ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3321/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 244/2012 din 20

noiembrie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a respins excepțiile procedurale invocate de pârâtul

Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri - excepția

inadmisibilității, excepția prematurității și excepția tardivității acțiunii

formulate și a respins acțiunea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și Societatea Națională a Cărbunelui

SA, ca nefondată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a analizat excepțiile procedurale invocate de

pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului, reținând faptul că acțiunea nu este

inadmisibilă, reclamantul având dreptul dat de lege de a solicita anularea unui

act ce consfințește un drept de proprietate unei persoane fizice sau juridice

dacă dovedește un interes legitim, iar acesta a fost dovedit de reclamant prin

susținerea făcută și anume că în suprafața de teren pentru care s-a reconstituit

dreptul de proprietate pârâtei Societatea Națională a Cărbunelui SA Ploiești

s-ar afla și terenul proprietatea sa.

În ceea ce privește

excepția prematurității și cea a tardivității acțiunii, Curtea a constatat

faptul că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis nu

reclamantului, ci unei persoane juridice și nu s-a făcut dovada momentului când

C.I. a luat cunoștință de acest act, pentru a se avea în vedere la calculul

termenului de introducere a acțiunii.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond a apreciat că acțiunea este nefondată, întrucât pârâta

Societatea Națională a Cărbunelui SA Ploiești a dobândit proprietatea prin

efectul Legii nr. 15/1990 și nu prin actul administrativ contestat.

Totodată, s-a

constatat că certificatul de atestare a proprietății a fost emis în aplicarea

actului normativ mai sus menționat, pârâta având terenul în administrare prin

Decretul nr. 1133 din 20 noiembrie 1961, la acea dată născându-se

Întreprinderea Minieră Comănești. În ceea ce privește susținerea că pârâta ar

deține în proprietate și o suprafață de teren proprietatea reclamantului,

Curtea a apreciat că reclamantul poate formula acțiune în revendicare, în

cadrul căreia pe baza unei expertize topografice se poate stabili amplasamentul

real, pentru fiecare parte a terenului, pe baza actelor de proprietate și

schițelor anexe deținute.

Împotriva Sentinței

civile nr. 244/2012 din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs

în termen legal reclamantul C.I., prin care au fost formulate critici de

nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate.

S-a învederat, prin

cererea de recurs, după ce s-a făcut istoricul litigiului, că în mod greșit

instanța de fond a apreciat că reclamantul poate formula acțiune în revendicare

în cadrul căreia pe baza unei expertize topografice se poate stabili

amplasamentul real, pentru fiecare parte, a terenului, în temeiul actelor de

proprietate și a schițelor anexe deținute, întrucât sunt la dosar acte și

înscrisuri, inclusiv cu caracter topografic, care fac dovada dreptului de

proprietate.

A mai relevat

reclamantul că actul administrativ atacat, respectiv certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului, este nelegal, prima instanță

săvârșind mai multe omisiuni în cursul judecății.

Intimații Ministerul

Economiei (succesorul fostului Minister al Economiei și Comerțului) și

Societatea Națională a Cărbunelui SA Ploiești nu au depus la dosar întâmpinare.

Recursul declarat de

reclamantul C.I. împotriva Sentinței nr. 244/2012 din data de 20 noiembrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal este fondat și urmează a fi admis, cu consecința

casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin acțiunea în

contencios administrativ înregistrată sub nr. 6503/110/2011 la Tribunalul

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și ulterior, urmare

declinării de competență dispusă prin Sentința civilă nr. 880 din 23 mai 2012,

la Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Economiei și Comerțului și Societatea Națională a Cărbunelui S.A. Ploiești,

anularea actului administrativ certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor Seria M03 nr. 8238 din 14 aprilie 2003 emis de

fostul Minister al Industriei și Resurselor pentru societatea comercială cu

capital de stat, înființată prin H.G. nr. 575 din 20 septembrie 1997, sub

denumirea Societatea Națională a Cărbunelui Ploiești S.A., și recunoașterea

dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de teren de 11.446 mp

consfințit prin Ordinele Prefectului județului Bacău nr. 14 din 4 februarie

2000 și nr. 254 din 6 noiembrie 2002.

Instanța de fond,

prin sentința recurată, a procedat în mod întemeiat la respingerea ca

neîntemeiate a excepțiilor inadmisibilității, a prematurității și a

tardivității acțiunii, invocate de pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri.

Cât privește însă

modul de soluționare pe fond a cauzei, în sensul respingerii ca nefondată a

acțiunii în anulare, se reține că judecătorul fondului a statuat, în

considerentele sentinței atacate, într-o manieră extrem de concisă și

nesusținută de argumente de fapt și de drept pertinente, că pârâta Societatea

Națională a Cărbunelui SA Ploiești a dobândit proprietatea asupra suprafeței de

35.280,00 mp teren prin efectul Legii nr. 15/1990 și nu prin actul

administrativ contestat și că certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor a fost emis în aplicarea actului normativ mai

sus menționat.

În aceste condiții,

se constată că prima instanță a pronunțat hotărârea recurată cu nerespectarea

prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. din 1865, cu modificările

și completările ulterioare, practic fără a cerceta motivele invocate prin

cererea de chemare în judecată, fără a analiza, în concret, legalitatea actului

administrativ contestat, și fără a examina dacă atestarea dreptului de

proprietate asupra terenurilor s-a făcut cu respectarea cerințelor art. 20

alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de

stat ca regii autonome și societăți comerciale, cu modificările și completările

ulterioare, și ale art. 1 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea

unor terenuri deținute de societățile comerciale.

Prin urmare, a fost

încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, iar concluzia care se

impune este aceea că recurentului i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu

poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura

părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și

temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

În consecință,

constatându-se că este nelegală hotărârea pronunțată în cauză, se va dispune,

în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

precum și a prevederilor art. 304 pct. 7, art. 312 alin. (1) - (3) și art. 313

C. proc. civ. din 1865, cu modificările și completările ulterioare, admiterea

recursului declarat de C.I. împotriva Sentinței nr. 244/2012 din data de 20

noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.I. împotriva Sentinței nr. 244/2012 din 20 noiembrie 2012 a

Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM