ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 930/2015

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin Acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 391/43/2012, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care, în principal, să se constate nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. R1 din 15 iunie 2012, întocmit în lucrarea nr. L1 din 13 martie 2012, iar, în subsidiar, să se dispună anularea acestui raport de evaluare. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 29 din 11 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P.D., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Referitor la pretinsa nulitate absolută a Raportului de evaluare nr. R1 din 15 iunie 2012, susținerile reclamantului sunt nefondate, întrucât în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care reclamă încălcarea dreptului la apărare. Urmare a sesizării din oficiu a Inspecției de integritate privind nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese și al incompatibilităților (nr. L1 din 13 martie 2012), s-a procedat la informarea reclamantului despre declanșarea procedurii la data de 19 martie 2012, aspect necontestat de către părți.

Ulterior, reclamantul a fost informat cu privire la împrejurarea că au fost identificate elemente privind nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților prin încălcarea prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 și de asemenea că, din activitatea de evaluare, au rezultat indicii cu privire la încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese prevăzut de art. 46 din Legea nr. 215/2001. Este de remarcat că în această din urmă informare a fost indicat drept temei juridic art. 20 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, text legal care este cuprins în Secțiunea a 3-a, evaluarea conflictelor de interese și a incompatibilităților, care se referă tocmai la procedura desfășurată față de reclamant.

La ultima sesizare reclamantul a răspuns, solicitând detalii despre procedura desfășurată față de acesta, fără a uza de dreptul conferit de art. 20 alin. (4) din lege, respectiv să se prezinte personal, chiar însoțit de avocat, pentru a prezenta un punct de vedere și eventual, a depune orice probe considerate utile în cauză. Referitor la solicitarea de anulare a raportului de evaluare, se constată că în sarcina reclamantului s-a reținut că în perioada 2008 - 2012, în care a exercitat mandatul de consilier județean, acesta a deținut și calitatea de asociat și administrator la SC G.G.T. SRL, precum și de unic asociat și administrator la SC G.T. SRL, societăți care în perioada arătată au încheiat contracte de prestări servicii cu Consiliul Județean Harghita.

În raport de această stare de fapt, se constată că au fost încălcate prevederile art. 90 alin. (1) potrivit cărora "consilierii județeni care au (...) și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat (...) nu pot încheia contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea sau sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective". Pentru încălcarea acestor dispoziții legale, sancțiunea prevăzută de art. 92 este încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor, severitatea acesteia fiind determinată de împrejurarea că dispozițiile de lege încălcate "dau expresie principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public, după cum s-a statuat de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 305/2013.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 29 din 11 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul P.D., susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: În motivarea soluției de respingere a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității Raportului de evaluare nr. R1 din 15 iunie 2012, instanța de fond a reținut în mod nejustificat faptul că în baza prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, "persoana în cauză are posibilitatea de a depune un punct de vedere care poate fi relevant în soluționarea activității de evaluare". Se impune a se observa că punctul de vedere relevant nu poate fi prezentat decât în baza unei informări reale, actul de informare și prezentarea punctelor de vedere având rolul de a da posibilitatea persoanei cercetate să-și prezinte punctual situația și să elimine astfel o eventuală interpretare nefondată a unor acte sau fapte în cursul unei evaluări.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea Raportului de evaluare, s-a invocat în fața instanței de fond că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 au fost interpretate și aplicate eronat la starea de fapt reținută în raport. În măsura în care, în cursul evaluării s-ar fi procedat la respectarea prevederilor art. 8, art. 13 și art. 14 din Legea nr. 176/2010, ar fi existat posibilitatea clarificării situațiilor prezentate în raportul contestat, în sensul că lipsa obligativității procedurii de licitație publică a permis ca instituțiile Consiliului Județean să solicite și să-și procure serviciile necesare fără o procedură deosebită, ofertarea și realizarea serviciilor ofertate fiind proceduri obișnuite din partea ambelor părți.

De asemenea, existența stării de incompatibilitate s-a reținut fără a fi în prezența unor fapte personale, prin care în mod voit și cu intenție ar fi întreprins acte care să contravină reglementărilor cuprinse în art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2002, Norma legală prevede o interdicție care are ca obiect încheierea de contracte comerciale de prestări servicii realizate între consilierul administrator sau asociat și autoritățile administrației publice locale din care fac parte. În speța analizată de raportul contestat este evident că nu ne aflăm în prezența unei asemenea situații, consilierul administrator nefiind implicat în realizarea celor trei rapoarte comerciale invocate, nici din partea autorității publice și nici din partea societății.

