ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4702/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 890 din 21 februarie 2012,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins recursul declarat de L.G. împotriva sentinței nr. 3331 din 08

septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997.

Împotriva acestei

decizii, L.G. a formulat contestație în anulare, fără a-și încadra în

drept demersul procesual.

În motivare,

contestatorul a arătat că hotărârea este lovită de nulitate deoarece că taxa de

timbru a fost plătită în Dosarul nr. 4126/4/2008 al Tribunalului București

și că legile în cauză nu prevăd plata de două ori a taxei.

Pentru taxele de

timbru solicitate, contestatorul a arătat că a formulat cerere de reexaminare

la care nu i s-a dat niciun răspuns, motiv pentru care apreciază că nu au fost

respectate prevederile art. 244 C. proc. civ.

Înalta Curte,

examinând contestația în anulare, sub aspectul motivelor invocate, constată că

aceasta este inadmisibilă.

Calea extraordinară

de atac a contestației în anulare poate fi exercitată pentru motivele prevăzute

expres și limitativ în dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ.

Conform art. 317 și

art. 318 C. proc. civ.:

„Art. 317

- Hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate

mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau

recursului:

1.

când procedura de

chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii;

2.

când hotărârea a

fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență.

Cu toate acestea,

contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când

aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a

respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost

respins fără ca el să fi fost judecat in fond.

Art. 318

- Hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată

este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau de casare.”

În privința

cerințelor prevăzute de art. 317 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

susținerile contestatorului nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele

reglementate de textul respectiv.

Înalta Curte constată

că nu se poate reține nici incidența motivelor prevăzute de art. 318 C. proc. civ.,

pe de-o parte, pentru că nu a fost invocată o greșeală materială, iar pe de

altă parte, nu se poate reține faptul că instanța de recurs ar fi omis, din

greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, de

vreme ce, prin decizia ce formează obiectul contestației în anulare, a fost

respins recursul ca netimbrat.

Cu toate aceste,

susținerile contestatorului nu se confirmă, la dosarul de recurs

neregăsindu-se dovada achitării taxei judiciare de timbru despre care face

vorbire.

Mai mult, prin

încheirea din data de 26 octombrie 2011, a fost respinsă cererea de reexaminare

a taxei de timbru, astfel că sub acest aspect, criticile formulate de

contestator cu privire la incidența art. 261 alin. (2) C. proc. civ., nu

constituie nici „erori materiale” și nici „omisiuni” în cercetarea vreunui caz

de casare.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată de L.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația

în anulare formulată de L.G. împotriva deciziei nr. 890 din 21 februarie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 martie

2013

.