ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3299/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 2255 din 05 iulie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României. 2. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. Precizează că a depus la data de 25 iunie 2013, prin fax, o cerere de renunțare la judecată, înțelegând să se judece doar în ce privește pct. 1 alin. (1) din decizia nr. 19 din 06 decembrie 2012. 2.1.

Motivele de casare 2.2. Principalele argumente invocate În drept, recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 483 C. proc. civ., neindicând niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat. S-a precizat faptul că, în perioada 03 octombrie 2012-06 noiembrie 2012, a fost efectuat un control al Curții de Conturi a României având ca obiect modul de utilizare a fondurilor publice pentru finanțarea programului național de imunizare, în urma căruia a fost emisă decizia nr. 19/2012. Referitor la constatarea instanței de fond, referitoare la obligația achiziționării unei cantități de 24.000 de doze de vaccin ROR și 6000 de doze de vaccinuri DTPa-IPV-Hib, Ministerul Sănătății, prin adresa din 03 decembrie 2009, nu a solicitat cantitatea expresă de vaccinuri, ci a lăsat la latitudinea sa stabilirea cantității necesare.

Astfel, specialiștii din cadrul D.S.P.M.B. au solicitat cantitatea aproximativă pe care o considerau necesară în vederea desfășurării activității, însă, în funcție de prețul pieței, cantitatea nu poate fi exactă. Recurenta a arătat că elementul esențial în evaluarea achiziției nu l-a reprezentat cantitatea necesară, ci asigurarea continuității derulării programului național de vaccinare, susținând că nu putea pune în pericol programul național de imunizare, blocându-se în vicii de procedură, având în vedere că bugetul pentru demararea procedurii de achiziție i-a fost transmis la începutul lunii decembrie, iar vaccinurile trebuie achiziționate până la finele anului. Astfel, dacă ar fi procedat la achiziționarea vaccinurilor prin procedura licitației deschise, ar fi depășit exercițiul bugetar pentru anul 2009 și o altă achiziție ar fi fost posibilă doar după luna iulie 2010. În ce privește art. 36 alin. (1) lit. e) și e 1 ) din H.G.

nr. 925/2006, avut în vedere de instanța de fond, susține recurenta-reclamantă că, fiind „împinsă” de împrejurări a folosi procedura negocierii fără publicare prealabilă a unui anunț de participare, iar acest articol nu este aplicabil. Referitor la achiziția publică a vaccinului de tip Hepatitic B pediatric, achiziționat printr-o procedură legală, prețul de achiziție și cantitatea nefiind contestate, menționează recurenta că își asumă culpa nepăstrării dosarului de achiziție publică, însă aceasta nu dovedește o angajare nelegală de cheltuieli, putându-i-se aplica cel mult o măsură administrativă.

Situația de extremă urgență, ce a impus atribuirea contractelor pentru vaccinurile ROR și DTPa-IPV-Hib prin negociere fără publicarea unui anunț de participare, a avut în vedere asigurarea activităților de vaccinare conform Calendarului Naționale de vaccinare, achiziția fiind în conformitate cu reglementările legale și ținându-se cont și de faptul că, până la momentul respectiv, nu s-au achiziționat vaccinuri pe un asemenea cod. Susține recurenta-reclamantă că folosirea procedurii negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare nu a fost o ilegalitate, această procedură fiind prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006, ci, cel mult, o eroare care nu a influențat prețul la care a achiziționat cantitatea de vaccinuri, neputându-se vorbi de o cheltuială ilegală a banului public.

3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar de Curtea de Conturi s-a solicitat respingerea recursului formulat ca neîntemeiat, arătând că recurenta se limitează în motivarea recursului la a reitera motivele invocate în fața primei instanțe, fără a se face vreo referire la sentința atacată, în sensul de a se prezenta eventualele critici de nelegalitate ale acesteia. Intimata Curtea de Conturi a susținut că în anul 2009 reclamanta a angajat nelegal cheltuieli în sumă estimată de 498.884 RON din fonduri alocate pentru achiziționarea unor cantități de vaccin necesare derulării Programului național de imunizare, fiind explicitate pe larg situația acestor cheltuieli defalcate pe tipuri de achiziții.

S-a susținut faptul că nu au fost respectate dispozițiile legale în ceea ce privește desfășurarea activității de achiziții publice în cadrul entității, motiv pentru care instituția pârâtă a dispus prin decizie remedierea deficiențelor constatate. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 februarie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ. Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 25 martie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 4.2 Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante . Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că nu sunt fondate criticile aduse de recurentă sentinței atacate și nefiind identificate motive de casare a sentinței atacate, a fost menținută soluția instanței de primă jurisdicție ca legală și temeinică.

Rezultă din actele dosarului faptul că Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, în calitate de autoritate contractantă a achiziționat în anul 2009 vaccinuri în sumă totală de 1.072.198,60 RON (fără TVA), prin procedura de negociere fără publicarea în prealabil a unui anunț de participare și nu prin procedura de licitație deschisă, așa cum prevăd dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006. În conformitate cu dispozițiile art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii „contractul de achiziție publică putea fi atribuit prin negociere fără publicarea unui anunț de participare, numai atunci când perioada de aplicare a licitației deschise nu putea fi respectată din motive de extremă urgență, determinate de evenimente imprevizibile și care nu se datorau sub nicio formă unei acțiuni sau inacțiuni a autorității contractante”.

Înalta Curte a reținut că recurenta nu a putut justifica existența unor motive de extremă urgență, determinate de evenimente imprevizibile și a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 70.000 RON de către A.N.R.M.A.P. Înalta Curte nu poate reține motivarea dată de recurentă cu privire la urgența necesității achiziției acestor vaccinuri, pentru atribuirea contractului de achiziție publică prin alegerea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, având în vedere faptul că alocarea de fonduri pentru achiziția de vaccinuri nu reprezintă un eveniment imprevizibil care să justifice procedura urmată de recurentă. Astfel, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

4.2.2. Soluția instanței de recurs . Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2255 din 05 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2014.