ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4791/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4791/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 101 din 1 martie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta

M.B.M. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național al Magistraturii.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a constatat că, prin hotărârea nr. 10 din 15 martie 2012 adoptată de către

Consiliul Științific din cadrul Institutului Național al Magistraturii a fost aprobată

recrutarea formatorilor cu normă parțială în cadrul Departamentului de Formare Inițială,

fiind respinsă contestația formulată de către reclamantă în calitate de candidat

la postul de formator cu normă parțială în cadrul acestui departament, la disciplina

Dreptul Uniunii Europene, cu comunicarea răspunsului la contestație, în acest sens,

reclamantei .

Prin adresa înregistrată din 29 martie 2012 a

fost comunicat reclamantei răspunsul la contestația formulată, motivele care au

condus la reținerea caracterului neîntemeiat al contestației, anexându-se un extras

al Hotărârii nr. 10/2012 cu prinzând soluția de respingere ca neîntemeiată a contestației.

În soluționare, a fost avută în vedere contestația

înaintată în data de 13 martie 2012, de către reclamantă.

Curtea a examinat prima contestație ce privește,

în mod direct, nelegalitatea procedurii de selecție, răspunsul la contestație, înaintat

prin adresa din 29 martie 2012, a doua contestație ce privește atât nelegalitatea

procedurii de selecție, cât și nelegalitatea Hotărârii nr. 10/2012, desfășurarea

și etapele procedurii de selecție, precum și punctele de vedere divergente ale părților.

Totodată, Curtea a constatat că reclamanta prezintă

două categorii distincte de susțineri, primele având ca obiect nelegalitatea procedurii

de selecție, decurgând din nerespectarea prevederilor HCSM nr. 613/2007, respectiv

din încălcarea principiilor transparenței și obiectivității prin deciziile administrative

luate în timpul selecției .

Reclamanta prezintă, în cel de al doilea rând,

cauze de nelegalitate ale Hotărârii Consiliului Științific nr. 10 din 15 martie

2012 raportate la soluția dată contestației, precum și la motivarea acestei soluții

.

În motivarea soluției, Curtea a redat considerentele

asupra nelegalității procedurii de selecție, reținând că:

În speță, Hotărârea nr. 18/2011 permite ca, în

compunerea comisiei de selecție, să fie incluși și alți formatori din catedra de

specialitate .

În plus, s-a reținut și faptul că atribuțiile

comisiilor de selecție, în compunerea aprobată potrivit acestei hotărâri, se extind

atât asupra evaluării admisibilității candidaturilor, ca primă etapă, cât și asupra

etapelor de selecție ulterioare; astfel, în condițiile în care dispozițiile

art. 3 alin. (1) din hotărâre nu fac distincție, participarea pedagogului INM, în

procedura de selecție, este obligatorie în toate etapele de selecție .

Mai mult chiar, observând criteriile notate prin

fișele de evaluare interviu și susținere seminar demonstrativ, instanța a constatat

că, o parte din acestea (comunicare și relaționare în lucrul cu adulții, cunoștințe

și abilități didactice, adecvarea metodelor la obiectivele de învățare și profilul

grupului, respectarea caracteristicilor de învățare adulți) intră în atribuțiile

de evaluare a specialistului INM în științele educației.

Reclamanta critică legalitatea procedurii de selecție

și prin prisma inexistenței unui act normativ care să permită comisiei de concurs

să modifice structura procedurii de selecție reglementate de HCSM nr. 613/2007 (aspect

motivat de către pârât prin legitimarea comisiilor de selecție, de către Consiliul

Științific).

Din acest punct de vedere, instanța a reținut

că normele de statut aprobate prin HCSM nr. 613/2007 reglementează evaluarea admisibilității

candidaturilor și, în a doua etapă, susținerea interviului sau a seminarului demonstrativ

(astfel cum s-a reținut mai sus, probele fiind reglementate alternativ, nu cumulativ).

Procedura de selecție publicată în luna noiembrie

2011 derogă de la normele de statut, incluzând proba suplimentară, a interviului

desfășurat în fața comisiei de selecție, fără a exista o dispoziție în acest sens,

în cuprinsul Hotărârii nr. 16/2011 ce privește aprobarea concursului, sau în cuprinsul

Hotărârii nr. 18/2011 ce privește aprobarea comisiilor de selecție (acest act administrativ

reglementând numai posibilitatea de participare a altor formatori în specialitate

atât la proba interviului, cât și la proba seminarului demonstrativ) .

