ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 930/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 930/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 391/43/2012, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională de Integritate (ANI), pronunțarea unei hotărâri judecătorești

prin care, în principal, să se constate nulitatea absolută a Raportului de

evaluare nr. R1 din 15 iunie 2012, întocmit în lucrarea nr. L1 din 13 martie 2012,

iar, în subsidiar, să se dispună anularea acestui raport de evaluare.

instanțe

Prin Sentința nr. 29

din 11 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a

civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantul P.D., ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la pretinsa

nulitate absolută a Raportului de evaluare nr. R1 din 15 iunie 2012,

susținerile reclamantului sunt nefondate, întrucât în cauză nu sunt aplicabile

prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care reclamă încălcarea

dreptului la apărare.

Urmare a sesizării

din oficiu a Inspecției de integritate privind nerespectarea regimului juridic

al conflictelor de interese și al incompatibilităților (nr. L1 din 13 martie

2012), s-a procedat la informarea reclamantului despre declanșarea procedurii

la data de 19 martie 2012, aspect necontestat de către părți.

Ulterior, reclamantul

a fost informat cu privire la împrejurarea că au fost identificate elemente

privind nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților prin încălcarea

prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 și de asemenea că, din activitatea

de evaluare, au rezultat indicii cu privire la încălcarea regimului juridic al

conflictelor de interese prevăzut de art. 46 din Legea nr. 215/2001.

Este de remarcat că

în această din urmă informare a fost indicat drept temei juridic art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 176/2010, text legal care este cuprins în Secțiunea a 3-a,

evaluarea conflictelor de interese și a incompatibilităților, care se referă

tocmai la procedura desfășurată față de reclamant.

La ultima sesizare

reclamantul a răspuns, solicitând detalii despre procedura desfășurată față de

acesta, fără a uza de dreptul conferit de art. 20 alin. (4) din lege, respectiv

să se prezinte personal, chiar însoțit de avocat, pentru a prezenta un punct de

vedere și eventual, a depune orice probe considerate utile în cauză.

Referitor la

solicitarea de anulare a raportului de evaluare, se constată că în sarcina

reclamantului s-a reținut că în perioada 2008 - 2012, în care a exercitat

mandatul de consilier județean, acesta a deținut și calitatea de asociat și

administrator la SC G.G.T. SRL, precum și de unic asociat și administrator la

SC G.T. SRL, societăți care în perioada arătată au încheiat contracte de

prestări servicii cu Consiliul Județean Harghita.

În raport de această

stare de fapt, se constată că au fost încălcate prevederile art. 90 alin. (1)

potrivit cărora "consilierii județeni care au (...) și calitatea de

acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat (...) nu pot

încheia contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări, de

furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației

publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de

interes local aflate în subordinea sau sub autoritatea consiliului local sau

județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile

locale sau consiliile județene respective".

Pentru încălcarea

acestor dispoziții legale, sancțiunea prevăzută de art. 92 este încetarea de

drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor, severitatea

acesteia fiind determinată de împrejurarea că dispozițiile de lege încălcate

"dau expresie principiilor imparțialității, integrității, transparenței

deciziei și supremației interesului public, după cum s-a statuat de Curtea

Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 305/2013.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 29 din 11 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

în termen legal reclamantul P.D., susținând că este nelegală și netemeinică,

pentru următoarele motive:

În motivarea soluției

de respingere a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității

Raportului de evaluare nr. R1 din 15 iunie 2012, instanța de fond a reținut în

mod nejustificat faptul că în baza prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr.

176/2010, "persoana în cauză are posibilitatea de a depune un punct de

vedere care poate fi relevant în soluționarea activității de evaluare".

Se impune a se

observa că punctul de vedere relevant nu poate fi prezentat decât în baza unei

informări reale, actul de informare și prezentarea punctelor de vedere având

rolul de a da posibilitatea persoanei cercetate să-și prezinte punctual

situația și să elimine astfel o eventuală interpretare nefondată a unor acte sau

fapte în cursul unei evaluări.

Referitor la capătul

de cerere având ca obiect anularea Raportului de evaluare, s-a invocat în fața

instanței de fond că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 au

fost interpretate și aplicate eronat la starea de fapt reținută în raport.

În măsura în care, în

cursul evaluării s-ar fi procedat la respectarea prevederilor art. 8, art. 13

și art. 14 din Legea nr. 176/2010, ar fi existat posibilitatea clarificării

situațiilor prezentate în raportul contestat, în sensul că lipsa

obligativității procedurii de licitație publică a permis ca instituțiile

Consiliului Județean să solicite și să-și procure serviciile necesare fără o

procedură deosebită, ofertarea și realizarea serviciilor ofertate fiind

proceduri obișnuite din partea ambelor părți.

De asemenea,

existența stării de incompatibilitate s-a reținut fără a fi în prezența unor

fapte personale, prin care în mod voit și cu intenție ar fi întreprins acte

care să contravină reglementărilor cuprinse în art. 90 alin. (1) din Legea nr.

161/2002,

Norma legală prevede

o interdicție care are ca obiect încheierea de contracte comerciale de prestări

servicii realizate între consilierul administrator sau asociat și autoritățile

administrației publice locale din care fac parte.

