ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2664/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2664/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând

asupra cererii de recurs de față, din actele și lucrările dosarului, a

constatat următoarele:

Prin sentința nr. 337/Com din 25

iunie 2013, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

T.M., cu domiciliul ales în Oradea, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta

S.J.A. Bihor cu sediul în Oradea, județul Bihor și, în consecință:

A obligat

pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 9.900 euro la

cursul BNR din ziua plății, cu titlu contravaloare lucrări de construcții.

A respins

celelalte pretenții ca fiind neîntemeiate.

A obligat

pârâta să plătească reclamantei suma de 11.673 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 19

decembrie 2008, pârâta Serviciul de Ambulanta Bihor cu sediul în Oradea a

întocmit Nota Justificativă privind selectarea procedurii de achiziție Cerere

de oferte pentru atribuirea contractului de achiziție de „Lucrări de demolare

învelitoare și șarpantă Substație Salonta" în valoare de 9.900 euro

(echivalentul în lei suma de 39.135 lei), în baza căreia s-a propus în

conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 cumpărarea directă a

serviciului de lucrări conform pragului valoric filele 8,9 dosar atașat.

În speță, așa

cum s-a arătat mai sus, la data de 19 decembrie 2008, pârâta a întocmit Nota

Justificativă privind selectarea procedurii de achiziție ,,Cerere de oferte

pentru atribuirea contractului de achiziție de Lucrări de demolare învelitoare

și șarpantă Substație Salonta" în valoare de 9.900 euro, dar nu a încheiat

nici un contract de achiziție publică pentru lucrările în valoare de 177.050

lei efectuate de asociația familială.

Nerespectarea

dispozițiilor legale privind achizițiile publice și respectiv efectuarea unor

lucrări în aceste condiții, nu pot fi validate de instanță, întrucât s-ar

ajunge la o eludare a dispozițiilor legale în materie prin intermediul

instanței de judecată.

Ca atare,

instanța a apreciat că doar lucrările în valoare de 9.900 de euro au fost legal

efectuate de Asociația familială R.M. în favoarea pârâtei, lucrări pentru care

pârâta a fost de acord să le achite reclamantei.

În aceste

condiții, instanța a apreciat ca nu sunt întrunite cerințele acțiunii în

restituire, întrucât în speță nu poate fi vorba de un fapt licit atâta timp cât

asociația familială cunoștea faptul că pentru lucrările suplimentare nu a fost

respectată procedura legală de atribuire a lucrărilor.

Instanța de

fond a apreciat ca nu sunt întrunite cerințele acțiunii în restituire, întrucât

în speță nu poate fi vorba de un fapt licit atâta timp cât asociația familială

cunoștea faptul că pentru lucrările suplimentare nu a fost respectată procedura

legală de atribuire a lucrărilor. Fiind în culpă procesuală, în temeiul art 274

C. proc. civ., instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de

11.673 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru,

justificată cu chitanțele depuse la dosar filele 6, 58, 64 dosar atașat,

onorariu expert conform chitanțelor depuse la dosar filele 16 și 65 dosar

atașat.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a declarat apel apelanta

reclamantă T.M., solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a

sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate, cu

cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

Prin Decizia

nr. 103 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat

apelul reclamantei.

S-a reținut că

reclamanta a invocat, în concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor

la fond, pentru prima data, drept cauză a pretențiilor sale îmbogățirea fără

justă cauză, situația în raport cu care instanța fondului în mod corect nu a

avut în vedere acest temei drept, nemaiputând fi pus în discuția părților.

Instanța de

apel a constatat că apelanta reclamanta și-a modificat, prin cererea de apel,

cauza pretențiilor deduse judecății, respectiv în cererea de chemare în

judecată și-a întemeiat pretențiile pe răspunderea contractuală a pârâtei

pentru neplata lucrărilor executate și care au fost convenite prin acord tacit,

iar în cererea de apel s-a invocat drept temei de drept principiul îmbogățirii

fără justă cauză. Or, potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se

poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, adică temeiul juridic,

fundamentul dreptului litigios, așa încât instanța de apel nu a analizat

temeinicia și legalitatea sentinței apelate prin prisma principiului

îmbogățirii fără justă cauză, invocat pentru prima oară în apel.

În ceea ce

privește pretențiile reclamantei, instanța de apel Ie-a considerat nefondate,

întrucât convenția nu poate naște obligația de plată a contravalorii lucrărilor

atât timp cât nu au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

împotriva

deciziei pronunțate în apel, reclamanta a declarat recurs.

