ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de fată

În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 196/F din 24 aprilie 2014 Curtea de Apel București, în baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat inculpatul B.Ș., la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. a aplicat inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.Ș. durata reținerii de 24 ore, de la 31 ianuarie 2014, ora 04

13

, până la 01 februarie 2014, ora 04

13

și a arestării preventive de la data de 13 februarie 2014 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului B.Ș.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat inculpatul I.A., la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. a aplicat inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.A. durata reținerii de 24 ore, începând cu data de 31 ianuarie 2014, ora 06

47

, până la data de 01 februarie 2014, ora 06

47

și a arestării preventive de la data de 24 februarie 2014 lăzi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului I.A.

În baza art. 19 din Legea 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul B.Ș. suma de 1.000 euro, în echivalent lei la data executării măsurii de siguranță.

În baza art. 19 din Legea 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul I.A. suma de 1.000 euro, în echivalent lei la data executării măsurii de siguranță.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale prin ordonanța emisă de procuror la data de 25 februarie 2014, în Dosarul nr. 13/P/2014, asupra sumei de 401 lei, ridicată de la inculpatul B.Ș. și asupra sumei de 4.109,1 lei, aflată în contul xxx deschis pe numele inculpatului B.Ș. la SC B.C.R. SA - Sucursala București - Crângași, până la concurența sumei de 1.000 euro, în echivalent lei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale prin ordonanța emisă de procuror la data de 25 februarie 2014, în dosarul nr. 13/P/2014, asupra sumei de 155 lei, ridicată de la inculpatul I.A. și asupra sumelor de bani ce vor intra în contul xxx deschis la SC B.C.R. SA pe numele inculpatului I.A., până la concurența sumei de 1.000 euro, în echivalent lei.

Inculpații au fost obligați la plata a câte 30.100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 13/P/2014 din 5 martie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților B.Ș. și I.A., zis „R.” pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență că, în perioada decembrie 2013 - ianuarie 2014, B.Ș., avocat în cadrul Baroului București și I.A., zis „R.”, persoană fără calitate ce s-a prezentat drept avocat în cadrul aceluiași barou, au pretins de la denunțătorii C.L. (arestat preventiv prin încheierea Tribunalul București din data de 03 decembrie 2013 dată în Dosarul nr. 38510/3/2013 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc), concubina acestuia, G.F. și sora acesteia, P.C., suma de 12.000 euro, din care au primit suma de 2.000 euro, în schimbul căreia, prin influența pe care ambii inculpați au susținut că o are B.Ș. asupra judecătorilor din cadrul Tribunalului București, precum și prin influența pe care I.A. a susținut că o are asupra judecătorilor din cadrul Curții de Apel București și Înaltei Curți de Casație și Justiție, au promis că vor obține o soluție favorabilă denunțătorului C.L.

Situația de fapt menționată a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: carte de vizită pe numele B.Ș., denunțuri, proces verbal privind efectuarea actelor premergătoare, declarații B.Ș., fise cazier judiciar, declarații I.A., procese verbale (împreună cu anexele aferente) privind verificarea calității de avocat a numitului S.I. și a actelor de urmărire penală, ordonanța de refacere a unor acte de urmărire penală, proces verbal din 30 ianuarie 2014 de constatare a infracțiunii flagrante cu planșă foto, proces verbal din 30 ianuarie 2014 privind efectuarea percheziției autoturismului înmatriculat cu nr. X, procese verbale privind consemnarea seriilor bancnotelor cu planșe foto, procese verbale de desigilare a bunurilor ridicate de la inculpați cu planșe foto, autorizații și încheieri emise de Curtea de Apel București, procese verbale de redare integrală a convorbirilor purtate în mediu ambiental și planșe foto, proces verbal de efectuare a supravegherii operative cu planșă foto, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, proces verbal de verificare convorbiri și comunicări telefonice, declarații G.F., declarații P.C., declarații C.L., declarații V.M.I., declarații Z.P., declarații M.C., declarații M.R.A., procese verbale de redare parțială a convorbirilor purtate în mediu ambiental, recipise și chitanțe privind consemnarea sumelor ridicate de la inculpați, procese-verbale de restituire bunuri către inculpați, înscrisuri obținute de la D.G.P.M.B. - C.R.A.P. nr. 9, procese-verbale de verificări a situației lui C.L., procese verbale de verificare a calității de avocat pentru B.Ș. și I.A., proces verbal de identificare a documentului „Fișă individualizare a pedepsei în cazul infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri”, 4 CD-uri conținând copiile înregistrărilor convorbirilor telefonice redate, 5 DVD-uri conținând copiile înregistrărilor convorbirilor purtate în mediu ambiental redate, 2 DVD-uri conținând imagini foto-video ale supravegherii operative din data de 22 ianuarie 2012 și constatare a infracțiunii flagrante la data de 30 ianuarie 2014, 1 CD și 1 DVD conținând filmările video efectuate cu ocazia desigilării bunurilor și înscrisurilor ridicate de la inculpați.

La termenul de judecată din data de 18 aprilie 2014 inculpații B.Ș. și I.A. au solicitat să fie judecați potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., declarând că recunosc în totalitate săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunosc și însușesc.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 374 alin (4) C. proc. pen. în sensul că inculpații au recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu au solicitat administrare de probe noi, în afară de proba cu înscrisuri în circumstanțiere, astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse de inculpați.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut că în fapt, în perioada decembrie 2013 - ianuarie 2014, B.Ș., avocat în cadrul Baroului București și I.A., zis „R.”, persoană fără calitate ce s-a prezentat drept avocat în cadrul aceluiași barou, au pretins de la denunțătorii C.L. (arestat preventiv prin încheierea Tribunalului București din data de 03 decembrie 2013 dată în Dosarul nr. 38510/3/2013 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc), concubina acestuia, G.F. și sora acesteia, P.C., suma de 12.000 euro, din care au primit suma de 2.000 euro, în schimbul căreia, prin influența pe care ambii inculpați au susținut că o are B.Ș. asupra judecătorilor din cadrul Tribunalului București, precum și prin influența pe care I.A. a susținut că o are asupra judecătorilor din cadrul Curții de Apel București și Înaltei Curți de Casație și Justiție, au promis că vor obține o soluție favorabilă denunțătorului C.L..