În speța analizată de

raportul contestat este evident că nu ne aflăm în prezența unei asemenea

situații, consilierul administrator nefiind implicat în realizarea celor trei

rapoarte comerciale invocate, nici din partea autorității publice și nici din

partea societății.

În perioada vizată

niciuna dintre reglementările invocate de autoritatea pârâtă nu conținea

prevederi clare cu privire la situațiile ce pot determina apariția unor

conflicte de interese, altfel nu s-ar fi reglementat acest aspect prin Ordinul

A.N.R.M.A.P. nr. 170/2012, privind interpretarea art. 69

1

din O.U.G.

nr. 34/2006. Numai după această dată se poate vorbi de o delimitare clară a

stărilor de incompatibilitate și conflict de interese în cazul unor persoane

care fac parte din organul deliberativ al unei unități

administrativ-teritoriale fără competențe de decizie execuțională.

În mod nejustificat,

în motivarea hotărârii, prima instanță înțelege să invoce prevederile art. 75

din Legea nr. 393/2004 atunci când face referire la votul per-ansamblu

exercitat de un consilier județean pentru un buget execuțional aferent unui an

fiscal. Interpretând per a contrario, niciun consilier județean nu ar avea voie

să dețină părți sociale sau să participe în viața economică privată sau

publică, având în vedere că un buget anual cuprinde prevederi care acoperă în

totalitate domeniile de activitate ale vieții cotidiene.

În concluzie, pentru

motivele arătate, recurentul a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 8 și pct. 9

C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 29 din 11

februarie 2014, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

formulate în cauză

Intimata Agenția

Națională de Integritate a solicitat, prin concluziile scrise, respingerea

recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală

și temeinică.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările

dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în

continuare.

și de drept relevante

Reclamantul P.D. a

supus controlului de legalitate, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr.

176/2010, Raportul de evaluare nr. R1 din 15 iunie 2012 întocmit de Agenția

Națională de Integritate.

Prin acest raport de

evaluare s-a constatat că reclamantul, în calitate de consilier județean al

județului Harghita, s-a aflat în stare de incompatibilitate în mandatul de

consilier județean din perioada 2008 - 2012, începând cu data de 6 aprilie 2009

și până la data de 18 septembrie 2010.

1.1. Este

neîntemeiată critica ce vizează încălcarea dreptului la apărare în procedura de

evaluare a respectării regimului juridic al conflictului de interese și al

incompatibilităților derulată de Agenția Națională de Integritate.

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 13 și art. 20 alin. (1) din Legea nr.

176/2010, reclamantul a fost informat, prin Adresa nr. A1 din 14 martie 2012,

cu privire la declanșarea procedurii de evaluare de către Agenția Națională de

Integritate, iar la data de 23 aprilie 2012, prin adresa nr. A2 din 2012, i s-a

comunicat faptul că au fost identificate elemente privind existența unei

incompatibilității în sensul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Reclamantul a

comunicat faptul că nu are cunoștință de nicio cauză care ar intra sub

incidența reglementărilor invocate de Agenția Națională de Integritate și că nu

își poate prezenta un punct de vedere în lipsa comunicării rezultatului

procedurii de evaluare.

În plus, în fața

primei instanțe, acesta a avut posibilitatea de a-și preciza poziția procesuală

cu privire la toate elementele de fapt și de drept care au fundamentat raportul

de evaluare contestat și de a solicita administrarea de probatorii în dovedirea

motivelor de nelegalitate pe care a înțeles să le invoce în acțiunea în anulare

cu care a învestit instanța de contencios administrativ.

În aceste

circumstanțe, se constată că reclamantului i s-a asigurat posibilitatea de a-și

exercita în mod legal dreptul la apărare sub aspectul tuturor prerogativelor pe

care acesta le presupune, atât în procedura administrativă, cât și în procedura

jurisdicțională, neexistând elemente de nelegalitate care să justifice

constatarea nulității raportului de evaluare.

1.2. Este

neîntemeiată și critica ce vizează încălcarea și aplicarea greșită a legii de

către prima instanță.

Astfel, premisa de la

care pornește prima instanță este una necontestată, reclamantul P.D. deținând

simultan calitatea de consilier județean și calitatea de asociat și

administrator la SC G.G.T. SRL și SC G.T. SRL.

Interdicția

instituită de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 pentru această situație

vizează încheierea unor contracte comerciale de prestări servicii, de executare

de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile

administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile

autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului

local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de

consiliile locale sau județene respective.

Reclamantul a

încălcat această interdicție legală, întrucât în mandatul de consilier județean

din perioada 2008 - 2012 au fost încheiate între Consiliul Județean Harghita și

SC G.G.T. SRL două contracte de prestări servicii în valoare de 4.770 RON, iar

între Consiliul Județean Harghita și SC G.T. SRL un contract de prestări

servicii în valoare de 33.915 RON, existând o stare de incompatibilitate

începând cu data de 6 aprilie 2009 și până la data de 18 septembrie 2010.

Interpretarea pe care

prima instanță a dat-o prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și

probatoriilor administrate în cauză este corectă, susținerile recurentului

fiind neîntemeiate și în această privință.

soluției instanței de recurs

Pentru toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul declarat de

reclamantul P.D., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul P.D. împotriva Sentinței nr. 29 din 11 februarie 2014 a

Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2015.

Procesat de GGC - MI