Motivele de

recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

apel nu a procedat la analizarea tuturor motivelor de apel, considerând în

speță că principiul îmbogățirii fără justă cauză invocat de reclamantă nu a

fost pus în discuție în fața instanței de fond, astfel încât în apel nu se

poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, respectiv fundamentul

dreptului litigios.

Raportat la

cele reținute de instanța de apel este de remarcat faptul că instanța de fond a

procedat la analizarea și a acestor aspecte juridice reținând în esență că nu

ne aflăm în fața unei situații de îmbogățire fără justă cauză, astfel încât

motivarea instanței de apel apare ca nefondată.

privește fondul cauzei reclamanta, critică soluția primei instanțe și susține

că reclamanta a fost de bună - credință în efectuarea lucrărilor de reparații

la substația Salonta, ca urmare a solicitării intimatei, pentru care a suportat

toate cheltuielile privind manopera și achiziționarea materialelor de construcții,

iar decontarea urma să se facă după predarea lucrărilor.

Prin urmare,

reclamanta a făcut dovada existenței unui contract de colaborare, chiar dacă nu

s-a încheiat faptul că s-a produs o micșorare patrimoniului asociației și o

mărire a patrimoniului intimatei care a beneficiat de aceste lucrări.

Instanța de

fond a apreciat, în mod eronat, că acțiunea sa, întemeiată pe temeiul

îmbogățirii fără justă cauză, este neîntemeiată, deoarece nu se poate vorbi de

un fapt licit, întrucât asociația cunoștea faptul că pentru lucrările

suplimentare nu a fost respectată procedura legală de atribuire a lucrărilor.

în acest sens, a menționat că nicio probă administrată în cauză nu a relevat

acest fapt. Ba mai mult, toată probațiunea administrată a dovedit clar buna credință

a asociației care a demarat lucrările pe baza înțelegerii avută cu intimata și

recunoscută de către aceasta.

De asemenea,

intimata nu a făcut dovada faptului că pe tot parcursul derulării acestor

reparații ar fi trimis vreo notificare prin care să ceară stoparea lucrărilor

și să îi aducă la cunoștință că nu mai poate efectua reparații, deoarece nu a

fost respectată procedura privind achizițiile publice. Totodată, nu reiese din

nicio probă faptul că știa că pentru lucrările suplimentare solicitate nu a

fost respectată procedura legală de atribuire, apreciind că este doar o

presupunere a instanței de fond.

în esență,

recurenta arată, că raporturile consfințite între părțile din prezentul

litigiu, este adeverința din 29 aprilie 2009 emisă de managerul general al

intimatei, prin care s-a confirmat faptul că, cităm : „Serviciul de Ambulanță

Bihor are un contract de colaborare cu domnul R.M., care are ca obiect

efectuarea lucrărilor de reparații la clădirile aparținând substației Salonta."

În final,

conchide recurenta că, din nicio probă nu rezultă faptul că asociația știa că

pentru lucrările suplimentare solicitate nu a fost respectată procedura legală

de atribuire și apreciază că este doar o presupunere a instanței de fond; însă,

instanța este chemată să pronunțe o soluție pe baza probelor administrate și nu

pe baza unor presupuneri.

Un fapt juridic

licit considerat de unanimitatea literaturii juridice ca izvor de obligații și

consacrat ca atare de practica judecătorească este îmbogățirea fără justă

cauză. Se instituie o obligație de restituire în situația în care are loc o

mărire a patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei persoane. în

consecință, îmbogățirea fără justă cauză, este un fapt juridic prin care patrimoniul

unei persoane este mărit pe seama patrimoniului unei alte persoane, fără ca

pentru aceasta să existe un temei juridic. Sub acest aspect, recurenta enumera

condițiile cerute pentru acest fapt juridic licit.

Reclamanta

susține că atât ea cât și asociația nu dispune de altă cale legală de a-și

recupera suma de bani cheltuită pe efectuarea acestor reparații, chiar dacă

instanța de fond a indicat altceva. Asociația a contractat cu intimata S.J.A.

Bihor, a efectuat aceste lucrări în beneficiul intimatei, lucrări de care

intimata se bucură și beneficiază și în prezent, în consecință aceasta urmează

să fie obligată la plata contravalorii reparațiilor efectuate.

În consecință,

recurenta precizează că Asociația Familială R.M. a fost de bună credință, a

demarat lucrările de reparații ca urmare a solicitării intimatei, a suportat

toate cheltuielile privind manopera și achiziționarea materialelor de

construcție urmând ca decontarea să se facă la predarea lucrărilor.