La începutul lunii decembrie 2013, față de C.L. a fost dispusă măsura arestării preventive de către Tribunalul București, la propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, instituție care îl cerceta pe C.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă încadrată în prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În această situație, discutând cu martora V.M.I., ce asigura asistența juridică ca avocat ales pentru C.L., G.F. a aflat de la aceasta că, având în vedere circumstanțele reale ale dosarului în care cel dintâi era inculpat (1,1 kg de heroină), precum și față de circumstanțele personale ale acestuia (stare de recidivă postcondamnatorie față de o altă condamnare tot pentru trafic de droguri), șansele să fie pus în libertate, pe parcursul procesului sau la finalizarea lui erau, practic, nule. Mai mult, pentru aceleași motive, deși ar fi urmat să beneficieze de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. anterior, pedeapsa urma a fi stabilită între limitele 6 ani și 9 luni - 13 ani și 6 luni, ținându-se cont și de starea de recidivă care nu conducea spre o pedeapsă apropiată de minim (luând în considerare legea penală aplicabilă la acel moment), în condițiile în care denunțul pe care îl făcuse pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu avusese rezultatul scontat de martorul-denunțător C.L.

Pe fondul acestei situații, martora-denunțătoare G.F. a aflat că în aceeași situație cu ea se afla și martora M.C. al cărei concubin, U.M.C., zis „M.”, se afla tot în stare de arest preventiv pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, dar într-o altă cauză. Discutând cu M.C., martora-denunțătoare a aflat că și aceasta o angajase inițial tot pe V.M.I. drept apărător pentru concubinul său, însă renunțase la serviciile martorei menționate deoarece preferase alți avocați.

Aflând că M.C. este mulțumită de ceea ce acești avocați urmau să facă pentru concubinul ei (declarații, volumul III, filele 67-69, 70-78 D.U.P.), dorindu-și o soluție similară pentru C.L., martora-denunțătoare G.F. a acceptat oferta de a i se face cunoștință cu cei doi avocați.

În consecință, în luna decembrie 2013, la o cafenea din incinta AFI Cotroceni, au avut loc un număr de trei întâlniri. La două dintre acestea au participat ambii inculpați, precum și martora-denunțătoare, în timp ce la a treia doar inculpatul I.A. a venit la întâlnirea cu G.F.

Din declarațiile inculpatului B.Ș. (volumul I, filele 22-28, 29-37, 50-52, 59-60 d.u.p.), ce se coroborează cu cele ale martorei-denunțătoare (volumul III, filele 1-13, 14, 15-23 d.u.p.), rezultă că la prima întâlnire la care a participat B.Ș., inculpatul a aflat de la G.F. detaliile cauzei concubinului acesteia și și-a exprimat intenția de a studia dosarul de urmărire penală, scop în care martora-denunțătoare i-a semnat o delegație, cu toate că nu se încheiase vreun contract de asistență juridică prin care B.Ș. să fi fost angajat.

La cea de-a treia întâlnire, dat fiind că B.Ș. considera drept unic factor decizional arestatul, și-a manifestat intenția de a discuta cu C.L., sens în care martora-denunțătoare i-a mai semnat o delegație. Cum G.F. solicita asigurări cu privire la influența afirmată, în prezența celor trei martori, în condițiile în care B.Ș. avea o atitudine precaută, acesta din urmă a decis ca pentru viitor discuțiile să se poarte de către inculpați direct cu martora-denunțătoare, sens în care inculpatul și G.F. au făcut schimb de numere de telefon.

Pe parcursul conversațiilor purtate la aceste întâlniri, ambii inculpați au lăsat să se creadă că B.Ș. are influență la Tribunalul București și, la una dintre ele, B.Ș. i-a garantat martorei-denunțătoare că, pe baza acestei influențe, poate obține pentru C.L. o condamnare la o pedeapsă de 5-6 ani, cu executare în regim de detenție.

La data de 13 ianuarie 2014 inculpatul B.Ș. a fost la C.R.A.P. nr. 9 din incinta Secției 15 Poliție (volumul III, filele 244-252 d.u.p.), unde a discutat cu martorul - denunțător C.L. Cu această ocazie, inculpatul i-a adus la cunoștință și personal lui C.L. că, prin folosirea influenței pe care o are la Tribunalul București, poate obține o soluție favorabilă martorului-denunțător, soluție care altfel nu ar putea fi obținută.

Cu privire la această întâlnire, chiar inculpatul B.Ș. a arătat, pe parcursul conversației avute în mediu ambiental la data de 16 ianuarie 2014 cu martora-denunțătoare G.F. (procesul verbal de redare - volumul II, filele 24-55 d.u.p.), că „El m-a întrebat dacă mergem pe procedură. Eu i-am spus: „Las-o dracu de procedură! Discutăm.” Respectăm strict procedura. Corect! Aicea nu mai e de interpretat procedură și de. la ce avem noi. Dacă mergem strict pe procedură, poate să o facă cu un avocat care e stagiar și a ieșit. ieri de pe băncile facultății. Se uită în carte și zice: „Mă.”„, dar și că „Pe procedură, pe procedură. Pe care tre' s-o respectăm, normal. că de-aia zic. Da? Nu, nu mai e cazul la voi de procedură. Nu poți să spui că. ce ai .[neinteligibil].”.

Din aceste afirmații rezultă cu claritate atât opinia profesională a avocatului B.Ș., cât și opinia traficantului de influență B.Ș., fată de circumstanțele reale ale dosarului în care C.L. era inculpat (deținere a 1,1 kg de heroină), precum și față de circumstanțele personale ale aceluiași inculpat (stare de recidivă postcondamnatorie față de o altă condamnare, tot pentru trafic de droguri), în sensul că nu există aspecte de natură procedural penală care să conducă, prin invocare, la obținerea unei soluții favorabile denunțătorului.

Cu ocazia aceleiași convorbiri din data de 16 ianuarie 2014 inculpatul B.Ș. a mai arătat că „Eu, unul, am discutat cu L., ieri” „Și ne-am înțeles asupra acestui aspect. Am crezut că v-a transmis” și, cu privire la conținutul discuției avute cu C.L., că „Noi am discutat ce trebuia discutat și cât se putea discuta vizavi de”,

iar, în concluzie, că „Eu. eu am discutat cu L. așa. Am stabilit.”. Se observă astfel că inculpatul personal a indicat că a stabilit cu C.L. toate detaliile înțelegerii infracționale, excepție făcând suma de bani deoarece „Cum să discuți acolo? Ce.? Doamne ferește!”, respectiv „Da. Cum să discuți sume? Cum să discuți. nu. Ne-am înțeles și .[neinteligibil].”

