ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3594/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3594/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 690 din 20 decembrie
2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a
respins acțiunea formulată de reclamanta U.A.T. Județul Arad în contradictoriu
cu pârâtul M.M.P. pentru anulare acte administrative și a luat act că nu au
fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia
prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare
nr. N1 din 14 noiembrie 2011, emisă de pârâtul M.M.P., s-a stabilit în sarcina
reclamantei U.A.T. Județul Arad o corecție financiară de 4.228.364,76 RON
deoarece, în cadrul proiectului "Sistem de Management Integrat al
Deșeurilor Solide în județul Arad" finanțat din fonduri ale Uniunii
Europene și de la bugetul de stat, a încheiat, urmând procedura achizițiilor
publice, un contract de furnizare a diferite componente necesare colectării
deșeurilor (pubele, containere, unități de compostare individuală), încălcând
reglementările prev. de art. 2 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 34/2006
în sensul că, pentru încheierea contractului, a pus două condiții care au
restricționat concurența, respectiv ca operatorul economic să prezinte:
- autorizarea de
comercializare a produselor ofertate emisă de producător;
- certificate de
origine CE sau declarație privind originea CE din partea producătorului pentru
fiecare din produsele ofertate.
Contestația
administrativă prealabilă a fost respinsă de pârât prin Decizia nr. D1 din 23
ianuarie 2012.
Analizând punctual
apărările formulate de reclamantă, Curtea a apreciat că se impune înlăturarea
acestora, reținând următoarele aspecte:
Cu privire la
competența structurii de control, a constatat judecătorul fondului, secțiunea a
2-a a cap. II din O.G. nr. 66/2011 se referă la regulile conflictului de
interese, care nu sunt incidente în cauză, așadar, nici art. 63 nu este.
Nu se încalcă nici
principiul neretroactivității legii, deoarece reclamantului nu i s-a reproșat
decât încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data
desfășurării procedurilor de achiziție publică, iar normele instituite de O.G.
nr. 66/2011 referitoare la prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor
apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor
publice naționale aferente acestora sunt de imediată aplicare.
Cu privire la dreptul
la apărare, instanța de fond a reținut că nu există nicio obligație legală de
comunicare a proiectului Notei de control, dar, chiar dacă ar exista, eventualul
prejudiciu cauzat reclamantului a fost reparat prin comunicarea notei și prin
posibilitatea oferită acestuia de a cere, în cunoștință de cauză față de
nelegalitatea ce i se reproșează, anularea Notei, prin contestația
administrativă prealabilă și prin prezenta acțiune.
Cu privire la
principiul de drept "non bis in idem", prima instanță a observat că
nerespectarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și b) și art. 178 alin.
(2) din O.U.G. nr. 34/2006 s-a apreciat că reprezintă contravenție - însă verificarea
acestui aspect nu face obiectul judecății - și, în același timp, justifică
aplicarea corecțiilor financiare instituite de O.G. nr. 66/2011, concluzionând
că sancțiunile (contravențională și corecția financiară) corectează consecințe
distincte ale aceleiași fapte și, fiind în egală măsură prevăzute de lege, pot
fi cumulate.
Cu privire la cele
două condiții puse în documentația de atribuire a contractului de furnizare și
la prejudiciul produs, Curtea a fost de acord cu autoritatea pârâtă, întrucât
condiția autorizării de comercializare a produselor ofertate emisă de
producător elimină din procedura achiziției publice pe acei operatori economici
care dețin același produs dar nu au autorizația în cauză, iar condiția
certificatelor de origine CE (sau declarație privind originea CE) din partea
producătorului elimină operatorii economici care pot furniza marfă de aceeași
calitate dar care nu are origine UE.
Chiar dacă instanța
ar fi putut accepta că prima condiție sporește gradul de încredere în faptul că
furnizorul își va îndeplini obligațiile contractuale, nu a înțeles și nu a
acceptat că doar produsele cu certificate de origine CE ar fi suficient de
calitative, așa cum susține reclamantul.
Așadar, cele două
condiții cumulative au eliminat posibili participanți la procedura de achiziție
publică și au produs discriminare nejustificată, iar prejudiciul tocmai în
aceasta constă, nefiind necesar, a reținut curtea de apel, să fi fost produs un
prejudiciu material cert, fiind suficient că fonduri publice au fost cheltuite
în condiții de concurență restricționată.
Împotriva acestei
hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta U.A.T.
Județul Arad a declarat recurs.
Criticile recurentei
au vizat înlăturarea în mod greșit de către instanța de fond a apărărilor
privind:
- încălcarea
principiului securității juridice și a încrederii legitime;
- nerespectarea
dreptului la apărare;
- pe fond,
nerestricționarea concurenței, criteriile de preselecție fiind legale și
necesare.
