ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5340/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 153 din 11 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC T. SA Arad, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României, și a fost obligat primul pârât să întocmească documentația pentru solicitarea și obținerea vizei controlorului delegat al Ministerului Finanțelor Publice, în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente plății deconturilor expediate de reclamantă în perioada mai-august 2009, reprezentând diferența de 50% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii și, respectiv, 100% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat veteranii de război transportați de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 147/2000 și nr. 44/1994, sub sancțiunea de penalității prevăzute de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a fost obligat pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii să achite reclamantei suma de 125.934,67 RON, în formă actualizată la data plății, în funcție de rata inflației, reprezentând 50% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii și, respectiv, 100% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat veteranii de război transportați de reclamantă pe perioada mai-august 2009, sub sancțiunea de penalității prevăzută de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Totodată, a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aprobe finanțarea și să aloce fondurile bănești necesare asigurării plăților către reclamantă, sub sancțiunea de penalității prevăzute de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, și a fost admisă cererea de chemare în garanție a acesteia autorități, formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice este neîntemeiată, deoarece, conform art. 15 din H.G. nr. 83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, iar obligația Ministerul Finanțelor Publice este de a coordona potrivit competențelor cei revin sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție; de asemenea, în speță este obligatorie viza controlorului delegat al acestui minister, în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente plății deconturilor expediate de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 147/2000 și Legii nr. 44/1994.

Cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, este admisibilă și întemeiată, în raport de dispozițiile art. 60 și urm. C. proc. civ. și art. 2 din Legea nr. 147/2000, conform cărora cheltuielile care decurg din aplicarea acestei legi se suportă din bugetul de stat, coroborate cu cele ale art. 19 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, art. 2 lit. e) și f) din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, respectiv cu cele ale Legii bugetului de stat nr. 18/2009; având în vedere atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice privind elaborarea proiectului bugetului de stat, a legii bugetului de stat și a raportului asupra proiectului bugetului de stat, precum și a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, prevăzute prin H.G.

nr. 34/2009, rezultă cu evidență faptul că acest minister este instituția care, prin prerogativa previzionării bugetului, este abilitată de lege să disponibilizeze sumele reprezentând cuantumul pretențiilor deduse judecății. În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele: Obiectul de activitate al societății reclamante îl reprezintă activități de transport auto persoane, inclusiv a persoanelor care beneficiază de facilitați potrivit Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război și Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern. Potrivit art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 2403/2004 prin care s-au aprobat Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 și a O.U.G.

nr. 71/2004, diferența dintre tariful stabilit pentru călătoriile efectuate se suportă de la bugetul de stat, care se recuperează de agentul economic care a efectuat transportul, conform prezentelor norme metodologice.

Art. 28 și urm. din aceste Norme metodologice reglementează procedura legală de decontare a legitimațiilor de călătorie, astfel: - cupoanele talon se vor arhiva de către operatorul de transport pe perioada unui an calendaristic care urmează anului in curs celui in care s-a efectuat călătoria; - operatorul de transport va întocmi deconturi lunare centralizatoare pe care le va transmite Direcției Generale, Economice și Buget din cadrul Ministerului Transporturilor, o singură dată pe lună, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna expirată; - după verificarea deconturilor până la data de 20 a lunii în care au fost primite, Ministerul Transporturilor - Direcția Generală, Economică și Buget, va întocmi documentația pentru solicitarea și obținerea vizei controlorului delegat al Ministerului Finanțelor Publice, în vederea deschiderii creditelor bugetare; - după aprobarea finanțării și primirii creditelor bugetare de la Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală, Economică și Buget va efectua viramente către operatorii de transport feroviari, rutieri și navali, cu încadrarea in limitele aprobate pentru aceasta destinație prin buget la Ministerului Transporturilor.

Reține instanța de fond că reclamanta a întocmit documentații centralizatoare lunare și a emis concomitent facturi privind decontarea contravalorii cupoanelor de călătorie auto efectuate și le-a expediat paratului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, pentru perioada mai-august 2009, însă abia pe perioada litigiului, la data de 27 ianuarie 2010 în contul reclamantei au fost virate de către pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, următoarele sume: - 1.775,36 RON contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat veteranii de război, pentru perioada mai 2009 - parțial. - 17.594,10 RON contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii, pentru perioada mai 2009 - parțial.

Că reclamanta este îndreptățită să primească sumele avansate și solicitate rezultă inclusiv din adresa pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii din 28 septembrie 2009, aflată la dosar, din care reiese că reclamanta este îndreptățită să primească de la pârât suma de 160.919,05 RON, însă, întrucât bugetul aprobat nu este la nivelul necesarului, nu poate preciza la ce dată se va face plata acestor deconturi, deconturi ce vor fi în așteptare.

Prima instanță reținând că, prin refuzul de plata a deconturilor întocmite de reclamantă, sunt vătămați în drepturile conferite expres prin Legea nr. 44/1994 veteranii de război și pensionarii pentru drepturile conferite prin Legea nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor, iar reclamanta trebuie să-și recupereze sumele avansate, a apreciat acțiunea formulată și precizată ca fiind întemeiată în parte, pentru diferența de 50% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii și, respectiv, 100% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat veteranii de război transportați de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 147/2000 și Legii nr. 44/1994.

De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, față de prevederile art. 60 și urm. C. proc. civ. și având în vedere că Ministerul Finanțelor Publice gestionează, potrivit legii, bugetul de stat, iar pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii doar intermediază plățile către reclamantă, se imune admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și obligarea acestuia să aprobe finanțarea și să aloce fondurile bănești necesare asigurării plăților către reclamantă. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În recursul său, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii arată, în esență că, în mod greșit s-a reținut culpa acestei autorității pentru neplata la termen a sumelor datorate societății reclamante, în raport cu dispozițiile legale care atribuie Ministerului Finanțelor Publice prerogativa previzionării bugetului de stat, acesta fiind singura autoritate abilitată să disponibilizeze sumele de bani reprezentând pretențiile deduse judecății. În recursul său, Ministerul Finanțelor Publice reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și argumentele privind netemeinicia cererii de chemare în garanție, invocate în fața instanței de fond, arătând, în esență, că în mod greșit s-a apreciat prin hotărârea atacată că are calitatea de pârât, respectiv de chemat în garanție.

Examinând sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursurile sunt lipsite de interes, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, prin sentința recurată a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamanta SC T. SA Arad și a fost obligat pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii să întocmească documentația pentru solicitarea și obținerea vizei controlorului delegat al Ministerului Finanțelor Publice, în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente plății deconturilor expediate de reclamantă în perioada mai-august 2009, reprezentând diferența de 50% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii și, respectiv, 100% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat veteranii de război transportați de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 147/2000 și nr. 44/1994, precum și să achite reclamantei suma de 125.934,67 RON, în formă actualizată la data plății, în funcție de rata inflației, reprezentând deconturile susmenționate.

Totodată, a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aprobe finanțarea și să aloce fondurile bănești necesare asigurării plăților către reclamantă. Ulterior, prin ordinele de plată depuse în copie la dosarul cauzei de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, s-a făcut dovada achitării către societatea intimată a plăților datorate și necontestate. Cum obligația impusă prin sentința atacată autorităților recurente a fost executată, apreciind că recursurile formulate în cauză au devenit lipsite de interes, Curtea le va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, împotriva sentinței nr. 153 din 11 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.