ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.11.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4111/2014

HOTĂRÂRE
04.11.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4111/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 37/59/2012,

reclamanta SC T. SA Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii București, Ministerul Finanțelor Publice

București și Guvernul României, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin

care să se dispună obligarea pârâtului de ordinul 1 la întocmirea documentației

pentru solicitarea și obținerea vizei controlului delegat al Ministerului

Finanțelor Publice în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente și

necesare plății deconturilor lunare centralizate expediate de subsemnații în

perioada aprilie 2012 - octombrie 2012, reprezentând diferența de 50% din

tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii

transportați de SC T. SA - conform art. 31 din Normele Metodologice privind

aplicarea Legii nr. 147/2000; obligarea pârâtului de ordinul 1 la plata

efectivă și imediată a sumei de 259.805,9 lei în mod actualizat la rata

inflației, începând cu data de 20 a lunii pentru care sunt datorate și până la

zi, - reprezentând 50% din contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care

au beneficiat pensionarii transportați de SC T. SA în perioada aprilie 2012 -

octombrie 2012; obligarea Guvernului să inițieze rectificarea bugetară care se

impune, în vederea asigurării plaților solicitate și să o supună spre aprobare

Parlamentului, asigurând totodată, potrivit competenței sale, executarea actului

normativ adoptat în acest sens; obligarea Ministerului Finanțelor Publice să

aprobe finanțarea și să aloce fondurile bănești necesare de la bugetul de stat,

în scopul efectuării plații către subscrisă a contravalorii a 50% din cupoanele

de călătorie, în condițiile descrise la petitele anterioare.

Solicită ca

îndeplinirea obligațiilor dispuse de instanță autorităților publice să se

realizeze sub sancțiunea unei amenzi aplicabile persoanei culpabile de

neexecutarea obligației în termen ce 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii ce se va pronunța în cauză - conform art. 18 alin. (5)

corelat cu art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul D.G.F.P. Timiș în numele Ministerului Finanțelor Publice, pe

cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului

Finanțelor Publice

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Transporturilor București a solicitat respingerea acțiunii

ca nefondată.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 314

din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Finanțelor Publice; s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru

lipsa procedurii prealabile; s-a admis excepția inadmisibilității petitului 3

din cererea de chemare în judecată; s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC

Infrastructurii București, Ministerul Finanțelor Publice București și Guvernul

României în sensul că a fost obligat pârâtul Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii București să întocmească documentația pentru solicitarea și

obținerea vizei control delegat al Ministerului Finanțelor Publice în vederea

deschiderii creditelor bugetare aferente și necesare plății deconturilor lunare

ale reclamantei în perioada iunie - octombrie 2012 reprezentând diferența de

50% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii.

A fost obligat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii București la plata

sumei de 199.236,7 lei actualizată cu rata inflației la data plății efective,

începând cu data de 20 a lunii pentru care sunt datorate și până la zi,

reprezentând 50% din contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care au

beneficiat pensionarii transportați de SC T. SA în perioada iunie 2012 -

octombrie 2012, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii.

S-a respins în rest

acțiunea reclamantei și anume petitul având ca obiect obligarea Ministerului

Finanțelor Publice să aprobe finanțarea și să aloce fondurile bănești ca fiind

formulată împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă,

petitul având ca obiect obligarea Guvernului la inițierea unei rectificări

bugetare ca fiind inadmisibil, precum și solicitarea de aplicare a unei amenzi.

S-a admis cererea de

chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și s-a dispus obligarea

Ministerului Finanțelor Publice să aprobe finanțarea și să aloce fondurile

bănești necesare în vederea efectuării de către pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii a plății dispusă prin prezenta sentință.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Transporturilor și Direcția

Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în numele Ministerului

Finanțelor Publice București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin recursul

formulat de către pârâtul Ministerul Transporturilor s-a susținut că instanța

de fond a respins în mod neîntemeiat excepția inadmisibilității acțiunii în

condițiile în care, în cauză nu este vorba despre un refuz nejustificat al

autorității care să fie exprimat cu exces de putere, refuz circumscris definiției

prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, astfel că era

necesară efectuarea procedurii prealabile.

A precizat recurenta

că reclamanta a formulat plângere prealabilă tardiv pentru solicitările de

plată aferente lunilor iunie, iulie, august și septembrie, iar pentru luna

octombrie recursul grațios este prematur formulat.

S-a arătat că

pretențiile reclamantei privind plata a 50% din contravaloarea cupoanelor de

călătorie în perioada iunie - septembrie 2012 au fost formulate cu nerespectarea

termenelor legale prevăzute în materia contenciosului administrativ.

În ceea ce privește

cuantumul pretențiilor, s-a arătat că acesta trebuie redus cu suma de 35.128

lei - contravaloarea lunii iunie 2012, achitată cu ordinul de plată nr. 797 din

17 mai 2013.

În ceea ce privește

fondul pretențiilor, s-a învederat că plata sumelor rezultate din aplicarea

Legii nr. 147/200 și Legii nr. 44/1994 se face prin bugetul de stat în limita

prevederilor legale bugetare aprobate, neputând fi reținută o culpă a recurentei,

obligația aprobării aparținând Ministerului Finanțelor Publice.