În perioada vizată niciuna dintre reglementările invocate de autoritatea pârâtă nu conținea prevederi clare cu privire la situațiile ce pot determina apariția unor conflicte de interese, altfel nu s-ar fi reglementat acest aspect prin Ordinul A.N.R.M.A.P. nr. 170/2012, privind interpretarea art. 69 1 din O.U.G. nr. 34/2006. Numai după această dată se poate vorbi de o delimitare clară a stărilor de incompatibilitate și conflict de interese în cazul unor persoane care fac parte din organul deliberativ al unei unități administrativ-teritoriale fără competențe de decizie execuțională. În mod nejustificat, în motivarea hotărârii, prima instanță înțelege să invoce prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 atunci când face referire la votul per-ansamblu exercitat de un consilier județean pentru un buget execuțional aferent unui an fiscal.

Interpretând per a contrario, niciun consilier județean nu ar avea voie să dețină părți sociale sau să participe în viața economică privată sau publică, având în vedere că un buget anual cuprinde prevederi care acoperă în totalitate domeniile de activitate ale vieții cotidiene. În concluzie, pentru motivele arătate, recurentul a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 29 din 11 februarie 2014, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. 4. Apărările formulate în cauză Intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat, prin concluziile scrise, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamantul P.D. a supus controlului de legalitate, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. R1 din 15 iunie 2012 întocmit de Agenția Națională de Integritate. Prin acest raport de evaluare s-a constatat că reclamantul, în calitate de consilier județean al județului Harghita, s-a aflat în stare de incompatibilitate în mandatul de consilier județean din perioada 2008 - 2012, începând cu data de 6 aprilie 2009 și până la data de 18 septembrie 2010. 1.1.

Este neîntemeiată critica ce vizează încălcarea dreptului la apărare în procedura de evaluare a respectării regimului juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților derulată de Agenția Națională de Integritate. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 13 și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, reclamantul a fost informat, prin Adresa nr. A1 din 14 martie 2012, cu privire la declanșarea procedurii de evaluare de către Agenția Națională de Integritate, iar la data de 23 aprilie 2012, prin adresa nr. A2 din 2012, i s-a comunicat faptul că au fost identificate elemente privind existența unei incompatibilității în sensul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Reclamantul a comunicat faptul că nu are cunoștință de nicio cauză care ar intra sub incidența reglementărilor invocate de Agenția Națională de Integritate și că nu își poate prezenta un punct de vedere în lipsa comunicării rezultatului procedurii de evaluare.

În plus, în fața primei instanțe, acesta a avut posibilitatea de a-și preciza poziția procesuală cu privire la toate elementele de fapt și de drept care au fundamentat raportul de evaluare contestat și de a solicita administrarea de probatorii în dovedirea motivelor de nelegalitate pe care a înțeles să le invoce în acțiunea în anulare cu care a învestit instanța de contencios administrativ. În aceste circumstanțe, se constată că reclamantului i s-a asigurat posibilitatea de a-și exercita în mod legal dreptul la apărare sub aspectul tuturor prerogativelor pe care acesta le presupune, atât în procedura administrativă, cât și în procedura jurisdicțională, neexistând elemente de nelegalitate care să justifice constatarea nulității raportului de evaluare.

1.2. Este neîntemeiată și critica ce vizează încălcarea și aplicarea greșită a legii de către prima instanță. Astfel, premisa de la care pornește prima instanță este una necontestată, reclamantul P.D. deținând simultan calitatea de consilier județean și calitatea de asociat și administrator la SC G.G.T. SRL și SC G.T. SRL. Interdicția instituită de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 pentru această situație vizează încheierea unor contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau județene respective.

Reclamantul a încălcat această interdicție legală, întrucât în mandatul de consilier județean din perioada 2008 - 2012 au fost încheiate între Consiliul Județean Harghita și SC G.G.T. SRL două contracte de prestări servicii în valoare de 4.770 RON, iar între Consiliul Județean Harghita și SC G.T. SRL un contract de prestări servicii în valoare de 33.915 RON, existând o stare de incompatibilitate începând cu data de 6 aprilie 2009 și până la data de 18 septembrie 2010. Interpretarea pe care prima instanță a dat-o prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și probatoriilor administrate în cauză este corectă, susținerile recurentului fiind neîntemeiate și în această privință. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul P.D., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva Sentinței nr. 29 din 11 februarie 2014 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2015. Procesat de GGC - MI