În cauză, este

vorba de existența unui contract între părți chiar dacă nu este în formă

scrisă, contract denumit de intimată ca fiind un contract de colaborare. Faptul

că a existat o înțelegere între părți nu a fost negată de către intimată care a

și recunoscut efectuarea reparațiilor, refuzând însă plata contravalorii

acestora.

Pe tot

parcursul efectuării reparațiilor intimata nu a trimis nicio notificare prin

care să îi ceară asociației să stopeze lucrările și să îi aducă la cunoștință

faptul că nu a fost respectată procedura de atribuire a lucrărilor.

Faptul ca

intimata și-a schimbat ulterior managerul, sau că acesta are proleme de natură

penală nu poate fi imputat asociație, iar la momentul contractării acesta era

legal învestit în funcția sa, avea dreptul de a angaja instituția în relații cu

terțe persoane.

Realitatea

reparațiilor efectuate și contravaloarea lor au fost dovedite de expertiza

tehnică efectuată în cauză și expertiza tehnică extrajudiciară. Sunt două acte

întocmite de către experți tehnici autorizați, iar valoarea lor probantă este

incontestabilă.

Conchide

recurenta, că este o obligație de restituire în sarcina intimatei a sumelor

cheltuite de către asociație ca urmare a efectuării reparațiilor la substația

Salonta. Chiar dacă nu a fost respectată procedura de atribuire, este o

obligație îndeplinită de asociație și de o micșorare a patrimoniului acesteia

si menținerea hotărârii primei instanțe ar însemna încălcarea principiului

îmbogățirii fără justă cauză, intimata urmând sa beneficieze de aceste

reparații fără a achita costul lor, soluție neechitabilă și care duce la

crearea unui prejudiciu în sarcina recurentei. Asociația a contractat lucrarea

respectivă tocmai pe ideea de a obține profit și nu de a gratifica intimata.

Înalta Curte

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate și reține

nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru următoarele considerente:

Recurenta -

pârâtă își circumscrie criticile în mod global și formal motivelor de

identificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportându-se la

hotărârea instanței de fond, din perspectiva situației de fapt privind

raporturile născute în temeiul contractului de colaborarea, arătând modalitatea

în care a fost încheiat acest contract, precum și faptul că au fost respectate

prevederile legale vizând achizițiile publice. Referitor la achizițiile

publice, recurenta nu face decât să readucă în discuție aspectele soluționate

de prima instanță. în opinia recurentei, atâta timp cât lucrările au fost

efectuate și valoarea acestora stabilită prin cele două expertize, înseamnă că

a făcut dovada existenței raporturilor dintre asociație și intimată.

Deși arată care

sunt condițiile îmbogățirii fără justă cauză, recurenta nu motivează în ce

constă nelegalitatea hotărârii sub acest aspect, aceasta rezumându-se numai la

aspecte de netemeinicie, respectiv reparațiile făcute și împrejurarea că acest

demers judiciar este unica cale prin care își poate recupera pretinsa sumă.

În ceea ce

privește motivul invocat de recurentă cu privire la faptul că instanța de apel

- singurul motiv adus de recurentă vizând hotărârea recurată - nu a analizat

toate motivele de apel, în considerarea neluării în seamă a îmbogățirii fără

justă cauză dat fiind că aceasta a fost invocată după terminarea dezbaterilor

publice în fața primei instanțe, Înalta Curte constată că acestea constituie

simple afirmații, întrucât recurenta nu argumentează în drept din perspectiva

motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ de pct. 1 - 9 ale art.

304 C. proc. civ.; iar pe de altă parte, recurenta critică soluția primei

instanțe, ceea ce nu poate face obiectul controlului judiciar în calea de atac

exercitată de reclamantă, întrucât controlul judiciar asupra hotărârii recurate

se face numai din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute pct. 1 - 9

ale art. 304 C. proc. civ.

Practic, așa

cum se poate observa, prin criticile formulate recurenta se referă în special

la soluția pronunțată de prima instanță, singurele afirmații - și acestea de netemeinicie

- ale recurentei vizând hotărârea atacată sunt cu privire la neanalizarea

motivelor de apel, respectiv la îmbogățirea fără justă cauză.

Cum criticile

formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate

prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ., în limita

cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situație în care se

va aplica sancțiunea nulității recursului.

În considerarea

celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației

reglementate de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și

inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta T.M. împotriva Deciziei nr.

103/CA din 19 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a

civilă de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2014.