Cu toate acestea, instanța a constatat că procedura

de selecție nu apare a fi emisă de către comisia de selecție, a cărei componență

a fost aprobată pentru disciplina Dreptul Uniunii Europene (astfel încât nu se impune

analiza competenței legitimate a acesteia, în modificarea structurii concursului),

neexistând elemente de formă care să restrângă analiza numai cu privire la această

comisie și la specialitatea la care a susținut concursul reclamanta.

Astfel, examinând forma publicată a procedurii,

instanța a constatat că stabilirea etapelor selecției a fost publicată sub antetul

INM și nu sub semnăturile membrilor comisiei, aceste etape fiind aplicabile concursului

organizat pentru ocuparea tuturor posturilor vacante de formatori din cadrul aceluiași

departament; ca atare, acest înscris emană de la pârât, iar pârâtul, potrivit

art. 3 raportat la art. 7 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin HCSM nr. 127/2007

exercită dreptul de decizie, prin Consiliul Științific, asupra problemelor ce țin

de organizarea și funcționarea sa.

Instanța de contencios administrativ a reținut

că, în speță, indicarea unei structuri a procedurii de selecție diferite față de

cea reglementată de normele de statut prezintă elementele necesare de analiză a

oportunității măsurii dispuse, în primul rând prin raportare la caracterul flexibil

al procedurii de selecție, iar în cel de al doilea rând, la elementele strategiei

de recrutare a formatorilor, aprobate pentru perioada 2009-2012.

Pe de altă parte, în condițiile în care a fost

publicată procedura detaliată de selecție, incluzând etapele, baremul minim pentru

primele două etape, criteriile de stabilire a punctajului, precum și criteriile

generale și cele specifice de recrutare, nu a putut fi reținută încălcarea principiilor

transparenței și obiectivității procedurii de selecție .

Mai mult chiar, observând conținutul corespondenței

electronice purtate între părți, reclamanta a luat la cunoștință, fără a prezenta

obiecțiuni față de structura concursului.

În ceea ce privește considerentele asupra legalității

Hotărârii Consiliului Științific al INM cu nr. 10/2012, Curtea a reținut că, prin

acest act administrativ a fost aprobată recrutarea formatorului pentru disciplina

Dreptul Uniunii Europene, prin art. 1 (în obiectul acțiunii în contencios administrativ

reclamanta limitând petitul în anulare și în reformare a dispoziției administrative,

numai cu privire la acest articol), iar prin art. 2 a fost respinsă prima contestație,

ca neîntemeiată, dispunându-se comunicarea unui răspuns, în acest sens, către reclamantă.

Urmărind cuprinsul acestei contestații, ce prezintă

critici privind nelegalitatea procedurii de selecție și nelegalitatea acordării

notelor la probele de selecție, instanța a constatat că normele de statut al formatorului,

aprobate prin HCSM nr. 613/2007, nu reglementează posibilitatea contestării procedurii

de selecție; în aceste condiții, fără a pune în discuție o eventuală inadmisibilitate

a plângerii prealabile, instanța urmează să constate ca fiind aplicabile dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, potrivit cărora înainte

de a se adresa instanței, persoana vătămată printr-un act administrativ individual

trebuie să solicite autorității publice emitente, în 30 zile de la data comunicării

actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.

În speță, actul administrativ unilateral și cu

caracter individual cu efecte de vătămare pentru reclamantă, este Hotărârea Consiliului

Științific nr. 10/2012, în partea privind aprobarea recrutării formatorilor cu normă

parțială în urma selecției, față de acest act administrativ analizându-se îndeplinirea

condițiilor recursului administrativ prealabil.

Din acest punct de vedere, contestația prin care

reclamanta a supus autorității administrative solicitarea retractării Hotărârii

nr. 10/2012, a fost soluționată prin Hotărârea Consiliului Științific nr. 21/2012,

necontestată în prezenta cauză.

Mai mult, viciile legalității, decurgând din greșita

compunere a comisiei de selecție și inexistența unui act administrativ normativ

care să permită modificarea structurii procedurii de selecție astfel cum au fost

invocate de către reclamantă, au fost analizate de către instanța de contencios

administrativ și apreciate ca neîntemeiate, în cadrul considerentelor asupra legalității

procedurii de selecție.