De altfel, inculpatul B.Ș. a continuat convorbirea precizând și a treia oară că „Și, cu privire la cazu-n speță, el m-a întrebat. ă. „Mergeți doar pe procedură?” Adică în sensul. Eu i-am spus: „Las-o dracu' de procedură! O știm toți.” Nu? Mesajul a fost cât se poate de clar. Și el mi-a zis: „Ok. Și vorbiți cu soția.” Punct.”.

Conform declarației martorului-denunțător C.L. (volumul III, filele 43-47 d.u.p.), speculând momentele în care polițistul ce asigura supravegherea întâlnirii nu era atent, B.Ș. i-a spus lui C.L. că are „blat” la Tribunalul București și că, în urma judecării fondului la această instanță, va primi o condamnare de 3 ani și 6 luni, în condițiile în care pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc era între 10 și 20 de ani, iar C.L. era recidivist. Când acesta din urmă l-a întrebat pe B.Ș. dacă era ceva sigur în legătură cu promisiunea pe care o făcuse, avocatul i-a răspuns afirmativ, frecându-și totodată degetele de la mână de parcă ar fi numărat bancnote, semn din care martorul-denunțător a înțeles că promisiunea este sigură în condițiile în care va plăti pentru acest lucru. Față de aspectele discutate și văzând că B.Ș. era foarte suspicios, nedorind să vorbească prea multe în acel loc, C.L. i-a spus avocatului că detaliile legate de bani vor fi discutate cu concubina sa, G.F.

În aceste condiții, tot la data de 13 ianuarie 2014, în jurul orei 12

00

, după ce B.Ș. discutase cu C.L. și anterior momentului formulării denunțurilor din prezenta cauză, inculpații și martorele-denunțătoare G.F. și P.C. s-au întâlnit la o cafenea din U.S.C.

La această întâlnire s-a stabilit și ultimul detaliu al înțelegerii infracționale, anume suma de bani pe care inculpații o solicită pentru traficarea influenței, anume 12.000 euro. Pe parcursul conversației, inculpatul B.Ș. a prezentat discuția avută cu C.L., inclusiv modul în care a calculat pedeapsa pe care o promitea pentru C.L.

Prezența martorei-denunțătoare P.C., precum și solicitările acesteia de a i se clarifica dacă inculpații au influență, au determinat o atitudine reticentă a inculpaților față de ea, în ciuda faptului că a fost prezentată drept sora lui C.L. și persoana care, lucrând în Germania, dispune de suma de bani pretinsă de cei doi, astfel că ar fi îndreptățită să cunoască pentru ce va da acești bani, atitudine ce s-a păstrat deși martora-denunțătoare s-a legitimat cu actul de identitate pentru a-și demonstra calitatea.

Cu această ocazie, având în vedere relațiile apropiate ce existau între familia martorilor-denunțători și T.C.V., coinculpat alături de C.L., dar și pedeapsa mică promisă de inculpați pentru acesta din urmă, I.A. a întrebat martorele-denunțătoare dacă ar avea „probleme” în cazul în care C.L. ar fi condamnat la o pedeapsă mai mică decât această persoană, deși primul era recidivist, iar cel de-al doilea infractor primar. De altfel, pe parcursul întâlnirii avute cu G.F. la data de 16 ianuarie 2014, I.A. a făcut referire la această afirmație a sa din data de 13 ianuarie 2014 considerând, cu privire la ce trebuia să înțeleagă P.C. din acea susținere a sa, că: „Ne-am întâlnit noi la masă și ți-am spus, și a auzit și cumnata. Deci, n-avea cum să mai aibă dubii când am zis dacă deranjează pe cineva dacă el ia mai puțin decât. ă. complicii.”.

De altfel, pe parcursul convorbirii purtate în mediu ambiental la data de 30 ianuarie 2014 între inculpați și G.F. (procesul verbal de redare - volumul II, filele 198-211), inculpatul B.Ș. a arătat expres, cu referire la P.C., că „Deci, am rugămintea, nu mai discuta nici cu cumnata.” deoarece „Cu aia, nu, nu vreau cu. cu ea niciun fel de discuție, că era urecheată și așa mai departe. Chiar nu, chiar nu vreau să.”.

În ceea ce privește modul în care a decurs discuția din data de 13 ianuarie 2014, inculpatul I.A. a declarat (volumul I, filele 116, 123-132, 139-141 d.u.p.), că, prin întrebările pe care le adresa, P.C. era foarte vehementă, în sensul că din ceea ce spunea se deducea cu claritate că nu are nevoie de un avocat care să pledeze în cauză, deoarece poate angaja orice avocat în acest scop, ci are nevoie de un avocat care să aibă relații. Această atitudine fermă a martorei-denunțătoare de a i se explica exact pentru ce anume va da cei 12.000 euro le-a creat inculpaților o stare de temere, firească având în vedere activitatea infracțională pe care o desfășurau, în sensul că o persoană neimplicată până la acel moment în discuții le solicită explicații clare. La acest moment, potrivit declarațiilor ambelor martore-denunțătoare (volumul III, filele 1-13, 14, 15-23, respectiv 24-31, 32-35, 36-42 d.u.p.), ce se coroborează și cu cea a inculpatului I.A., B.Ș. a întrebat-o pe P.C. cine este, precum și „care dintre cele două femei este cea cu care trebuie discutat”. În aceste condiții, P.C. a scos din geantă și a prezentat inculpaților cartea ei de identitate, pentru ca aceștia să vadă că are aceeași adresă cu cea unde își are domiciliul fratele său, C.L. Deși nu cunoșteau unde avea acesta din urmă domiciliul, având în vedere că nu studiaseră dosarul de urmărire penală, inculpații s-au declarat convinși de gradul de rudenie.

