ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3493/2016

Decizia

nr. 3493/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 8 mai 2014 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și SC B. SA revocarea în parte a actului administrativ nr. 12010 din data de 08.05.2011, care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al SC B. SA asupra terenului în suprafață de 670 m.p. situat pe raza comunei Scorțoasa, jud. Buzău, în punctul PIUA și anularea numărului cadastral 20314 CF 20314.

Hotărârea curții de apel

Prin sentința nr. 211 din data de 27 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtele Ministerul Economiei și SC B. SA și a admis excepția tardivității promovării acțiunii în contencios administrativ de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și SC B. SA.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut că sesizarea instanței s-a făcut cu depășirea termenului de un an instituit de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, calculat de la momentul luării la cunoștință - data înscrierii certificatului în cartea funciară, respectiv data de 31.12.2010, când dreptul real al titularului certificatului a devenit opozabil erga omnes.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii și trimiterea cauzei în vederea reluării judecății.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că instanța de fond a reținut în mod nelegal tardivitatea cererii de chemare în judecată, în condițiile în care reclamantul a aflat de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 12010 din 8 mai 2011 la data de 19.03.2014, prima conciliere a avut loc în 17.04.2014, a doua la 28.04.2014, s-a adresat pârâtului la data de 28.03.2014, iar acțiunea a fost introdusă la data de 8.05.2014.

A mai învederat recurentul că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a avea cunoștință despre existența actului administrativ vătămător, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciază că momentul de la care începe să curgă termenul de decădere este data luării efective la cunoștință de existența actului, această dată nefiind însă, așa cum a reținut instanța de fond, cea a înscrierii în cartea funciară a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Apărările intimaților-pârâți

Intimații-pârâți Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului (fostul Minister al Economiei) și SC B. SA, au depus fiecare întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Ambii intimați au apreciat că termenul reglementat de art. 11 din Legea contenciosului administrativ pentru introducerea acțiunii se calculează de la data înscrierii în cartea funciară a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor - 12.05.2011, de la această dată dreptul de proprietate al B. SA și actul contestat devenind opozabile erga omnes.

Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 20 iulie 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu și s-a fixat termen de judecată pe fond a acestuia la data de 24 noiembrie 2016.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății vizează exercitarea controlului de legalitate, în condițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, în privința Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 12010 emis la data de 6.05.2011 de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în favoarea SC B. SA.

Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, acțiunea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se poate formula în termen de 6 luni, care se calculează, după caz, de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la comunicarea refuzului nejustificat, ori de la data expirării termenului legal pentru soluționarea cererii.

Pentru motive temeinice, textul menționat prevede posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ și după expirarea termenului de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului sau luării la cunoștință.

Cum în speța de față reclamantul este terț în raport de actul administrativ contestat, termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se calculează de la momentul luării la cunoștință de actul administrativ vătămător.

Este eronat a se aprecia că terțul-reclamant a luat cunoștință de conținutul certificatului de atestare a dreptului de proprietate și a realizat existența unei vătămări a drepturilor ori intereselor sale legitime la momentul înscrierii actului în cartea funciară.

Această înscriere nu are semnificația juridică a luării la cunoștință de actul administrativ, ci dă naștere unei prezumții, în sensul că persoanele interesate ar putea, cu diligențe rezonabile, să ia cunoștință de conținutul actului juridic în baza căruia s-a efectuat operațiunea de publicitate imobiliară.

Prin urmare, data la care terțul a luat cunoștință, în mod efectiv, de existența și conținutul actului administrativ trebuie să rezulte fără echivoc din împrejurările de fapt stabilite prin probatoriile administrate în cauză.

Or, în speța supusă judecății, elementele aflate la dispoziția instanței evidențiază faptul că reclamantul a luat cunoștință de existența și conținutul certificatului de atestare a dreptului de proprietate la data de 19.03.2014, când s-a adresat O.C.P.I. Buzău pentru înscrierea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,44 ha conform titlului de proprietate.

A. a formulat plângere prealabilă și a solicitat Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri revocarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, potrivit adresei expediate la data de 28.03.2014.

Acțiunea în anularea actului administrativ a fost înregistrată la instanță la data de 9.05.2014, iar cu ocazia dezbaterilor asupra excepției inadmisibilității acțiunii reclamantul a depus răspunsul la plângerea prealabilă - adresa nr. 101517/RN/27.05.2014.

Raportat la aceste date și la înscrisurile depuse de părți, Înalta Curte reține că în cazul reclamantului nu poate opera prezumția anterior menționată, la dosar nefiind depuse dovezi care să susțină împrejurarea că reclamantul a luat cunoștință de actul a cărui anulare o solicită la momentul înregistrării acestuia în cartea funciară și să fundamenteze soluția primei instanțe de admitere a excepției tardivității.

Pentru considerentele expuse, constatând că acțiunea în anulare a actului administrativ a fost formulată cu respectarea termenului impus de art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar cauza trebuie examinată pe fond, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 211 din 27 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2016.