În ceea ce privește selectarea unui singur candidat,

în urma susținerii concursului, instanța a reținut că, potrivit procesului verbal

datat în 31 ianuarie 2012, în urma susținerii probei interviului s-au calificat

un număr de 4 candidați pentru susținerea seminarului demonstrativ, reclamanta fiind

înscrisă la poziția 3; se menționează că, în urma susținerii ultimei probe, membrii

comisiei au formulat recomandarea de recrutare în privința unui singur candidat.

În analiza dreptului de apreciere al autorității

publice, instanța a reținut că, potrivit normelor de statut (Secțiunea 2 - Selecția,

Subsecțiunea 2.1 - Formare inițială), aprobate prin HCSM nr. 613/2007, una dintre

etapele procedurii de selecție constă în întocmirea listei candidaților selectați,

prin aplicarea criteriilor expres și cumulativ reglementate de statut și în baza

punctajului acordat pe fișa de evaluare a candidaților.

În raport de aceste condiții, selecția se realizează,

în urma evaluării punctajului acordat la proba susținerii seminarului demonstrativ

(fără a exista un barem minim de punctaj, în vederea selectării), cumulat cu îndeplinirea

criteriilor generale și specifice de recrutare.

În speță, analiza îndeplinirii criteriilor specifice

se raportează și la standardele profesionale pentru formatorii INM, indicate în

manualul formatorului INM, acestea constituind premisele activității de selecție

realizate de către comisia organizată potrivit art. 28 din regulamentul INM.

Pe de altă parte, aceste criterii, astfel cum

sunt reglementate de normele de statut, precum și de strategia aprobată prin HCSM

nr. 812/2009, prezintă un caracter concret și prezintă, de asemenea, toate elementele

necesare aprecierii gradului de îndeplinire, raportate la fiecare candidat, unele

dintre acestea regăsindu-se în criteriile specifice punctate prin fișa de evaluare

întocmită în urma susținerii seminarului demonstrativ.

Ca atare, instanța a reținut exercițiul normal

al dreptului de apreciere al autorității pârâte, în ceea ce privește selecția și

recomandarea unui singur candidat, în vederea recrutării ca formator cu normă parțială.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta

M.B.M., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele

motive, respectiv argumente:

- instanța a reținut, în mod eronat existența

unui drept de apreciere al autorității publice, care s-ar regăsi în cuprinsul normelor

din statut - secțiunea 2 - Selecție; Subsecțiunea 2.1. - Formarea inițială - aprobate

prin HCSM nr. 613/2007, drept ce ar conferi posibilitatea comisiei de selecție de

a nu propune Consiliului Științific și, ulterior, posibilitatea Consiliului Științific

de a nu supune, spre aprobarea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, a celor

trei candidați care s-au situat în fruntea clasamentului realizat cu ocazia finalizării

procedurii de selecție. În ceea ce privește exercițiul normal al dreptului de apreciere

al autorității și efectele unui astfel de drept asupra cauzei supuse judecății,

acesta s-a manifestat prin aprecierea calităților și pregătirii candidaților, apreciere

realizată de către comisia de selecție prin acordarea unui punctaj între 1 și 10,

pentru fiecare candidat în parte, pe fișele de evaluare aferente procedurii de selecție.

O astfel de prerogativă ar avea și Consiliului Științific al INM, în sensul că acesta

poate verifica aprecierea realizată de către comisia de selecție (în sensul legalității

și conformității cu dispoziție normative incidente) dar, nici comisia de selecție

și nici Consiliul Științific al INM nu dispun de un drept de apreciere care să le

permită respingerea, fără invocarea vreunui motiv expres prevăzut în normele aplicabile,

a unui candidat care s-a clasat pe locul 2 în situația în care au fost scoase la

concurs 3 locuri;

- instanța a reținut în mod eronat posibilitatea

conferită de normele din statut (Statutul de formator Institutul Național al Magistraturii

- recrutare, evaluare, revocare) Consiliului Științific al Institutul Național al

Magistraturii de a stabili prin decizie numărul de membri ai comisiei de selecție.

