ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2069/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 15 iunie 2015, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României, a solicitat:

- Obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la întocmirea documentației pentru solicitarea și obținerea vizei controlului delegat al Ministerului Finanțelor Publice, în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente și necesare plații deconturilor lunare centralizate expediate de reclamantă în perioada decembrie 2014 - martie 2015, reprezentând diferența de 50% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii transportați de A. S.A. - conform art. 31 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr. 147/2000;

- Obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la plata efectiva și imediata sumei de 71.993,25 RON actualizată cu rata inflației, începând cu data de 20 a lunii pentru care sumele sunt datorate și până la data plății efective, reprezentând 50% din contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii

- Obligarea Guvernului României să inițieze rectificarea bugetară care se impune, în vedere asigurării plăților solicitate și să o supună spre aprobare Parlamentului, asigurând, totodată, potrivit competenței sale, executarea actului normativ adoptat în acest sens - conform art. 11 din Legea nr. 90/2001;

- Obligarea pârâtului Ministerului Finanțelor Publice să aprobe finanțarea și să aloce fondurile bănești de la bugetul de stat în scopul efectuării plății de către reclamantă a sumelor pretinse;

- îndeplinirea obligațiilor dispuse de instanță pârâților sa se realizeze sub sancțiunea unei amenzi aplicabile persoanei culpabile de neexecutarea obligației in termen ce 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța in cauza - conform art. 18 alin. (5) corelat cu art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 321 din 18 noiembrie 2015 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar A. SPRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Ministerul Finanțelor Publice București și Guvernul României;

(ii) a obligat pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la întocmirea documentației pentru solicitarea și obținerea vizei controlului delegat al Ministerului Finanțelor Publice, în vederea deschiderii creditelor bugetare necesare pentru plata deconturilor lunare centralizate întocmite de reclamantă pentru perioada decembrie 2014 - martie 2015, reprezentând diferența de 50% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii transportați de reclamantă, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere;

(iii) a obligat pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la plata către reclamantă, a sumei de 71.993,25 RON;

(iv) a respins în rest acțiunea reclamantei.

(v) a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva Ministerului Finanțelor Publice.

(vi) a obligat chematul în garanție la alocarea fondurilor necesare și la plata către pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a sumelor cu care acesta a căzut în pretenții în prezenta cauză.

A. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerului Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând ca netemeinică și nelegală hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, în principal, solicită a se constata lipsa calității sale procesuale pasive și respingerea ca inadmisibilă și neîntemeiată a cererii de chemare în garanție, iar în subsidiar solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată .

B. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, criticând hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând, în principal, admiterea excepției inadmisibilității capătului 2 de cerere al acțiunii și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Prin punctul de vedere formulat la raportul întocmit în cauză, intimata-reclamantă A. S.A. a arătat că recursul a rămas fără obiect, având în vedere faptul că Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a efectuat plata sumei de 71.993,25 RON solicitată prin acțiunea introductivă, astfel cum rezultă din evidențele contabile (fișa cont), cu ordinele de plată x/18.03.2015 și nr. x/15.09.2015.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 12.02.2018, recursul a fost admis în principiu.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere faptul că recurentul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a efectuat plata sumei de 71.993,25 RON solicitată prin acțiunea introductivă, astfel cum rezultă din evidențele contabile, cu ordinele de plată x/18.03.2015 și nr. x/15.09.2015.

Astfel, Înalta Curte va admite recursurile și va respinge acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.

Pentru aceleași considerente, va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate, va casa sentința recurată, și rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Transporturilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, ca rămasă fără obiect. De asemenea, va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva Ministerului Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Transporturilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 321 din 18 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată, și rejudecând cauza respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Transporturilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva Ministerului Finanțelor Publice.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2018.