ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 424/2015

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr.

589/32/2013, reclamantul G.I.C., a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.I.,

anularea Raportului de evaluare din 28 iunie 2013, întocmit de pârâtă.

2.

Hotărârea primei instanțe

Prin

sentința civilă nr. 200 din 31 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost

admisă acțiunea formulată de reclamantul G.I.C. și s-a dispus anularea

Raportului de evaluare din 28 iunie 2013, întocmit de pârâta A.N.I.

exercitată în cauză

Împotriva sentinței

civile nr. 200 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.I.,

criticând-o pentru nelegalitate.

Recursul declarat de

pârâtă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc.

civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate, în sensul

respingerii pe fond a contestației formulate de reclamant și menținerii ca

temeinic și legal a Raportului de evaluare din 28 iunie 2013.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat, într-o primă critică, că

hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât A.N.I. este

competentă să evalueze respectarea regimului juridic al incompatibilităților de

către intimatul G.I.C., care face parte din categoria de persoane prevăzută de art.

1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010.

Recurenta a susținut

că, deși instanța de fond a recunoscut prevederile Regulamentului intern al

unității, a apreciat că acestea trebuie interpretate

sistematic și

teleologic și nu formal și literal. A afirmat pârâta că regimul juridic privind

incompatibilitățile este expres prevăzut de legislația română, iar aplicarea

acestuia oricărei persoane reprezintă în fapt aplicarea și respectarea legii

și, pe cale de consecință, invocarea faptului că, în speța de față ar fi vorba

de un Regulament intern, nu are nicio concludență în cauză și nu poate

constitui un argument pentru a încălca regimul juridic privind

incompatibilitățile.

Recurenta-pârâtă a

expus pe larg situația de fapt a cauzei cu privire la starea de

incompatibilitate constatată și a arătat, în esență, că instanța de fond a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, apreciind astfel că

hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

formulate de intimatul G.I.C.

Prin întâmpinarea

depusă în cauză, intimatul-reclamant G.I.C. a solicitat respingerea recursului

declarat de pârâtă și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, reiterând,

în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă

instanță.

II. Analiza motivelor

de casare

Analizând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare

invocate, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de

recurentă, pentru următoarele considerente:

și de drept relevante

Prin Raportul de

evaluare din 28 iunie 2013 întocmit de A.N.I., contestat prin acțiunea dedusă

judecății, s-a reținut că reclamantul a acționat cu nerespectarea dispozițiilor

legale prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Regulamentul Intern al I.S.C.,

întrucât în perioada exercitării funcției de inspector în cadrul I.J.C. Neamț, SC

G.C. SNC, societate în cadrul căreia deținea/deține calitatea de asociat și

funcția de administrator, a elaborat proiectul din 2010 (locuință P+Em), iar

reclamantul a desfășurat activități de proiectare, încălcând astfel prevederile

sus-menționate.

În mod corect

instanța de fond, interpretând și aplicând prevederile legale incidente la

circumstanțele de fapt ale cauzei, a constatat că nu există elemente cu privire

la existența stării de incompatibilitate a reclamantului.

Susținerile formulate

de recurenta-pârâtă A.N.I., în sensul că reclamantul face parte din categoria

persoanelor prevăzută de art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010, sunt

nefondate.

Din actele și

lucrările dosarului se constată că începând cu data de 15 mai 1984 (Ordinul nr.

8/1984) și până la 09 decembrie 2013, reclamantul .I.C. a făcut parte din

categoria personalului contractual, fiind încadrat în funcția de execuție de

inspector de specialitate în cadrul I.J.C. Neamț, iar din data de 12 decembrie 2011,

și-a desfășurat activitatea în cadrul C.C.I.C.L.C. Neamț - S.C.I. al D.R.C.N.E.,

din subordinea I.S.C. (Decizia nr. 1326 din 22 decembrie 2011).

Prin Ordinul din 09

decembrie 2013 emis de I.G.I.S.C., începând cu data de 09 decembrie 2013,

reclamantul a dobândit calitatea de funcționar public, fiind numit în funcția

publică de execuție de inspector în construcții la C.C.I.C.L.C. din cadrul I.J.C.

Neamț.

Cu aceeași dată, contractul

individual de muncă din 01 noiembrie 2001, încheiat între I.S.C. și reclamant,

a încetat de drept, conform art. 55 lit. c) C. muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Din relațiile

comunicate de O.N.R.C., rezultă că în perioada 01 noiembrie 1991 - 28 iunie 2013,

reclamantul a deținut calitatea de asociat și funcția de administrator în

cadrul SC G.C. SNC.

Prin urmare, în

perioada 15 mai 1984 - 09 decembrie 2013, reclamantul a fost angajat

contractual în cadrul I.S.C., în funcția de execuție de inspector de

specialitate, nefiind incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea

nr. 176/2010.

Înalta Curte

apreciază că, și în situația în care s-ar reține încălcarea de către reclamant

a prevederilor Regulamentului Intern al I.S.C., ca temei legal pentru

stabilirea stării de incompatibilitate, această ipoteză nu este întrunită în

cauză, având în vedere că Regulamentul Intern al instituției, aplicabil în

perioada mai 2010 - august 2010, nu era în vigoare la data elaborării

proiectului din 2010.

Astfel, procedând la

evaluarea elementelor cu privire la existența stării de incompatibilitate,

recurenta-pârâta A.N.I. a reținut că la data elaborării proiectului din 2010

(locuință P+Em) de către SC G.C. SNC, reclamantului, în calitate de inspector

la I.J.C. Neamț, îi erau aplicabile prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din

Regulamentul Intern al I.S.C., valabil în perioada mai 2010 - august 2010,

conform cărora, „Salariații au obligația de a nu exercita sau presta servicii

sau activități care să genereze situații de incompatibilitate, prin efectuarea

de acte în baza atestărilor sau autorizărilor pe care le dețin, după cum

urmează: activitate de proiectare”.

Analizând

înscrisurile existente la dosar, instanța de control judiciar constată că

proiectul din 2010 a fost elaborat de SC G.C. SNC - proiectant structurist ing.

G.C. și a fost predat beneficiarului R.E.A., care prin cererea înregistrată la I.T.C.N.E.

- D.J.C.C. Neamț, din 17 mai 2010, a solicitat, pe baza documentației tehnice

depuse și a certificatului de urbanism din 20 aprilie 2010, emiterea acordului

de modificare a construcției situate în localitatea Roman (fila 208 din dosarul

instanței de fond).

Acordul de modificare

din 2010 a fost emis la data de 18 mai 2010, fără implicarea reclamantului și

se referă exclusiv la lucrări de intervenție solicitate în vederea obținerii

autorizației de construire, fiind semnat de către directorul D.J.C.C. Neamț.

De asemenea,

împrejurarea că, potrivit referatului înregistrat din 2010, verificarea tehnică

de calitate a proiectului a fost efectuată în luna mai 2010, fără a se indica

data completă, nu echivalează cu reținerea drept perioadă de elaborare a

proiectului a lunii mai 2010, din expunerea procedurii parcurse de către

beneficiarul R.E.A., rezultând astfel că proiectul pentru construcția locuinței

a fost elaborat anterior lunii mai 2010.

În condițiile

arătate, nu se poate reține în cazul reclamantului existența stării de

incompatibilitate generată de încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b)

din Regulamentul Intern al I.S.C., aplicabil în perioada mai 2010 - august

2010.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 și art. 496 alin. (1)

din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat

de pârâta A.N.I., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.I. împotriva sentinței nr. 200 din 31 octombrie 2013 a Curții

de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2015.