ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe data

de 17 octombrie 2008, petiționarul H.G.C., în calitate de persoană vătămată, a

adresat o plângere organelor de urmărire penală, solicitând efectuarea de

cercetări față de magistrații D.L.C., V.S. și P.A. - judecători în cadrul

Curții de Apel București, întrucât aceștia și-au încălcat atribuțiile de

serviciu atunci când au pronunțat decizia civilă nr. 3273 din 11 septembrie 2008.

Prin

ordonanța nr. 13472/P/2008 din 13 aprilie  2009, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a

dispus, în temeiul art. 228, alin. (6) raportat la art. 10 lit. a C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de magistrații sus-arătați pentru

infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 215, art. 249, art. 263 și art. 289 C.

pen., constatându-se că faptele reclamate nu există.

Totodată,

în temeiul art. 38, art. 42, art. 45 C. proc. pen., raportat la art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 508/2004 - s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de

soluționare a cauzei privind pe aceiași făptuitori sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 163 și art. 166

1

C. pen., în favoarea Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

Prin

rezoluția nr. 120/D/P/2009 din 27 iulie 2009, D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală

a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit.

a) și b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații D.L.C.,

V.S. și P.A., pentru infracțiunea de acțiuni împotriva ordinii constituționale

prev. de art. 166 C. pen., și „diversiune asupra actului de justiție”,

constatându-se că prima faptă nu există, iar cea de-a doua nu este prevăzută de

legea penală.

Nemulțumit

de soluția procurorului petiționarul a formulat plângere la conducerea D.I.I.C.O.T.,

care, prin ordonanța nr. 865/2009 din 26 august 2009, a respins-o, ca neîntemeiată, constatând că nu se impune infirmarea rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale.

În

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul

s-a adresat Înaltei Curții de Casație și Justiție solicitând desființarea

rezoluției atacate și trimiterea cauzei la parchet în vederea continuării

cercetărilor împotriva intimaților sub aspectul tuturor faptelor reclamate de

el.

Înalta

Curte, examinând plângerea, potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (7)

C. proc. pen., constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Soluția

de neurmărire penală dată de parchet față de magistrații menționați mai sus

este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză

nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că hotărârea a fost

pronunțată de aceștia cu încălcarea legii în dauna petiționarului sau că

activitatea acestora a fost de natură să schimbe ordinea constituțională.

Împrejurarea

că petiționarul este nemulțumit de decizia civilă nr. 3273/R din 11 septembrie 2008

a Curții de Apel București nu poate conduce, în nici un caz, la concluzia

întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta le-a

indicat în plângerea sa.

Posibilitatea

formulării unor plângerii împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au

pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarului,

însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și

temeiniciei soluțiilor pronunțate.

Magistratul

se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în

numele legii, fiind independent față de părți, iar hotărârile pe care le

pronunță pot fi atacate, ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.

Cum

din actele premergătoare nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii

în activitatea magistraților reclamați, Înalta Curte, în temeiul art. 278, alin.

(8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea

formulată de petiționarul H.G.C. împotriva rezoluției nr. 120/D/P/2009 din 27

iulie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T., menținând rezoluția atacată.

Potrivit

art. 192, alin. (2) C. proc. pen. petiționarul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul H.G.C. împotriva rezoluției nr. 120/D/P/2009 din 27 iulie 2009

dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Structura Centrală.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 300

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 octombrie 2009

.