Prin recursul

formulat, pârâta DGFP Timiș a solicitat admiterea recursului și modificarea

sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a

Ministerului Finanțelor Publice.

S-a susținut că

Ministerul Finanțelor Publice și-a respectat obligațiile transmițând

Ministerului Transporturilor limitele de cheltuieli pentru bugetul pe anul 2013

și estimări pentru perioada 2014 - 2016, iar Ministerul Transporturilor nu a solicitat

nicio redistribuire intre titlurile de cheltuieli.

Procedura în fața

instanței de recurs

Recurenții au depus

în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susținerea

cererilor de recurs.

Intimata reclamantă a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca

neîntemeiate.

Prin adresa din data

de 23 iunie 2014 recurenta reclamantă a învederat că acțiunea a rămas fără

obiect ca urmare a achitării debitului de către Ministerul Transporturilor.

Prin notele scrise

depuse la data de 31 octombrie 2014, recurentul pârât Ministerul

Transporturilor a precizat că debitul care face obiectul cauzei a fost achitat

prin Ordinele de plată nr. 18 din 21 ianuarie 2014 și nr. 380 din 17 februarie

2014.

A precizat că își

menține recursul solicitând admiterea acestuia.

A solicitat

respingerea recursului promovat de către pârâta Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Timișoara în numele Ministerului Finanțelor Publice

București, ca nefondat.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor.

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea cererilor de recurs, examinând actele și lucrările dosarului, a

constatat că recursurile sunt fondate și urmează a fi admise și, în consecință,

a se modifica hotărârea instanței de fond în sensul constatării cererii de

chemare în judecată ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

În fapt, reclamanta

SC T. SA Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii București, Ministerul Finanțelor Publice

București și Guvernul României, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin

care să se dispună obligarea pârâtului de ordinul 1 la întocmirea documentației

pentru solicitarea și obținerea vizei controlului delegat al Ministerului Finanțelor

Publice, în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente și necesare plații

deconturilor lunare centralizate expediate de subsemnații în perioada aprilie

2012 - octombrie 2012, reprezentând diferența de 50% din tariful cupoanelor de

călătorie auto de care au beneficiat pensionarii transportați de SC T. SA -

conform art. 31 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr. 147/2000;

obligarea pârâtului ce ordinul 1 la plata efectivă și imediată sumei de

259.805,9 lei în mod actualizat la rata inflației, începând cu data de 20 a

lunii pentru care sunt datorate și până la zi, - reprezentând 50% din

contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii

transportați de SC T. SA în perioada aprilie 2012 - octombrie 2012; obligarea

Guvernului să inițieze rectificarea bugetară care se impune, în vederea

asigurării plăților solicitate și să o supună spre aprobare Parlamentului,

asigurând totodată, potrivit competenței sale, executarea actului normativ

adoptat în acest sens - conform art. 11 din Legea nr. 90/2001; obligarea

Ministerului Finanțelor Publice să aprobe finanțarea și să aloce fondurile

bănești necesare de la bugetul de stat, în scopul efectuării plații către

subscrisă a contravalorii a 50% din cupoanele de călătorie.

Prin adresa intimatei

reclamante depusă în recurs la data de 23 iunie 2014 s-a învederat că prezenta

cauză a rămas fără obiect ca urmare a achitării debitului de către Ministerul

Transporturilor.

Prin notele scrise

depuse de către recurentul pârât Ministerul Transporturilor s-a precizat că

debitul care face obiectul dosarului, respectiv contravaloarea deconturilor

privind aplicarea Legii nr. 147/2000 aferente lunilor iulie, august, septembrie

și octombrie 2012, a fot achitat de Ministerul Transporturilor, astfel cum

atestă Ordinul de plată cu nr. 18 din 21 ianuarie 2014 (contravaloarea

decontului aferent lunii iulie 2012) și Ordinul de plată nr. 380 din 17

februarie 2014 (contravaloarea deconturilor aferente lunilor august,

septembrie, octombrie și noiembrie 2012).

S-a arătat, totodată,

că decontul aferent lunii iunie 2012 în cuantum de 35.128 lei a fost achitat,

iar debitul rămas l-a reprezentat suma de 164.108,75 lei care a fosta achitat,

potrivit ordinelor de plată atașate.

La dosar a fost depus

Ordinul de plată cu nr. 18 din 21 ianuarie 2014 și Ordinul de plată nr. 380 din

17 februarie 2014.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că prin plata efectuată a fost stinsă

obligația recurentului pârât, plată ce a echivalat cu o recunoaștere a

pretențiilor reclamantei, Înalta Curte va admite recursurile în temeiul art.

312 C. proc. civ. și va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii

reclamantei ca rămasă fără obiect.

Pe cale de consecință

și cererea pârâtului de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice,

va fi respinsă.

Admite recursurile

declarate de Ministerul Transporturilor și Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Timișoara în numele Ministerului Finanțelor Publice

București împotriva Sentinței nr. 314 din 10 iunie 2013 a Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect și în consecință

respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-05-21
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2069/2018
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal la data de
ÎCCJ 2011-11-04
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3372/2016
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/59/20
ÎCCJ 2016-06-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2060/2016
Decizia nr. 2060/2016 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de con
ÎCCJ 2010-12-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5340/2010
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 153 din 11 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată
ÎCCJ 2019-04-17
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2203/2019
Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contenc
Sursă