La data de 16 ianuarie 2014, la ora 14:15:18, martora-denunțătoare G.F. și B.Ș. au stabilit, pe parcursul unei convorbiri telefonice, o nouă întâlnire. Imediat după această discuție, la ora 14:19:25, B.Ș. 1-a contactat telefonic pe I.A. căruia i-a adus la cunoștință cele discutate cu G.F. Pe parcursul convorbirii I.A. l-a întrebat pe B.Ș. „Păi, noi ne vedem mai devreme, sau cum facem?”, acesta răspunzându-i „Păi, n-am. să ne vedem mai devreme pentru ce?”, specificând apoi că „Păi, ce să. ce să. că n-avem ce să discutăm, să.” (procesul verbal de redare - volumul II, filele24-55). Se remarcă modul familiar în care I.A. își întreabă „șeful” dacă ei doi se vor întâlni anterior discuției cu martora-denunțătoare și, de altfel, și din răspunsul pe care îl primește rezultă existența unei astfel de practici a inculpaților, de a se întâlni înainte de a discuta cu clientul, pentru a se pune de acord cu privire la ce anume îi vor spune acestuia. în plus, același comportament se va observa la inculpați și la data de 30 ianuarie 2014, înainte de și în vederea întâlnirii la care s-a realizat flagrantul.

La ora 14:34:13 în ziua de 16 ianuarie 2014 cei doi inculpați poartă o nouă convorbire telefonică, în care I.A. a afirmat expres că „Eu cred că ne cheamă să ne dea ce trebuie să ne dea”, răspunsul lui B.Ș. fiind „Nu, nu, nu! Păi, mi-a zis mie că pleacă sâmbătă soră-sa și vrea să mai discute soră-sa cu noi” (procesul verbal de redare - volumul II, filele 218-231 d.u.p.), Desigur, convingerea că la data de 16 ianuarie 2014 li s-ar fi putut remite „ceea ce trebuie să ne dea” putea veni doar din cunoașterea existenței unei înțelegeri clare, iar nu din cunoașterea existenței unor negocieri. Pe parcursul aceleiași convorbiri telefonice inculpații au stabilit și modul în care se vor îmbrăca la întâlnire, B.Ș. arătând că nu se mai îmbrăca într-un mod sobru „Bine, că. mă. mă vin în pulover, să știi, nu mai mă.”, spre surpriza lui I.A., exprimată prin „A, da' fără sacou, nu?”, inculpatul B.Ș. confirmând că „Da, da. nu știu, vin în pulover, clar. îmi iau o. o geacă și pulover, ca să mă îmbrac ușor, nu-mi pun cămașă, nu.”. Explicația acestei schimbări de imagine, de care B.Ș. nu era totuși foarte sigur, ca și explicația comunicării ei între inculpați, stă în modul acestora de operare, deoarece o persoană care provine dintr-un mediu modest cum este martora-denunțătoare este mult mai susceptibilă să dea crezare afirmării unei influențe de către o persoană care, prezentându-se avocat, se îmbracă într-un mod care face credibile susținerile sale că ar discuta cu judecătorii cu termenii de „bă” sau „băi” și folosind singularul, decât de la o persoană îmbrăcată sport, ca majoritatea oamenilor obișnuiți.

Cu ocazia întâlnirii, ce a fost înregistrată în mediu ambiental (procesul verbal de redare - volumul II, filele 24-55 d.u.p., la care s-a făcut referire și anterior), ambii inculpați au făcut și alte afirmații (în afară de ineficienta procedurii penale pentru cumpărătorul de influență, despre care s-a făcut vorbire), din care rezultă cu claritate că soluția promisă de ei și dorită de cumpărătorul influenței nu urma a fi obținută prin folosirea căilor legale, a talentului și experienței acumulate de avocatul B.Ș., ci pe căi ilegale.

Pe parcursul convorbirii telefonice purtate de inculpați în ziua următoare, 17 ianuarie 2014, la ora 12:52:54, întrebându-l pe coinculpat dacă a fost contactat de martora denunțătoare, B.Ș. a afirmat că „[.] Păi, asta zic: bă, să știu cum mă-sa, cum jucăm, ce ne facem mai departe, cum facem lecțiile” precizând că, în ipoteza în care coinculpatul nu va afla ce îl interesează, „O sun eu, pe cuvânt, dacă nu, o iau eu și o. și zic: „Bă, v-ați hotărât? Ce facem? Hai. să știm, să nu.” „Mă trezesc cu. pedalez în gol, așa.” (procesul verbal de redare - volumul II, filele 218-231 d.u.p.), Mai mult, B.Ș. a precizat expres că ceea ce așteaptă este „Ha? Da, da. nu eram curios dacă. Da. Păi, nu, da' mă. măcar să ne spună.” „Ceva nou, nu povești” și, la afirmația lui I.A. că „Noi stăm să așteptăm ca mortu' colacu' și e nașpa pe urmă”, B.Ș. a confirmat că „Păi, da, și stai că vine termenu', stai că nu vine termenu' stai că fac, stai că nu fac. nu?”.

De aici rezultă că B.Ș. era nemulțumit de atitudine martorei-denunțătoare deoarece aceasta solicita asigurări și explicații în loc să le remită inculpaților suma solicitată. Așa cum va rezulta și din discuțiile ulterioare purtate de B.Ș., singurul „angajament” pe care martorii-denunțători puteau să-l ia și care să fie suficient de ferm, în opinia inculpatului, pentru a-l asigura de existența unei înțelegeri, era efectiva remitere a banilor.

În acest sens, exemplificativă este reacția inculpatului pe parcursul convorbirii telefonice purtate la data de 18 ianuarie 2014, la ora 14:23:43, după ce I.A. discutase telefonic cu G.F. care îi comunicase că săptămâna următoare le va da banii. Astfel, I.A. și-a informat „șeful” că „Adică e ok și gata!” în sensul că „E ok și că merge mai departe”, observându-se relația dintre obținerea certitudinii remiterii banilor și expresiile „e ok”, respectiv „merge mai departe” (procesul verbal de redare - volumul II, filele 218-231 d.u.p.). De altfel, în cursul convorbirii I.A. a mai arătat despre discuția pe care a avut-o că „Eu n-am. n-am forțat nota mai mult decât s-a pronunțat atunci” „Da' o să. după ce batem palma și e ok, o să-i spun eu pe urmă: „Domn'e, într-o lună, maxim, vezi că trebuie, măcar două trebuie să mai vii.”, nu? Nu e bine?”, în încercarea de a obține acordul liderului. Cum nu a obținut acest acord („Într-o lună? Păi, nu, că ăsta se termină repede. Da, în fine. Bine, om vedea. Om vedea. Analizăm.”), I.A. a schimbat imediat planul „E mult o lună. Am înțeles! Atunci îi dau trei zile.”.

