ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3299/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3299/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța
de fond
Prin sentința civilă
nr. 2255 din 05 iulie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă ca
nefondată cererea reclamantei Direcția de Sănătate Publică a Municipiului
București în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate
de instanța de fond, reclamanta Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București
a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
Precizează că a depus
la data de 25 iunie 2013, prin fax, o cerere de renunțare la judecată, înțelegând
să se judece doar în ce privește pct. 1 alin. (1) din decizia nr. 19 din 06
decembrie 2012.
2.1. Motivele de casare
2.2. Principalele argumente
invocate
În drept, recurenta-reclamantă
a invocat prevederile art. 483 C. proc. civ., neindicând niciunul dintre motivele
de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat.
S-a precizat faptul că,
în perioada 03 octombrie 2012-06 noiembrie 2012, a fost efectuat un control al Curții
de Conturi a României având ca obiect modul de utilizare a fondurilor publice pentru
finanțarea programului național de imunizare, în urma căruia a fost emisă decizia
nr. 19/2012.
Referitor la constatarea
instanței de fond, referitoare la obligația achiziționării unei cantități de 24.000
de doze de vaccin ROR și 6000 de doze de vaccinuri DTPa-IPV-Hib, Ministerul Sănătății,
prin adresa din 03 decembrie 2009, nu a solicitat cantitatea expresă de vaccinuri,
ci a lăsat la latitudinea sa stabilirea cantității necesare. Astfel, specialiștii
din cadrul D.S.P.M.B. au solicitat cantitatea aproximativă pe care o considerau
necesară în vederea desfășurării activității, însă, în funcție de prețul pieței,
cantitatea nu poate fi exactă.
Recurenta a arătat că
elementul esențial în evaluarea achiziției nu l-a reprezentat cantitatea necesară,
ci asigurarea continuității derulării programului național de vaccinare, susținând
că nu putea pune în pericol programul național de imunizare, blocându-se în vicii
de procedură, având în vedere că bugetul pentru demararea procedurii de achiziție
i-a fost transmis la începutul lunii decembrie, iar vaccinurile trebuie achiziționate
până la finele anului. Astfel, dacă ar fi procedat la achiziționarea vaccinurilor
prin procedura licitației deschise, ar fi depășit exercițiul bugetar pentru anul
2009 și o altă achiziție ar fi fost posibilă doar după luna iulie 2010.
În ce privește art. 36
alin. (1) lit. e) și e
1
) din H.G. nr. 925/2006, avut în vedere de instanța
de fond, susține recurenta-reclamantă că, fiind „împinsă” de împrejurări a folosi
procedura negocierii fără publicare prealabilă a unui anunț de participare, iar
acest articol nu este aplicabil.
Referitor la achiziția
publică a vaccinului de tip Hepatitic B pediatric, achiziționat printr-o procedură
legală, prețul de achiziție și cantitatea nefiind contestate, menționează recurenta
că își asumă culpa nepăstrării dosarului de achiziție publică, însă aceasta nu dovedește
o angajare nelegală de cheltuieli, putându-i-se aplica cel mult o măsură administrativă.
Situația de extremă urgență,
ce a impus atribuirea contractelor pentru vaccinurile ROR și DTPa-IPV-Hib prin negociere
fără publicarea unui anunț de participare, a avut în vedere asigurarea activităților
de vaccinare conform Calendarului Naționale de vaccinare, achiziția fiind în conformitate
cu reglementările legale și ținându-se cont și de faptul că, până la momentul respectiv,
nu s-au achiziționat vaccinuri pe un asemenea cod.
Susține recurenta-reclamantă
că folosirea procedurii negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare
nu a fost o ilegalitate, această procedură fiind prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006,
ci, cel mult, o eroare care nu a influențat prețul la care a achiziționat cantitatea
de vaccinuri, neputându-se vorbi de o cheltuială ilegală a banului public.
Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă
la dosar de Curtea de Conturi s-a solicitat respingerea recursului formulat ca neîntemeiat,
arătând că recurenta se limitează în motivarea recursului la a reitera motivele
invocate în fața primei instanțe, fără a se face vreo referire la sentința atacată,
în sensul de a se prezenta eventualele critici de nelegalitate ale acesteia.
Intimata Curtea de Conturi
a susținut că în anul 2009 reclamanta a angajat nelegal cheltuieli în sumă estimată
de 498.884 RON din fonduri alocate pentru achiziționarea unor cantități de vaccin
necesare derulării Programului național de imunizare, fiind explicitate pe larg
situația acestor cheltuieli defalcate pe tipuri de achiziții.
S-a susținut faptul că
nu au fost respectate dispozițiile legale în ceea ce privește desfășurarea activității
de achiziții publice în cadrul entității, motiv pentru care instituția pârâtă a
dispus prin decizie remedierea deficiențelor constatate.
Procedura de soluționare
a recursului
4.1 Cu privire la examinarea
recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză,
în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat
în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință
din data de 12 februarie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493
alin. (4) noul C. proc. civ.
Părțile nu au depus
puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității
în principiu a recursului.
Prin încheierea din 25
martie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului
întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate
și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil
în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat
termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul
recursului
4.2.1. Argumentele de
fapt și de drept relevante .
Analizând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte a constatat că nu sunt fondate criticile aduse de recurentă
sentinței atacate și nefiind identificate motive de casare a sentinței atacate,
a fost menținută soluția instanței de primă jurisdicție ca legală și temeinică.
Rezultă din actele dosarului
faptul că Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, în calitate de
autoritate contractantă a achiziționat în anul 2009 vaccinuri în sumă totală de
1.072.198,60 RON (fără TVA), prin procedura de negociere fără publicarea în prealabil
a unui anunț de participare și nu prin procedura de licitație deschisă, așa cum
prevăd dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006.
În conformitate cu dispozițiile
art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție
publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune
de servicii „contractul de achiziție publică putea fi atribuit prin negociere fără
publicarea unui anunț de participare, numai atunci când perioada de aplicare a licitației
deschise nu putea fi respectată din motive de extremă urgență, determinate de evenimente
imprevizibile și care nu se datorau sub nicio formă unei acțiuni sau inacțiuni a
autorității contractante”.
Înalta Curte a reținut
că recurenta nu a putut justifica existența unor motive de extremă urgență, determinate
de evenimente imprevizibile și a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare
de 70.000 RON de către A.N.R.M.A.P.
Înalta Curte nu poate
reține motivarea dată de recurentă cu privire la urgența necesității achiziției
acestor vaccinuri, pentru atribuirea contractului de achiziție publică prin alegerea
procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare,
având în vedere faptul că alocarea de fonduri pentru achiziția de vaccinuri nu reprezintă
un eveniment imprevizibil care să justifice procedura urmată de recurentă.
Astfel, nefiind identificate
motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
4.2.2.
Soluția instanței
de recurs
.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru
considerentele expuse,
în temeiul art. 496 noul C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive
de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori
potrivit art. 488 noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat
de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București împotriva sentinței civile
nr. 2255 din 05 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 septembrie 2014.