ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4702/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 890 din 21 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de L.G. împotriva sentinței nr. 3331 din 08 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei decizii, L.G. a formulat contestație în anulare, fără a-și încadra în drept demersul procesual. În motivare, contestatorul a arătat că hotărârea este lovită de nulitate deoarece că taxa de timbru a fost plătită în Dosarul nr. 4126/4/2008 al Tribunalului București și că legile în cauză nu prevăd plata de două ori a taxei.

Pentru taxele de timbru solicitate, contestatorul a arătat că a formulat cerere de reexaminare la care nu i s-a dat niciun răspuns, motiv pentru care apreciază că nu au fost respectate prevederile art. 244 C. proc. civ. Înalta Curte, examinând contestația în anulare, sub aspectul motivelor invocate, constată că aceasta este inadmisibilă. Calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi exercitată pentru motivele prevăzute expres și limitativ în dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ. Conform art. 317 și art. 318 C. proc. civ.: „Art.

317 - Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat in fond.

Art. 318 - Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.” În privința cerințelor prevăzute de art. 317 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile contestatorului nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele reglementate de textul respectiv. Înalta Curte constată că nu se poate reține nici incidența motivelor prevăzute de art. 318 C. proc. civ., pe de-o parte, pentru că nu a fost invocată o greșeală materială, iar pe de altă parte, nu se poate reține faptul că instanța de recurs ar fi omis, din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, de vreme ce, prin decizia ce formează obiectul contestației în anulare, a fost respins recursul ca netimbrat.

Cu toate aceste, susținerile contestatorului nu se confirmă, la dosarul de recurs neregăsindu-se dovada achitării taxei judiciare de timbru despre care face vorbire. Mai mult, prin încheirea din data de 26 octombrie 2011, a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei de timbru, astfel că sub acest aspect, criticile formulate de contestator cu privire la incidența art. 261 alin. (2) C. proc. civ., nu constituie nici „erori materiale” și nici „omisiuni” în cercetarea vreunui caz de casare. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de L.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anulare formulată de L.G. împotriva deciziei nr. 890 din 21 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2013 .