Ulterior, la ora 14:36:34, I.A. a purtat o nouă conversație telefonică cu G.F. și, la solicitarea acesteia de a-i preciza la ce anume se referă când întreabă cum a rămas înțelegerea, inculpatul a arătat că „Nu, adică când am fost atunci, de ne-am văzut prima dată la cafea, rămân să se că ne vedem marți sau miercuri, să finalizăm. să dăm drumu' la treabă și șefu' mâine se duce la o discuție, și mi-a zis: „Măi, vorbește să știu ce vorbesc acolo, să nu mă fac de râs.”(procesul verbal de redare - volumul II, filele 218-231 d.u.p.). Inculpatul va R.A. și va detalia tema întâlnirii lui B.Ș. din ziua următoare și cu ocazia convorbirii în mediu ambiental ce a avut loc seara, între el și martorele-denunțătoare G.F. și P.C.

Se observă în cele de mai sus echivalența, din punctul inculpaților de vedere, între expresiile „e ok”, „să finalizăm” și „să dăm drumu la treabă” pe de o parte, și certitudinea remiterii într-un orizont scurt de timp a sumei solicitate, pe de altă parte.

Astfel, în seara zilei de 18 ianuarie 2014, în incinta unui restaurant din C.O., a avut loc o întâlnire între inculpatul I.A. și martorele-denunțătoare G.F. și P.C. (procesul verbal de redare - volumul II, filele 62-105 d.u.p.).

În debutul întâlnirii, I.A. a arătat că „Hai să deschid eu subiectul. In condiția în care. ar fi. să folosesc o metaforă frumoasă. niște urme de îndoieli, da?” în sensul „Generic. Generic. da. Când am stat de vorbă cu șefii' și după ce am stat de vorbă cu frati'tu. [.]. Noi am făcut un calcul, noi. nu numai eu cu șefu' și cu alte persoane.”, mai exact „Și ar mai fi fost. S-a făcut un calcul undeva, că. ca și pedeapsă, ar fi undeva la patru ani și două luni”.

Inculpatul I.A. a explicat că „[…] Te-am sunat mai devreme, pentru că el mâine merge la o discuție cu lumea bună. Și ăștia când se întâlnesc stau de vorbă, își aduc aminte.”. Solicitându-i-se precizări „Lumea bună din.?”, inculpatul a arătat că „Mă, ei regretă că a căzut C. Băi, fetelor!”. Cum martorele-denunțătoare nu erau interesate de opiniile politice, i-au precizat inculpatului ce anume le interesează „Lumea bună din cercu' lor care a fost acolo, procuror, judecător, ce e ăia acolo 'șa, nu?”, I.A. răspunzând „Din cercu' lor! Da, da, comuniști înrăiți, bă!”. Asupra acestei întâlniri a lui B.Ș. din ziua următoare inculpatul va reveni abia spre finalul discuției, arătând că „ Bă, femeie, omu' mâine se întâlnește cu lumea care îl judecă pe bărbată-tu!”, pentru a afirma apoi, despre convorbirea pe care ar fi avut-o cu B.Ș. înainte de a veni la întâlnire, că „Am vorbit, bă omule, e OK, nu e nicio problemă!”,3ă, eu duminică mă văd cu lumea. Ce fac?” „Băi, te anunț că e OK! Că e OK.”„.

Pe parcursul convorbirii, văzând că nu se face înțeles, inculpatul le-a explicat martorelor-denunțătoare ierarhia instanțelor și a căilor de atac după care, întrebat fiind care din instanțele pe care le-a menționat vor fi implicate în soluționarea dosarului („Și noi ne învârtim aici, cum ar fi.”, mai exact „In. ăsta pe Dâmbovița, cum se zice el acolo.?”), inculpatul a răspuns afirmativ „Da, da!”, respectiv „Junior!”. întrebat fiind dacă există o relație între instanța stabilită de I.A. ca fiind cea care urma a judeca dosarul și întâlnirea pe care B.Ș. urma să o aibă în ziua următoare („Deci, șefu' are discuția asta aicea cu.”), inculpatul a răspuns în mod repetat „Da!”, „Da!”, respectiv „Mă rog, da, da!”. Cu această ocazie, auzind că G.F. a înțeles greșit la o întâlnire anterioară că B.Ș. a fost procuror, inculpatul a corectat-o, afirmând că „Eu am fost procuror.” și „B. a fost judecător, da!?”, repetând aceste afirmații și pe parcursul convorbirii. Desigur, așa cum au arătat și inculpații, niciunul din ei nu a avut vreodată calitatea de magistrat. în contextul calităților de fost judecător, respectiv procuror, I.A. a explicat că „Dacă tu, tu ești judecător, eu vin la tine cu căciula-n mână. B. vine pe aceiași treaptă cu tine. Pentru că și tu și B. ați făcut aceiași școală”.

Cu referire la situația procesuală a martorului-denunțător C.L. și la ceea ce ar putea un avocat, prin prestațiile obișnuite, să facă pentru acesta, I.A. a insistat că „Și mi-aș dori să mai stați de vorbă de acum în colo cu încă o sută de avocați și o să vă pună creierii pe moațe pe tot felul de proceduri. Nu ai cum, fată, să mergi pe procedură și nu ai cum să mergi, indiferent cât de frumos sau cât de bine știu eu să latru, dacă nu am pe ea care să mă ajute”, astfel „Ca ea să te cunoască pe tine și să mă ajute din umbră”, explicând că „Știi cât de frumos îți vorbesc eu? Și la final., vorbim românește și Iu' ăla i-ai dat optișpe ani. Sau nu-i dai optișpe, îi dai doar șaișpe”.