Prin HCSM nr. 613/2007 s-a stabilit, în mod univoc, faptul că această comisie trebuie

să fie formată din 3 și nu 4 membri (a se vedea Secțiunea 2 din Statut, subsecțiunea

2.1.). Totodată, HCSM nr. 613/2007 este o normă de rang superior oricărei hotărâri

Institutul Național al Magistraturii contrare și care exista în domeniul de aplicare

a acesteia. Astfel, comisia de selecție a candidaților este compusă din: un director

Institutul Național al Magistraturii, un formator ales din rândul corpului de formatori

Institutul Național al Magistraturii și pedagogul Institutului Național al Magistraturii;

- instanța a stabilit printr-o interpretare eronată

a dispozițiilor incidente faptul că pârâta Institutul Național al Magistraturii

(prin intermediul comisiei de selecție și/sau a Consiliului Științific) are dreptul

de a include proba suplimentară a interviului în cadrul exercitării dreptului de

decizie asupra problemelor ce țin de organizarea și funcționarea Institutului Național

al Magistraturii. Autoritatea pârâtă nu are dreptul de a modifica etapele procedurii

de selecție, normele din statut prevăzând în mod limitativ conținutul anunțului

de recrutare (Secțiunea D, Subsecțiunea 1), conținut care nu prevede posibilitatea

înserării unor etape diferite sau suplimentare. Astfel, în mod greșit s-a reținut

că pârâta putea hotărî atât susținerea interviului, cât și susținerea seminarului,

deși HCSM nr. 613/2007 prevede doar posibilitatea alegerii unei singure probe, din

cele două menționate (susținere seminar sau interviu).

Criticile formulate de recurentă se încadrează

în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond,

precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește susținerile recurentei potrivit

cărora comisiei de selecție îi incumbă obligația de a propune Consiliului Științific

numirea în calitate de formator INM a candidaților aflați pe poziții situate în

limita posturilor scoase la concurs, iar Consiliului Științific îi incumbă obligația

de a supune spre aprobare Plenului Consiliului Superior al Magistraturii aceste

propuneri, acestea urmează a fi respinse, deoarece potrivit normelor din statut

(Secția 2 - Selecția, Subsecțiunea 2.1. - Formarea inițială), aprobate prin HCSM

nr. 613/2007, comisia de selecție are atribuția de a întocmi lista candidaților

selectați, prin aplicarea criteriilor reglementate de statut și în baza punctajului

acordat pe fișa de evaluare a candidaților. Selecția s-a realizat în urma evaluării

punctajului acordat la proba susținerii seminarului demonstrativ, cumulat cu îndeplinirea

celorlalte criterii reglementate de statut, fără a exista un barem (punctaj minim)

pentru selectare.

Statutul formatorului stabilește în cadrul Procedurii

de selecție a formatorilor, ca ultimă etapă a acestei proceduri de selecție, întocmirea

unei liste a candidaților selectați de către comisie și nu a celor care, în urma

evaluării, s-au clasat pe poziții ce se încadrează în limita locurilor scoase la

concurs. O asemenea reglementare poate fi justificată prin specificul postului de

formator, care necesită abilități inclusiv în domeniul transmiterii cunoștințelor

către auditori.

În legătură cu această critică recurenta nu a

identificat prevederile normative care ar interzice autorității pârâte de a selecta

și recomanda un singur candidat, în vederea recrutării ca formator cu normă parțială,

astfel că acest motiv de recurs va fi respins ca neîntemeiat.

De asemenea, sunt neîntemeiate criticile recurentei

cu privire la nelegalitatea participării, în cadrul comisiei de selecție, a unui

formator, deoarece potrivit Hotărârii Consiliului Științific nr. 18 din 17 noiembrie

2011, „atât la susținerea interviurilor, cât și a seminariilor demonstrative, la

invitația titularului de disciplină, pot participa și alți formatori din cadrul

catedrei pentru care au fost scoase locuri la concurs”. Reclamanta - recurentă nu

a atacat această hotărâre și nici nu a argumentat în ce constă vătămarea produsă

prin participarea unui formator în plus, în cadrul comisiei de selecție.

Cu privire la etapa interviului, în mod greșit

recurenta a apreciat că a avut loc o încălcare a dispozițiilor statutului formatorului

în vigoare, deoarece interviul pe care candidații l-au susținut în fața comisiei

de selecție a constituit, alături de evaluarea CV-urilor și a scrisorilor de intenție

ale candidaților, o formă de evaluare preliminară și nu se confundă cu interviul

în fața catedrei de specialitate, care este diferit atât din punctul de vedere al

comisiei, cât și al obiectivelor urmărite.

Petru considerentele menționate, în raport de

actele normative ce au stat la baza concursului organizat de autoritatea pârâtă,

instanța de control judiciar constatată că hotărârea instanței de fond este legală

și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.B.M. împotriva

sentinței nr. 101/2013 din 1 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie

2014.