ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4791/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4791/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 101 din 1 martie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta M.B.M. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național al Magistraturii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că, prin hotărârea nr. 10 din 15 martie 2012 adoptată de către Consiliul Științific din cadrul Institutului Național al Magistraturii a fost aprobată recrutarea formatorilor cu normă parțială în cadrul Departamentului de Formare Inițială, fiind respinsă contestația formulată de către reclamantă în calitate de candidat la postul de formator cu normă parțială în cadrul acestui departament, la disciplina Dreptul Uniunii Europene, cu comunicarea răspunsului la contestație, în acest sens, reclamantei . Prin adresa înregistrată din 29 martie 2012 a fost comunicat reclamantei răspunsul la contestația formulată, motivele care au condus la reținerea caracterului neîntemeiat al contestației, anexându-se un extras al Hotărârii nr. 10/2012 cu prinzând soluția de respingere ca neîntemeiată a contestației.
În soluționare, a fost avută în vedere contestația înaintată în data de 13 martie 2012, de către reclamantă. Curtea a examinat prima contestație ce privește, în mod direct, nelegalitatea procedurii de selecție, răspunsul la contestație, înaintat prin adresa din 29 martie 2012, a doua contestație ce privește atât nelegalitatea procedurii de selecție, cât și nelegalitatea Hotărârii nr. 10/2012, desfășurarea și etapele procedurii de selecție, precum și punctele de vedere divergente ale părților.
Totodată, Curtea a constatat că reclamanta prezintă două categorii distincte de susțineri, primele având ca obiect nelegalitatea procedurii de selecție, decurgând din nerespectarea prevederilor HCSM nr. 613/2007, respectiv din încălcarea principiilor transparenței și obiectivității prin deciziile administrative luate în timpul selecției . Reclamanta prezintă, în cel de al doilea rând, cauze de nelegalitate ale Hotărârii Consiliului Științific nr. 10 din 15 martie 2012 raportate la soluția dată contestației, precum și la motivarea acestei soluții . În motivarea soluției, Curtea a redat considerentele asupra nelegalității procedurii de selecție, reținând că: În speță, Hotărârea nr. 18/2011 permite ca, în compunerea comisiei de selecție, să fie incluși și alți formatori din catedra de specialitate . În plus, s-a reținut și faptul că atribuțiile comisiilor de selecție, în compunerea aprobată potrivit acestei hotărâri, se extind atât asupra evaluării admisibilității candidaturilor, ca primă etapă, cât și asupra etapelor de selecție ulterioare; astfel, în condițiile în care dispozițiile art. 3 alin. (1) din hotărâre nu fac distincție, participarea pedagogului INM, în procedura de selecție, este obligatorie în toate etapele de selecție . Mai mult chiar, observând criteriile notate prin fișele de evaluare interviu și susținere seminar demonstrativ, instanța a constatat că,
o parte din acestea (comunicare și relaționare în lucrul cu adulții, cunoștințe și abilități didactice, adecvarea metodelor la obiectivele de învățare și profilul grupului, respectarea caracteristicilor de învățare adulți) intră în atribuțiile de evaluare a specialistului INM în științele educației. Reclamanta critică legalitatea procedurii de selecție și prin prisma inexistenței unui act normativ care să permită comisiei de concurs să modifice structura procedurii de selecție reglementate de HCSM nr. 613/2007 (aspect motivat de către pârât prin legitimarea comisiilor de selecție, de către Consiliul Științific). Din acest punct de vedere, instanța a reținut că normele de statut aprobate prin HCSM nr. 613/2007 reglementează evaluarea admisibilității candidaturilor și, în a doua etapă, susținerea interviului sau a seminarului demonstrativ (astfel cum s-a reținut mai sus, probele fiind reglementate alternativ, nu cumulativ).
Procedura de selecție publicată în luna noiembrie 2011 derogă de la normele de statut, incluzând proba suplimentară, a interviului desfășurat în fața comisiei de selecție, fără a exista o dispoziție în acest sens, în cuprinsul Hotărârii nr. 16/2011 ce privește aprobarea concursului, sau în cuprinsul Hotărârii nr. 18/2011 ce privește aprobarea comisiilor de selecție (acest act administrativ reglementând numai posibilitatea de participare a altor formatori în specialitate atât la proba interviului, cât și la proba seminarului demonstrativ) . Cu toate acestea, instanța a constatat că procedura de selecție nu apare a fi emisă de către comisia de selecție, a cărei componență a fost aprobată pentru disciplina Dreptul Uniunii Europene (astfel încât nu se impune analiza competenței legitimate a acesteia, în modificarea structurii concursului), neexistând elemente de formă care să restrângă analiza numai cu privire la această comisie și la specialitatea la care a susținut concursul reclamanta.