În același sens, I.A. a recunoscut că „Vorbim pe încadrare p-ăla, de. între zece și douăzeci. Ce dracu', mă!”, însă „Da” noi dacă vorbim ceea ce nu cred că niciun avocat nu vorbește. Domn'e, cumnata ta a fost O.K.! Și. Nu că ar câștiga ceva. Da' a fost normală, care e un lucru greu de găsit astăzi. Eu la rându' meu, ea m-a obligat să fiu la fel de normal. Nu știu cu câți avocați a vorbit și mi-aș dori acuma, să-mi aduci acuma aici cinci avocați și crede-mă că mătur cu ei pe jos. Din punct de vedere procedural și pe procedură penală, că toți vorbesc pe litera de lege. In căzu' nostru pe litera de lege, eu vă dau în scris, că indiferent ce faci, își ia în cea mai. Eu am fost obligat o dată să. Obligat e mult spus. Moral! Să exagerez un pic, dar eu vorbesc legal și normal și firesc și uman, pe doișpe ani. Orice avocat care vine și vrea să te agate, să-ți ia un leu în plus, n-are cum să-ți ia sub. Undeva e vorba între un zece și doișpe ani. Dacă n-ai un înger la că, la care să apelezi, dacă n-ai o discuție cu care s-o porți.”.

Strategia inculpatului de a le explica martorelor-denunțătoare ierarhia instanțelor și a căilor de atac s-a întors însă împotriva lui deoarece, când acestea l-au întrebat dacă ar fi posibil ca dosarul „să se finalizeze” la Tribunalul București (implicit, cu soluția favorabilă pentru care inculpații le cereau banii), I.A. nu a sesizat riscul, astfel că a răspuns negativ „Așa, nu! în continuare”, confirmând că dosarul va ajunge „La Curtea de Apel!”. Abia când a fost întrebat din nou, dar prin raportare la Curtea de Apel București, dacă „Aici ne putem, rămâne definitiv fără a ajunge la.”, „înalta Curte? In, într-o rezoluție favorabilă pentru noi”, I.A. a sesizat greșeala de strategie pe care o făcuse, în sensul că tocmai le spusese martorelor-denunțătoare că pedeapsa pe care inculpații o garantau pentru C.L. și pentru obținerea căreia cereau 12.000 euro putea sau nu să fie cea finală, astfel că martorii-denunțători nu mai aveau niciun motiv să fie de acord cu înțelegerea și, implicit, să le remită inculpaților suma cerută.

În aceste condiții I.A. a hotărât să-și remedieze greșeala, alegând aceeași cale pe care o folosise și până atunci, respectiv afirmarea unei influențe, dar cu privire la toate celelalte instanțe ce ar urma să se pronunțe asupra pedepsei promise. In acest sens, inculpatul a afirmat că „Doamnelor, eu dacă am o problemă, ajung la prietena mea și îmi doresc foarte mult să înțelegi ce vorbesc. Ajung la prietena mea la înalta. la Curtea de Apel, da? Tu nu ești cu noi la masă.”, deoarece „Eu vorbesc cu altcineva.”, mai exact „Sunt la înalta Cu. La, pardon, la Curtea de Apel, care e prietena mea, da?”.

Atunci când martorele-denunțătoare i-au explicat inculpatului motivul pentru care avea loc întâlnirea, în sensul că „Ea a înțeles că banii ăștia doișpe mii e onorariu vostru”, respectiv „Da! Deci, ea a venit aseară la mine, eram plecată și mi-a spus, zice: „Uite, m-am găsit cu oamenii și mi-a zis că-i onorariu lui!” Fată, eu bani pe onorariu, eu nu-i dau banii ăștia ție pe onorariu, că cu doișpe mii, poți să-l cauți mult și bine la pușcărie.”, I.A. a reacționat foarte vehement „Nu e, mă, onorariu! Ce ai, mă, nene!?”.

La întâlnirea ce a avut loc la data de 22 ianuarie 2014 la un restaurant din U.S.C. și la care au participat cei doi inculpați și G.F. (procesul verbal de redare - volumul II, filele 106-138 d.u.p.), atunci când aceasta din urmă l-a confruntat pe inculpatul B.Ș.

B.Ș. a revenit la discuție, cu prima ocazie în care nu s-a mai vorbit de bani, atunci când G.F. i-a întins cei 2.000 euro, B.Ș. nu i-a luat, făcând un semn discret cu capul spre I.A.. Acesta, primindu-i, s-a arătat surprins „Doar două mii sunt aicea?”, martora-denunțătoare precizând din nou „Da. Și zece mii. ți-i. ți-i dau când e siguranță! Când sunt eu convinsă de tine, ce mi-ai spus!”. La această solicitare, I.A. a răspuns că „Păi, nu tre' să-mi dai zece mii, toți o dată.”, în timp ce B.Ș. a arătat că „.[neinteligibil]. O să începem să ne vedem. Dacă. da.”

Cu privire la modul în care a avut loc remiterea efectivă a banilor, I.A. a declarat că G.F. a întins banii spre B.Ș., iar acesta s-a uitat spre I.A. și i-a făcut un semn cu capul spre bani, semn din care acesta a înțeles că trebuie să-i ia, ceea ce a și făcut. După întâlnire, în mașină, inculpatul i-a remis lui B.Ș. întreaga sumă de 2.000 euro, din care acesta i-a înapoiat 1.000 euro.

Ulterior, la data de 23 ianuarie 2014, ora 21:12:52, inculpații au purtat o altă conversație telefonică, în care I.A. a solicitat „șefului” instrucțiuni cu privire la modul în care ar trebui să procedeze în privința martorei-denunțătoare, în următorii termeni „Că eu. trebuie să ne vedem mâine, să știu cum o. îi sparg dinții din față Iu' asta.” (procesul verbal de redare - volumul II, filele 232-245 d.u.p.), Frustrarea inculpatului I.A. este evidentă.

Din chiar modul în care inculpatul B.Ș. s-a exprimat pe parcursul acestei convorbiri telefonice, prin raportare la așteptările pe care inculpații le aveau cu privire la întâlnirea din data de 22 ianuarie 2014 (expresia „[.] mâine încasăm” folosită de I.A. în convorbirea telefonică purtată cu coinculpatul la data de 20 ianuarie 2014, la ora 13.43.29, procesul verbal de redare - volumul II, filele 232-245) și la ceea ce s-a întâmplat în realitate, rezultă că reproșul lui B.Ș. nu a vizat însăși faptul că I.A. a afirmat existența unei alte influențe la data de 18 ianuarie 2014, ci faptul că l-a contrazis, susținând că nu ar avea influență la Tribunalul București, ci la Curtea de Apel București, astfel că martora-denunțătoare a amânat plata până la apel, ceea ce pentru inculpați reprezenta un „eșec”.