În dezvoltarea primului
motiv de recurs, făcându-se trimitere atât la jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului care a statuat că unul din elementele fundamentale ale
preeminenței dreptului este principiul securității juridice și al încrederii
legitime, cât și la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a
decis în mod constant că retroactivitatea unei măsuri poate fi admisă doar cu
titlu excepțional, dar și în aceste cazuri trebuind respectate încrederea
legitimă a celor interesați, s-a arătat că în speță acest principiu a fost
încălcat prin faptul că O.U.G. nr. 66/2011, în baza căruia i s-a aplicat
corecția financiară de 25%, nu se afla în vigoare la data încheierii
Contractului de furnizare nr. C1 din 10 februarie 2011; or, corecția financiară
a fost aplicată pentru inserarea unor criterii de selecție în cadrul procedurii
de licitație publică finalizate prin încheierea contractului de furnizare
precizat, iar curtea de apel a omis a analiza încălcarea principiului
securității juridice și a încrederii legitime, acceptând prin soluția
pronunțată aplicarea unei sancțiuni unor raporturi juridice născute anterior
intrării în vigoare a sancțiunii.
Dreptul la apărare al
recurentei-reclamante a fost încălcat în mod evident de către organul de
control, deoarece în pofida dispozițiilor art. 21 (15) din O.U.G. nr. 66/2011,
echipa de control a D.G.A.M.P.O.S.M. nu a făcut dovada comunicării proiectului
notei de constatare, nu a făcut nicio mențiune cu privire la existența unui
punct de vedere al reclamantei și nicio referire la argumentele acesteia cu
ocazia elaborării deciziei contestate. În combaterea motivării instanței de
fond că un eventual prejudiciu poate fi reparat prin promovarea contestației
administrative și a acțiunii în instanță, recurenta a amintit că Curtea de
Justiție a Uniunii Europene a sancționat neaudierea unei întreprinderi înainte
de luarea unei decizii împotriva acesteia (Cauza C-109/10 P, Solvay SA c.
Comisia Europeană).
Pe fondul pricinii,
s-a reiterat de către recurentă că cele două criterii de preselecție analizate
și de instanța de fond sunt menite să asigure o bună desfășurare a relațiilor
contractuale și nu să restricționeze în vreun mod concurența (criteriul -
operatorul economic să prezinte autorizarea de comercializare a produselor ofertate
emise de producător) și, totodată, respectă directivele europene transpuse în
legislația națională, în speță Directiva europeană nr. 2006/42/EC din 17 mai
2006 transpusă în art. 6 lit. e) și f) din H.G. nr. 1029/2008 (criteriul -
declarația de conformitate CE și aplicarea mărcii CE - aceasta nesemnificând că
bunul trebuie să provină din Uniunea Europeană). În privința celui de-al doilea
criteriu în discuție, arată recurenta că certificatul CE, aplicarea mărcii CE
și declarația de conformitate CE reprezintă garanția respectării standardelor
de calitate aplicabile în UE, fără a fi necesar ca bunurile să fie fabricate în
Uniunea Europeană. De altfel, această cerință este în conformitate cu
prevederile art. 35 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, referindu-se la
un standard european de calitate a unui echipament și nu la originea acestuia.
Examinând cauza prin
prisma obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a probatoriului
administrat, a criticilor aduse de recurent, Înalta Curte reține că nu există motive
de reformare a sentinței recurate din perspectiva art. 304 C. proc. civ. și a
art. 304
1
C. proc. civ., astfel că va respinge ca nefondat recursul,
pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Întâi de toate se
impune observația că aspectele menționate în cererea de recurs nu constituie
veritabile critici aduse soluției pronunțate de prima instanță, nefiind indicat
nici temeiul de drept al solicitării de desființare a Sentinței nr. 690 din 20
decembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și
fiscal, recurenta U.A.T. Județul Arad repunând în discuție parte din
argumentele prezentate în acțiunea în anulare a Deciziei nr. D1 din 23 ianuarie
2012 emisă de M.M.P. - D.G.A.M.P.O.S.M. în soluționarea administrativă a
contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și stabilire
a corecțiilor financiare nr. N1 din 14 noiembrie 2011 a cărei anulare s-a cerut
deopotrivă.
Dezlegările date de
instanța de fond fiecăruia din motivele care ar atrage în opinia reclamantei anularea
celor două acte administrative nu sunt combătute prin cererea de recurs.
Având în vedere că
situația de fapt generatoare a prezentului litigiul nu este contestată, fiind
redată în considerentele sentinței, aceasta nu va mai fi reluată de instanța de
control judiciar a cărei preocupare se va orienta spre aspectele imputate de
către recurentă.
Răspunsul dat
punctual argumentelor reclamantei de către prima instanță este corect și legal,
considerentele sentinței recurate demonstrând că s-a analizat cu atenție
acțiunea în anulare formulată de U.A.T. Județul Arad, mai exact în contestarea
aplicării corecției financiare de 25% din valoarea fără TVA a contractului de
furnizare nr. C1 din 10 februarie 2011 "Furnizarea de unități de
comportare individuală, pubele și containere pentru colectarea deșeurilor în
Județul Arad, România" din cadrul proiectului "Sistem de Management
Integrat al Deșeurilor Solide în Județul Arad finanțat din fonduri ale UE și de
la bugetul de stat (Contract de finanțare din fonduri structurale nr. C2 din 22
februarie 2010).
