ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 424/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 589/32/2013, reclamantul G.I.C., a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de evaluare din 28 iunie 2013, întocmit de pârâtă. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 200 din 31 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G.I.C. și s-a dispus anularea Raportului de evaluare din 28 iunie 2013, întocmit de pârâta A.N.I.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 200 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.I., criticând-o pentru nelegalitate. Recursul declarat de pârâtă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate, în sensul respingerii pe fond a contestației formulate de reclamant și menținerii ca temeinic și legal a Raportului de evaluare din 28 iunie 2013. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat, într-o primă critică, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât A.N.I.

este competentă să evalueze respectarea regimului juridic al incompatibilităților de către intimatul G.I.C., care face parte din categoria de persoane prevăzută de art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010. Recurenta a susținut că, deși instanța de fond a recunoscut prevederile Regulamentului intern al unității, a apreciat că acestea trebuie interpretate sistematic și teleologic și nu formal și literal. A afirmat pârâta că regimul juridic privind incompatibilitățile este expres prevăzut de legislația română, iar aplicarea acestuia oricărei persoane reprezintă în fapt aplicarea și respectarea legii și, pe cale de consecință, invocarea faptului că, în speța de față ar fi vorba de un Regulament intern, nu are nicio concludență în cauză și nu poate constitui un argument pentru a încălca regimul juridic privind incompatibilitățile.

Recurenta-pârâtă a expus pe larg situația de fapt a cauzei cu privire la starea de incompatibilitate constatată și a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, apreciind astfel că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. 4. Apărările formulate de intimatul G.I.C. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-reclamant G.I.C. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță. II.

Analiza motivelor de casare Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin Raportul de evaluare din 28 iunie 2013 întocmit de A.N.I., contestat prin acțiunea dedusă judecății, s-a reținut că reclamantul a acționat cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Regulamentul Intern al I.S.C., întrucât în perioada exercitării funcției de inspector în cadrul I.J.C. Neamț, SC G.C. SNC, societate în cadrul căreia deținea/deține calitatea de asociat și funcția de administrator, a elaborat proiectul din 2010 (locuință P+Em), iar reclamantul a desfășurat activități de proiectare, încălcând astfel prevederile sus-menționate.

În mod corect instanța de fond, interpretând și aplicând prevederile legale incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei, a constatat că nu există elemente cu privire la existența stării de incompatibilitate a reclamantului. Susținerile formulate de recurenta-pârâtă A.N.I., în sensul că reclamantul face parte din categoria persoanelor prevăzută de art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010, sunt nefondate. Din actele și lucrările dosarului se constată că începând cu data de 15 mai 1984 (Ordinul nr. 8/1984) și până la 09 decembrie 2013, reclamantul .I.C. a făcut parte din categoria personalului contractual, fiind încadrat în funcția de execuție de inspector de specialitate în cadrul I.J.C.

Neamț, iar din data de 12 decembrie 2011, și-a desfășurat activitatea în cadrul C.C.I.C.L.C. Neamț - S.C.I. al D.R.C.N.E., din subordinea I.S.C. (Decizia nr. 1326 din 22 decembrie 2011). Prin Ordinul din 09 decembrie 2013 emis de I.G.I.S.C., începând cu data de 09 decembrie 2013, reclamantul a dobândit calitatea de funcționar public, fiind numit în funcția publică de execuție de inspector în construcții la C.C.I.C.L.C. din cadrul I.J.C. Neamț. Cu aceeași dată, contractul individual de muncă din 01 noiembrie 2001, încheiat între I.S.C. și reclamant, a încetat de drept, conform art. 55 lit. c) C. muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Din relațiile comunicate de O.N.R.C., rezultă că în perioada 01 noiembrie 1991 - 28 iunie 2013, reclamantul a deținut calitatea de asociat și funcția de administrator în cadrul SC G.C.

SNC. Prin urmare, în perioada 15 mai 1984 - 09 decembrie 2013, reclamantul a fost angajat contractual în cadrul I.S.C., în funcția de execuție de inspector de specialitate, nefiind incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010. Înalta Curte apreciază că, și în situația în care s-ar reține încălcarea de către reclamant a prevederilor Regulamentului Intern al I.S.C., ca temei legal pentru stabilirea stării de incompatibilitate, această ipoteză nu este întrunită în cauză, având în vedere că Regulamentul Intern al instituției, aplicabil în perioada mai 2010 - august 2010, nu era în vigoare la data elaborării proiectului din 2010. Astfel, procedând la evaluarea elementelor cu privire la existența stării de incompatibilitate, recurenta-pârâta A.N.I.

a reținut că la data elaborării proiectului din 2010 (locuință P+Em) de către SC G.C. SNC, reclamantului, în calitate de inspector la I.J.C. Neamț, îi erau aplicabile prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Regulamentul Intern al I.S.C., valabil în perioada mai 2010 - august 2010, conform cărora, „Salariații au obligația de a nu exercita sau presta servicii sau activități care să genereze situații de incompatibilitate, prin efectuarea de acte în baza atestărilor sau autorizărilor pe care le dețin, după cum urmează: activitate de proiectare”. Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța de control judiciar constată că proiectul din 2010 a fost elaborat de SC G.C. SNC - proiectant structurist ing.

G.C. și a fost predat beneficiarului R.E.A., care prin cererea înregistrată la I.T.C.N.E. - D.J.C.C. Neamț, din 17 mai 2010, a solicitat, pe baza documentației tehnice depuse și a certificatului de urbanism din 20 aprilie 2010, emiterea acordului de modificare a construcției situate în localitatea Roman (fila 208 din dosarul instanței de fond). Acordul de modificare din 2010 a fost emis la data de 18 mai 2010, fără implicarea reclamantului și se referă exclusiv la lucrări de intervenție solicitate în vederea obținerii autorizației de construire, fiind semnat de către directorul D.J.C.C. Neamț.

De asemenea, împrejurarea că, potrivit referatului înregistrat din 2010, verificarea tehnică de calitate a proiectului a fost efectuată în luna mai 2010, fără a se indica data completă, nu echivalează cu reținerea drept perioadă de elaborare a proiectului a lunii mai 2010, din expunerea procedurii parcurse de către beneficiarul R.E.A., rezultând astfel că proiectul pentru construcția locuinței a fost elaborat anterior lunii mai 2010. În condițiile arătate, nu se poate reține în cazul reclamantului existența stării de incompatibilitate generată de încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Regulamentul Intern al I.S.C., aplicabil în perioada mai 2010 - august 2010. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 și art. 496 alin. (1) din Noul C. proc.

civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta A.N.I., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.I. împotriva sentinței nr. 200 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015.