In seara zilei de 30 ianuarie 2014, inculpații s-au întâlnit cu martora-denunțătoare G.F. în incinta unui restaurant din Unirea Shopping Center. în acest scop, la ora 18:27:54, I.A. ș-ai întrebat „șeful” pe parcursul unei convorbiri telefonice cum vor face astfel încât să aibă o întâlnire prealabilă (proces-verbal de redare - volumul II, filele 246-257 d.u.p.), arătând că „Păi, și cum facem ca să ne vedem înainte să ne vedem cu ea?”, „Că dacă e deja ea înăuntru și ne-așteaptă la masă?”. Se observă modul în care inculpații ridică problema, anume „cum” fac să se întâlnească, iar nu „de ce” ar trebui ca ei doi să se vadă prealabil întâlnirii cu G.F.. Se mai remarcă, spre deosebire de solicitarea prealabilă întâlnirii din data de 16 ianuarie 2014 cu aceeași martoră-denunțătoare, că de această dată B.Ș. a considerat necesară discuția prealabilă a inculpaților, acceptând solicitarea: „Păi, nu, ne vedem. eu urc în parcare, sus, la cât? La șase, nu? Sau la cât, la patru?”, „La șase. Păi, ne vedem acolo, ai. sus la șase, a? Că tu iei liftu' și ne. pe hol, acolo, undeva, a? Da.” și „Păi, da! Ne vedem în buză, acolo. Când am ajuns în parcare, sus, te sun să-mi spui unde ești.”.

Întâlnirea a decurs, în esență, la fel ca și cea din data de 16 ianuarie 2014, în sensul că B.Ș. i-a făcut martorei-denunțătoare un rezumat al aspectelor pe care discutase anterior cu C.L. (proces-verbal de redare - volumul II, filele 198-211). în acest sens, B.Ș. a arătat despre C.L. că „începuse să-și dea drumu' la gură. „Nu, că nu-i.” „Băi!” zic: „Vezi de treabă! Băi, băiete!” zic. „Ce Dumnezeu!” zic. „Păi, numai tu poți să gândești că. e liber aicea?” Și i-am explicat eu, zic: „Nu te urmăresc pe tine. Sunt ăștia de antifraudă, îi urmăresc pe polițiști, care mai iau șpagă de la voi, care mai fac.[neinteligibil]. Stai liniștit, nu continua! îți bagă microfoane de nu te vezi. [.]”. Se observă clar că ceea ce l-a deranjat pe B.Ș. pe parcursul convorbirii avute cu C.L. nu a fost fondul chestiunilor discutate sau vreun eventual caracter de noutate al lor pentru inculpat prin raportare la discuțiile anterioare, ci doar riscurile la care C.L. îl expunea pe inculpat, prin dorința de a vorbi în mod clar acele aspecte într-un loc pe care inculpatul nu îl considera suficient de „liber”.

Cu privire la suma de 10.000 euro, martora-denunțătoare a arătat de două ori pe parcursul conversației că a venit tocmai pentru a le remite inculpaților diferența din folosul pretins, atât la începutul întâlnirii, cu referire la discuția pe care a avut-o cu C.L. („F., am vorbit cu domnu' mi-a zis că e totu' O.K., ce.” Și să vin să vă aduc banii!”), cât și pe parcursul acesteia („El astăzi era, era o.k. când m-a sunat și mi-a zis „Am vorbit, e o.k. du-te și dă-i restul de bani Iu' domnu'.”„), fără ca vreunul dintre inculpați și, în special, B.Ș., să întrebe la ce bani se referă și nici de ce îi achită în acea zi.

De altfel, spre finalul întâlnirii, când G.F. a scos cei 10.000 euro și s-a oferit să-i numere, inculpatul B.Ș. a fost cel care i-a comunicat că nu e nevoie, tot el răspunzând negativ și la oferta martorei-denunțătoare ca banii să fie numărați de inculpați. Față de această ofertă, I.A. a avut chiar o reacție exacerbată „Nu-i număra, mă, aicea! Mamă, cum să-i numeri aicea!?”.

Cu privire la această convorbire I.A. a declarat (volumul I, filele 116, 123-132, 139-141 d.u.p.), că, 'după întâlnirea pe care B.Ș. a avut-o cu C.L., l-a sunat și i-a spus că a vorbit cu G.F. și urmează să se întâlnească la ora 19

00

, la unul dintre restaurantele de la etajul 4 din magazinul Unirea. I.A. a ajuns mai devreme la întâlnire și, deși nu-și amintește la inițiativa cui și nici de ce, s-a întâlnit cu B.Ș. în parcarea aferentă etajului 4 al magazinului. Cu această ocazie, B.Ș. i-ar fi spus că nu știe de ce trebuie să se întâlnească cu F., deoarece nu s-a discutat despre bani. în consecință, ambii inculpați au intrat în magazin și s-au așezat la masa unde G.F. deja îi aștepta. I.A. a declarat că nu știe despre ce au discutat coinculpatul și martora-denunțătoare, deoarece nu era atent, dar își amintește că, la un moment dat, G.F. a pus mâna pe geantă și a scos din ea un pachet de bani pe care a început să-i numere. La acest moment, B.Ș. i-ar fi spus acesteia „Ce ai domne, ai înnebunit? Numeri banii?”, G.F. răspunzându-i că vroia să-i numere pentru ca inculpații să vadă că sunt toți. Martora-denunțătoare a strâns banii, i-a prins cu un elastic și i-a întins spre B.Ș., care a făcut un gest de retragere, după care s-a uitat spre I.A. în aceste condiții, inculpatul a întins mâna și a luat banii pe care i-a pus pe canapea, între el și B.Ș. După ce G.F. s-a ridicat și a plecat, la solicitarea lui B.Ș. „Fă ceva cu banii ăia!”, I.A. a luat suma de bani și a introdus-o într-o borsetă pe care o avea asupra sa, unde a și fost găsită.

Pe parcursul întâlnirii, inculpatul a fost surprins când G.F. a scos banii, respectiv cei 10.000 euro ce reprezentau întreaga diferență de onorariu. Cu toate acestea, niciunul dintre inculpați nu au întrebat-o pe aceasta ce reprezintă suma, de ce le-a adus toată diferența de bani și nici de ce a venit cu banii în acea seară.