Prin Nota de
constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. N1 din 14
noiembrie 2011, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene -
D.G.A.M.P.O.S.M., în baza O.U.G. nr. 66/2011, a stabilit corecția financiară în
sarcina Județului Arad întrucât în cadrul Proiectului a încheiat, urmând
procedura achizițiilor publice, un contract de furnizare a diferite componente
necesare deșeurilor cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și b)
din O.U.G. nr. 34/2006; în concret, s-a reținut că pentru încheierea
contractului de furnizare, beneficiarul contractului de finanțare (autoritatea
contractantă) a stabilit în documentația de atribuire două cerințe de
calificare pentru operatorii economici, anume ca aceștia să prezinte:
autorizarea de comercializare a produselor ofertate, emisă de producător;
certificate de origine CE sau declarație privind originea CE din partea
producătorului pentru fiecare din produsele ofertate. Cele două condiții au
fost considerate de natură a conduce la restricționarea concurenței și cu
ocazia soluționării contestației administrative împotriva Notei de constatare
nr. N1 din 14 noiembrie 2011, fiind respinsă această contestație prin Decizia
nr. D1 din 23 ianuarie 2012 a M.M.P. - D.G.A.M.P.O.S.M.
În temeiul art. 18
din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a conchis, în mod judicios, că nu este
întemeiată acțiunea în anulare, înlăturând motivat apărările U.A.T. Județul
Arad.
Recurenta impută,
într-un prim motiv de recurs, că instanța a nesocotit principiul securității
juridice și încrederea legitimă, acceptând aplicarea retroactivă a prevederilor
O.U.G. nr. 66/2011 care nu era în vigoare la momentul încheierii contractului
de furnizare.
Or, așa cum bine a
remarcat judecătorul fondului nu se poate vorbi de aplicarea retroactivă a
legii câtă vreme în discuție a fost încălcarea de către reclamant a
prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la data desfășurării procedurilor de
achiziție publică. În plus, O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea
și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor
europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, conține și
norme de procedură fiscală, de imediată aplicare, cu excepția situației
tranzitorii reglementate de art. 66.
În privința
principiului securității raporturilor juridice, parte a ordinii juridice
comunitare, și a previzibilității legislației, consacrate de jurisprudența
Curții de Justiție a Uniunii Europene invocată de recurentă, se observă că
O.U.G. nr. 66/2011 nu impune reguli noi ci sancționează în fapt încălcarea
prevederilor contractuale; în speță, părțile contractante își cunosc drepturile
și obligațiile de la momentul încheierii contractului de finanțare nr. C2 din
22 februarie 2010.
Nu în ultimul rând,
Înalta Curte s-a pronunțat în mod constant în jurisprudența sa în materie,
statuând că O.U.G. nr. 66/2011 nu încalcă principiul neretroactivității legii
consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României (spre exemplificare:
Decizia nr. 837 din 20 februarie 2014, Decizia nr. 2773 din 12 iunie 2014).
Recurenta insistă,
prin cererea de recurs, asupra nerespectării dreptului său la apărare de către
organul de control care nu i-a comunicat proiectul notei de control pentru a-și
exprima punctul de vedere în conformitate cu art. 21 alin. (15) din O.U.G. nr.
66/2011, act normativ pe care îl consideră așadar de această dată aplicabil,
însă în mod corect instanța fondului a arătat că nu s-a creat nici un
prejudiciu părții/beneficiarului, iar în eventualitatea că s-ar considera că un
astfel de prejudiciu a existat acesta a fost reparat prin comunicarea notei de
constatare care a fost contestată pe cale administrativă, iar apoi în fața
instanței de contencios administrativ și fiscal. Punctul de vedere al
beneficiarului Județul Arad a fost consemnat în Nota de constatare din 14
noiembrie 2011, fiind reiterat în contestația administrativă și în acțiune.
Referitor la fondul
pricinii, Înalta Curte reține că într-adevăr cele două cerințe stabilite de
reclamantă în documentația de atribuire a contractului de furnizare și
consemnate în Nota M.M.P. - D.G.A.M.P.O.S.M., au eliminat posibilii
participanți la procedura de achiziție publică (condiția autorizării de
comercializare a produselor ofertate emisă de producător) și au produs
discriminare nejustificată (condiția certificatelor de origine CE sau
declarație privind originea CE din partea producătorului pentru fiecare din
produsele ofertate), fiind în mod evident nesocotite dispozițiile art. 2 alin.
(1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 34/2006, iar pentru nerespectarea
reglementărilor amintite se aplică, potrivit O.U.G. nr. 66/2011, condițiile
financiare prevăzute în anexa la această din urmă ordonanță.
Având în vedere cele
expuse, dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004 modificată și completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de U.A.T. Județul Arad împotriva Sentinței civile nr. 690 din 20
decembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 octombrie 2014.
Procesat de GGC - MI