ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3321/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3321/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 244/2012 din 20
noiembrie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal a respins excepțiile procedurale invocate de pârâtul
Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri - excepția
inadmisibilității, excepția prematurității și excepția tardivității acțiunii
formulate și a respins acțiunea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu
cu pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și Societatea Națională a Cărbunelui
SA, ca nefondată.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a analizat excepțiile procedurale invocate de
pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului, reținând faptul că acțiunea nu este
inadmisibilă, reclamantul având dreptul dat de lege de a solicita anularea unui
act ce consfințește un drept de proprietate unei persoane fizice sau juridice
dacă dovedește un interes legitim, iar acesta a fost dovedit de reclamant prin
susținerea făcută și anume că în suprafața de teren pentru care s-a reconstituit
dreptul de proprietate pârâtei Societatea Națională a Cărbunelui SA Ploiești
s-ar afla și terenul proprietatea sa.
În ceea ce privește
excepția prematurității și cea a tardivității acțiunii, Curtea a constatat
faptul că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis nu
reclamantului, ci unei persoane juridice și nu s-a făcut dovada momentului când
C.I. a luat cunoștință de acest act, pentru a se avea în vedere la calculul
termenului de introducere a acțiunii.
Pe fondul cauzei,
instanța de fond a apreciat că acțiunea este nefondată, întrucât pârâta
Societatea Națională a Cărbunelui SA Ploiești a dobândit proprietatea prin
efectul Legii nr. 15/1990 și nu prin actul administrativ contestat.
Totodată, s-a
constatat că certificatul de atestare a proprietății a fost emis în aplicarea
actului normativ mai sus menționat, pârâta având terenul în administrare prin
Decretul nr. 1133 din 20 noiembrie 1961, la acea dată născându-se
Întreprinderea Minieră Comănești. În ceea ce privește susținerea că pârâta ar
deține în proprietate și o suprafață de teren proprietatea reclamantului,
Curtea a apreciat că reclamantul poate formula acțiune în revendicare, în
cadrul căreia pe baza unei expertize topografice se poate stabili amplasamentul
real, pentru fiecare parte a terenului, pe baza actelor de proprietate și
schițelor anexe deținute.
Împotriva Sentinței
civile nr. 244/2012 din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs
în termen legal reclamantul C.I., prin care au fost formulate critici de
nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate.
S-a învederat, prin
cererea de recurs, după ce s-a făcut istoricul litigiului, că în mod greșit
instanța de fond a apreciat că reclamantul poate formula acțiune în revendicare
în cadrul căreia pe baza unei expertize topografice se poate stabili
amplasamentul real, pentru fiecare parte, a terenului, în temeiul actelor de
proprietate și a schițelor anexe deținute, întrucât sunt la dosar acte și
înscrisuri, inclusiv cu caracter topografic, care fac dovada dreptului de
proprietate.
A mai relevat
reclamantul că actul administrativ atacat, respectiv certificatul de atestare a
dreptului de proprietate asupra terenului, este nelegal, prima instanță
săvârșind mai multe omisiuni în cursul judecății.
Intimații Ministerul
Economiei (succesorul fostului Minister al Economiei și Comerțului) și
Societatea Națională a Cărbunelui SA Ploiești nu au depus la dosar întâmpinare.
Recursul declarat de
reclamantul C.I. împotriva Sentinței nr. 244/2012 din data de 20 noiembrie 2012
pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal este fondat și urmează a fi admis, cu consecința
casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași
instanțe, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin acțiunea în
contencios administrativ înregistrată sub nr. 6503/110/2011 la Tribunalul
Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și ulterior, urmare
declinării de competență dispusă prin Sentința civilă nr. 880 din 23 mai 2012,
la Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul
Economiei și Comerțului și Societatea Națională a Cărbunelui S.A. Ploiești,
anularea actului administrativ certificatul de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenurilor Seria M03 nr. 8238 din 14 aprilie 2003 emis de
fostul Minister al Industriei și Resurselor pentru societatea comercială cu
capital de stat, înființată prin H.G. nr. 575 din 20 septembrie 1997, sub
denumirea Societatea Națională a Cărbunelui Ploiești S.A., și recunoașterea
dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de teren de 11.446 mp
consfințit prin Ordinele Prefectului județului Bacău nr. 14 din 4 februarie
2000 și nr. 254 din 6 noiembrie 2002.
Instanța de fond,
prin sentința recurată, a procedat în mod întemeiat la respingerea ca
neîntemeiate a excepțiilor inadmisibilității, a prematurității și a
tardivității acțiunii, invocate de pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și
Mediului de Afaceri.
Cât privește însă
modul de soluționare pe fond a cauzei, în sensul respingerii ca nefondată a
acțiunii în anulare, se reține că judecătorul fondului a statuat, în
considerentele sentinței atacate, într-o manieră extrem de concisă și
nesusținută de argumente de fapt și de drept pertinente, că pârâta Societatea
Națională a Cărbunelui SA Ploiești a dobândit proprietatea asupra suprafeței de
35.280,00 mp teren prin efectul Legii nr. 15/1990 și nu prin actul
administrativ contestat și că certificatul de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenurilor a fost emis în aplicarea actului normativ mai
sus menționat.
În aceste condiții,
se constată că prima instanță a pronunțat hotărârea recurată cu nerespectarea
prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. din 1865, cu modificările
și completările ulterioare, practic fără a cerceta motivele invocate prin
cererea de chemare în judecată, fără a analiza, în concret, legalitatea actului
administrativ contestat, și fără a examina dacă atestarea dreptului de
proprietate asupra terenurilor s-a făcut cu respectarea cerințelor art. 20
alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de
stat ca regii autonome și societăți comerciale, cu modificările și completările
ulterioare, și ale art. 1 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea
unor terenuri deținute de societățile comerciale.
Prin urmare, a fost
încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, iar concluzia care se
impune este aceea că recurentului i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu
poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea
cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura
părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și
temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.
În consecință,
constatându-se că este nelegală hotărârea pronunțată în cauză, se va dispune,
în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,
precum și a prevederilor art. 304 pct. 7, art. 312 alin. (1) - (3) și art. 313
C. proc. civ. din 1865, cu modificările și completările ulterioare, admiterea
recursului declarat de C.I. împotriva Sentinței nr. 244/2012 din data de 20
noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de C.I. împotriva Sentinței nr. 244/2012 din 20 noiembrie 2012 a
Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 septembrie 2014.
Procesat de GGC - LM