În drept, fapta inculpatului B.Ș., constând în aceea că, în cursul lunilor decembrie 2013 - ianuarie 2014, în calitate de avocat în cadrul Baroului București, împreună cu I.A., persoană fără calitate ce s-a prezentat drept avocat în cadrul aceluiași barou, au pretins de la denunțătorii C.L. (arestat prin încheierea Tribunalul București din data de 03 decembrie 2013 dată în Dosarul nr. 38510/3/2013 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc), concubina acestuia, G.F. și sora acestuia, P.C., suma de 12.000 euro, din care au primit suma de 2.000 euro, în schimbul căreia, prin influența pe care au susținut că o au asupra judecătorilor din cadrul Tribunalul București (B.Ș.), respectiv Curtea de Apel București (I.A.), au promis că vor obține o soluție favorabilă martorului-denunțător C.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, fapta inculpatului I.A., constând în aceea că, în perioada decembrie 2013 - ianuarie 2014, I.A., zis „R.”, persoană fără calitate ce s-a prezentat drept avocat în cadrul Baroului București, împreună cu B.Ș., avocat în cadrul baroului menționat, au pretins de la denunțătorii C.L. (arestat preventiv prin încheierea Tribunalul București din data de 03 decembrie 2013 dată în Dosarul nr. 38510/3/2013 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc), concubina acestuia, G.F. și sora acestuia, P.C., suma de 12.000 euro, din care au primit suma de 2.000 euro, în schimbul căreia, prin influența pe care ambii inculpați au susținut că o are B.Ș. asupra judecătorilor din cadrul Tribunalului București, precum și prin influența pe care I.A. a susținut că o are asupra judecătorilor din cadrul Curții de Apel București și Înaltei Curți de Casație și Justiție, au promis că vor obține o soluție favorabilă denunțătorului C.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Cum instanța a reținut că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimis in judecata in prezenta cauza, a dispus condamnarea acestora și aplicarea unor pedepse.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (reduse cu o treime atât minimul cât și maximul prin aplicarea disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) și toate celelalte circumstanțe care particularizează faptele comise și persoana inculpaților, respectiv criteriile generale prev. de art. 74 C. pen. „împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În acest sens s-a avut în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite de inculpați, circumscrise faptelor de corupție care au un impact negativ major în rândul societății, în condițiile în care au fost comise în legătură cu activitatea inculpatului B.Ș. de avocat în cadrul Baroului București și privitor la pronunțarea unor hotărâri în dosare care se aflau pe rolul instanțelor, impactul negativ fiind amplificat și creând o tulburare însemnată în rândul opiniei publice prin punerea sub semnul îndoielii a credibilității și autorității actului de justiție.

Faptul că un avocat a pretins o sumă mare de bani (12.000 euro) pentru a-și folosi pretinsa influență asupra unor magistrați în scopul rezolvării problemelor judiciare de o manieră favorabilă denunțătorului (arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc - 1,1 kg. heroina), constituie, în mod cert, o împrejurare care determină reacții justificate de neîncredere a populației în sistemul judiciar în general și nu în ultimul rând în corectitudinea actului de justiție.

Datele care caracterizează persoana inculpatului B.Ș., au fost avute, prioritar, în vedere la individualizarea pedepsei, cu atât mai mult cu cât, calitatea sa de avocat îl situa într-o poziție din care era chemat să contribuie la desfășurarea actului de justiție în condiții de legalitate.

În ceea ce îl privește pe I.A., instanța a luat în considerare faptul că motivația săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată este reprezentată de tendința inculpatului de a-și asigura mijloacele de trai pe orice căi, fie acestea și unele ilegale. În acest sens, relevantă este convorbirea telefonică pe care inculpatul a purtat-o la data de 18 ianuarie 2014, ora 20:10:43 cu soția, din analiza căreia s-a observat „normalitatea” cu care acesta obține sume de bani nejustificate, dar și tendința de a considera justificată „recompensarea” sa cu bani pentru simplul fapt că a susținut că are influență.

Atitudinea reală a inculpatului I.A. față de fapta pentru care a fost trimis în judecată este arătată chiar de către acesta pe parcursul unei convorbiri telefonice purtate la data de 03 februarie 2014, la ora 14:49:37, în care a relatat că „A. l-a sunat pe ăsta, pe, zi, pe șefii', o cioară, și când am fost la discuții, sărăcia a pus banii pe masă și ne-a luat D.N.A. - ul.”, „Asta-i prost, bă, că toată lumea spune, nu te băga bă cu ciorile, că ăștia sunt, indiferent de situație și în ziua de Paște sunt niște. și de Paște sunt animale. Ce vrei, mă? Aia este! E urât, da' ce să fac? Nu știu ce să zic.” (proces-verbal de redare - volumul II, filele 258-264 d.u.p.).

S-a reținut și faptul că inculpatul nu are o pregătire profesională dovedită, nici ocupație și nici o sursă probată de venituri licite, împrejurări care adăugate celor reținute anterior, precum și afirmației făcute chiar de inculpat în sensul că s-a bucurat de banii oferiți de denunțătoarea G.F. întrucât avea nevoie de ei, conduc la concluzia că, deși nu are antecedente penale, inculpatul este dispus să comită inclusiv fapte penale, pentru a face oricând rost de bani.

În acest context, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților nu poate fi calificată drept circumstanță atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) sau b) C. pen., lipsa antecedentelor penale fiind o condiție impusă tuturor cetățenilor și care ar trebui să constituie o stare de normalitate.

În plus, înscrisurile depuse de inculpați în circumstanțiere nu dovedesc sub nicio formă existența vreunuia din cazurile prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) sau b) C. pen., căruia să i se poată acorda valențe de circumstanță atenuantă, în condițiile în care în ciuda vârstei și a studiilor superioare juridice în cazul inculpatului B.Ș., care le-ar fi permis să conștientizeze gravitatea faptelor, au săvârșit o activitatea infracțională legată de activitatea de înfăptuire a actului de justiție.

În ceea ce privește comportarea sinceră a inculpaților, instanța apreciază că acesteia nu-i poate fi acordată relevanța unei circumstanțe atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) sau b) C. pen., cauza fiind soluționată potrivit procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și acordându-i-se relevanța prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3.

Curtea a apreciat că, natura și gravitatea faptelor săvârșite de inculpați conduc la concluzia nedemnității acestora de a exercita drepturile de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturi care le vor fi interzise