ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.09.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3299/2014

HOTĂRÂRE
17.09.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3299/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

de fond

Prin sentința civilă

nr. 2255 din 05 iulie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă ca

nefondată cererea reclamantei Direcția de Sănătate Publică a Municipiului

București în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României.

Împotriva hotărârii pronunțate

de instanța de fond, reclamanta Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București

a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Precizează că a depus

la data de 25 iunie 2013, prin fax, o cerere de renunțare la judecată, înțelegând

să se judece doar în ce privește pct. 1 alin. (1) din decizia nr. 19 din 06

decembrie 2012.

2.1. Motivele de casare

2.2. Principalele argumente

invocate

În drept, recurenta-reclamantă

a invocat prevederile art. 483 C. proc. civ., neindicând niciunul dintre motivele

de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat.

S-a precizat faptul că,

în perioada 03 octombrie 2012-06 noiembrie 2012, a fost efectuat un control al Curții

de Conturi a României având ca obiect modul de utilizare a fondurilor publice pentru

finanțarea programului național de imunizare, în urma căruia a fost emisă decizia

nr. 19/2012.

Referitor la constatarea

instanței de fond, referitoare la obligația achiziționării unei cantități de 24.000

de doze de vaccin ROR și 6000 de doze de vaccinuri DTPa-IPV-Hib, Ministerul Sănătății,

prin adresa din 03 decembrie 2009, nu a solicitat cantitatea expresă de vaccinuri,

ci a lăsat la latitudinea sa stabilirea cantității necesare. Astfel, specialiștii

din cadrul D.S.P.M.B. au solicitat cantitatea aproximativă pe care o considerau

necesară în vederea desfășurării activității, însă, în funcție de prețul pieței,

cantitatea nu poate fi exactă.

Recurenta a arătat că

elementul esențial în evaluarea achiziției nu l-a reprezentat cantitatea necesară,

ci asigurarea continuității derulării programului național de vaccinare, susținând

că nu putea pune în pericol programul național de imunizare, blocându-se în vicii

de procedură, având în vedere că bugetul pentru demararea procedurii de achiziție

i-a fost transmis la începutul lunii decembrie, iar vaccinurile trebuie achiziționate

până la finele anului. Astfel, dacă ar fi procedat la achiziționarea vaccinurilor

prin procedura licitației deschise, ar fi depășit exercițiul bugetar pentru anul

2009 și o altă achiziție ar fi fost posibilă doar după luna iulie 2010.

În ce privește art. 36

alin. (1) lit. e) și e

1

) din H.G. nr. 925/2006, avut în vedere de instanța

de fond, susține recurenta-reclamantă că, fiind „împinsă” de împrejurări a folosi

procedura negocierii fără publicare prealabilă a unui anunț de participare, iar

acest articol nu este aplicabil.

Referitor la achiziția

publică a vaccinului de tip Hepatitic B pediatric, achiziționat printr-o procedură

legală, prețul de achiziție și cantitatea nefiind contestate, menționează recurenta

că își asumă culpa nepăstrării dosarului de achiziție publică, însă aceasta nu dovedește

o angajare nelegală de cheltuieli, putându-i-se aplica cel mult o măsură administrativă.

Situația de extremă urgență,

ce a impus atribuirea contractelor pentru vaccinurile ROR și DTPa-IPV-Hib prin negociere

fără publicarea unui anunț de participare, a avut în vedere asigurarea activităților

de vaccinare conform Calendarului Naționale de vaccinare, achiziția fiind în conformitate

cu reglementările legale și ținându-se cont și de faptul că, până la momentul respectiv,

nu s-au achiziționat vaccinuri pe un asemenea cod.

Susține recurenta-reclamantă

că folosirea procedurii negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare

nu a fost o ilegalitate, această procedură fiind prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006,

ci, cel mult, o eroare care nu a influențat prețul la care a achiziționat cantitatea

de vaccinuri, neputându-se vorbi de o cheltuială ilegală a banului public.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar de Curtea de Conturi s-a solicitat respingerea recursului formulat ca neîntemeiat,

arătând că recurenta se limitează în motivarea recursului la a reitera motivele

invocate în fața primei instanțe, fără a se face vreo referire la sentința atacată,

în sensul de a se prezenta eventualele critici de nelegalitate ale acesteia.

Intimata Curtea de Conturi

a susținut că în anul 2009 reclamanta a angajat nelegal cheltuieli în sumă estimată

de 498.884 RON din fonduri alocate pentru achiziționarea unor cantități de vaccin

necesare derulării Programului național de imunizare, fiind explicitate pe larg

situația acestor cheltuieli defalcate pe tipuri de achiziții.

S-a susținut faptul că

nu au fost respectate dispozițiile legale în ceea ce privește desfășurarea activității

de achiziții publice în cadrul entității, motiv pentru care instituția pârâtă a

dispus prin decizie remedierea deficiențelor constatate.

a recursului

4.1 Cu privire la examinarea

recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză,

în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat

în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință

din data de 12 februarie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493

alin. (4) noul C. proc. civ.

Părțile nu au depus

puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității

în principiu a recursului.

Prin încheierea din 25

martie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului

întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate

și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil

în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat

termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul

recursului

4.2.1. Argumentele de

fapt și de drept relevante .

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte a constatat că nu sunt fondate criticile aduse de recurentă

sentinței atacate și nefiind identificate motive de casare a sentinței atacate,

a fost menținută soluția instanței de primă jurisdicție ca legală și temeinică.

Rezultă din actele dosarului

faptul că Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, în calitate de

autoritate contractantă a achiziționat în anul 2009 vaccinuri în sumă totală de

1.072.198,60 RON (fără TVA), prin procedura de negociere fără publicarea în prealabil

a unui anunț de participare și nu prin procedura de licitație deschisă, așa cum

prevăd dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006.

În conformitate cu dispozițiile

art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție

publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii „contractul de achiziție publică putea fi atribuit prin negociere fără

publicarea unui anunț de participare, numai atunci când perioada de aplicare a licitației

deschise nu putea fi respectată din motive de extremă urgență, determinate de evenimente

imprevizibile și care nu se datorau sub nicio formă unei acțiuni sau inacțiuni a

autorității contractante”.

Înalta Curte a reținut

că recurenta nu a putut justifica existența unor motive de extremă urgență, determinate

de evenimente imprevizibile și a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare

de 70.000 RON de către A.N.R.M.A.P.

Înalta Curte nu poate

reține motivarea dată de recurentă cu privire la urgența necesității achiziției

acestor vaccinuri, pentru atribuirea contractului de achiziție publică prin alegerea

procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare,

având în vedere faptul că alocarea de fonduri pentru achiziția de vaccinuri nu reprezintă

un eveniment imprevizibil care să justifice procedura urmată de recurentă.

Astfel, nefiind identificate

motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

4.2.2.

Soluția instanței

de recurs

.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 496 noul C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive

de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori

potrivit art. 488 noul C. proc. civ.

Respinge recursul formulat

de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București împotriva sentinței civile

nr. 2255 din 05 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-09-17
1,00
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3299/2014
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 2255 din 05 iulie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă ca nefondată cere
ÎCCJ 2015-10-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3414/2015
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Mi
ÎCCJ 2019-09-24
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4150/2019
râta Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, în ceea ce privește refuzul explicit de aprobare a decontării contravalorii medicamentelor, în sumă de 1996,10 euro. Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 4.
ÎCCJ
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2314/2014
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 10099/3/2010, reclamantul C.O.R. a chemat în judecată Spitalul Clinic XX București, Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București și Minister
ÎCCJ 2019-01-22
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contenc
Sursă