inculpatului.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul I.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

sub următoarele aspecte:

Recurentul inculpat I.D.,

invocă în susținerea recursului, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen.

În baza acestui caz

de casare acesta solicită a se reține că i s-a aplicat o pedeapsă nelegală,

întrucât instanța de apel nu a ținut seama de circumstanțele sale personale și

de cele reale ale săvârșirii faptei. De asemenea a apreciat că nu s-a avut în

vedere că nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei și în aceste

condiții a considerat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea aspră, în

final solicitând redozarea în sensul reducerii cuantumului pedepsei.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385

9

C. proc.

pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat și

urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Înalta Curte

amintește că Decizia penală nr. 178/ A a fost pronunțată de Curtea de Apel

București la data de 13 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din

12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se

circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr.

2/2013.

Din analiza actelor

și lucrărilor din dosar rezultă că inculpatul I.D. în seara zilei de 10 august

2012, a pătruns pe fereastră în locuința părții vătămate B.I., pe care l-a

amenințat cu un cuțit că îl va omorî dacă nu îi dă banii, împrejurare în care

partea vătămată a intenționat să-l dezarmeze pe inculpat de cuțit, fiindu-i

cauzate leziuni cu acesta. In aceste împrejurări inculpatul a abandonat cuțitul

și și-a însușit un telefon mobil, ce aparținea părții vătămate.

Criticile formulate

de inculpat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. nu pot fi supuse analizei.

Potrivit art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară

legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Înalta Curte

amintește că acest caz de casare permite Înaltei Curți să exercite controlul

judiciar numai asupra chestiunilor de drept nu și asupra situației de fapt sau

a modului de individualizare a pedepselor.

Criticile formulate

de recurentul inculpat prin prisma acestui caz de casare se referă la greșita

individualizare a pedepsei.

Înalta Curte

amintește că din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că

unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai

transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o Curte de Casație,

astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra

chestiunilor de drept.

Reținerea unor

circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare

a reținerii circumstanțelor atenuante, stabilirea modalității de executare a

pedepsei sunt împrejurări ce țin de procesul de individualizare a pedepselor și

nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a

modificării cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., în sensul că hotărârea recurată poate fi criticată doar sub aspectul

nelegalității pedepsei, iar incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. nu poate fi extrapolată la alte situații decât cele

reglementate de legiuitor.

Față de

considerentele arătate, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri

de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte urmează ca în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca

nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va

computa prevenția inculpatului I.D. de la 13 august 2012 la 4 octombrie 2013.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.D. împotriva Deciziei penale nr.

178/ A din 13 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 august

2012 la 04 octombrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei pentru termenul din 7

august 2013 se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 octombrie 2013.