Astfel, examinând forma publicată a procedurii, instanța a constatat că stabilirea etapelor selecției a fost publicată sub antetul INM și nu sub semnăturile membrilor comisiei, aceste etape fiind aplicabile concursului organizat pentru ocuparea tuturor posturilor vacante de formatori din cadrul aceluiași departament; ca atare, acest înscris emană de la pârât, iar pârâtul, potrivit art. 3 raportat la art. 7 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin HCSM nr. 127/2007 exercită dreptul de decizie, prin Consiliul Științific, asupra problemelor ce țin de organizarea și funcționarea sa.
Instanța de contencios administrativ a reținut că, în speță, indicarea unei structuri a procedurii de selecție diferite față de cea reglementată de normele de statut prezintă elementele necesare de analiză a oportunității măsurii dispuse, în primul rând prin raportare la caracterul flexibil al procedurii de selecție, iar în cel de al doilea rând, la elementele strategiei de recrutare a formatorilor, aprobate pentru perioada 2009-2012. Pe de altă parte, în condițiile în care a fost publicată procedura detaliată de selecție, incluzând etapele, baremul minim pentru primele două etape, criteriile de stabilire a punctajului, precum și criteriile generale și cele specifice de recrutare, nu a putut fi reținută încălcarea principiilor transparenței și obiectivității procedurii de selecție . Mai mult chiar, observând conținutul corespondenței electronice purtate între părți, reclamanta a luat la cunoștință, fără a prezenta obiecțiuni față de structura concursului.
În ceea ce privește considerentele asupra legalității Hotărârii Consiliului Științific al INM cu nr. 10/2012, Curtea a reținut că, prin acest act administrativ a fost aprobată recrutarea formatorului pentru disciplina Dreptul Uniunii Europene, prin art. 1 (în obiectul acțiunii în contencios administrativ reclamanta limitând petitul în anulare și în reformare a dispoziției administrative, numai cu privire la acest articol), iar prin art. 2 a fost respinsă prima contestație, ca neîntemeiată, dispunându-se comunicarea unui răspuns, în acest sens, către reclamantă.
Urmărind cuprinsul acestei contestații, ce prezintă critici privind nelegalitatea procedurii de selecție și nelegalitatea acordării notelor la probele de selecție, instanța a constatat că normele de statut al formatorului, aprobate prin HCSM nr. 613/2007, nu reglementează posibilitatea contestării procedurii de selecție; în aceste condiții, fără a pune în discuție o eventuală inadmisibilitate a plângerii prealabile, instanța urmează să constate ca fiind aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, potrivit cărora înainte de a se adresa instanței, persoana vătămată printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente, în 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.
În speță, actul administrativ unilateral și cu caracter individual cu efecte de vătămare pentru reclamantă, este Hotărârea Consiliului Științific nr. 10/2012, în partea privind aprobarea recrutării formatorilor cu normă parțială în urma selecției, față de acest act administrativ analizându-se îndeplinirea condițiilor recursului administrativ prealabil. Din acest punct de vedere, contestația prin care reclamanta a supus autorității administrative solicitarea retractării Hotărârii nr. 10/2012, a fost soluționată prin Hotărârea Consiliului Științific nr. 21/2012, necontestată în prezenta cauză.
Mai mult, viciile legalității, decurgând din greșita compunere a comisiei de selecție și inexistența unui act administrativ normativ care să permită modificarea structurii procedurii de selecție astfel cum au fost invocate de către reclamantă, au fost analizate de către instanța de contencios administrativ și apreciate ca neîntemeiate, în cadrul considerentelor asupra legalității procedurii de selecție. În ceea ce privește selectarea unui singur candidat, în urma susținerii concursului, instanța a reținut că, potrivit procesului verbal datat în 31 ianuarie 2012, în urma susținerii probei interviului s-au calificat un număr de 4 candidați pentru susținerea seminarului demonstrativ, reclamanta fiind înscrisă la poziția 3; se menționează că, în urma susținerii ultimei probe, membrii comisiei au formulat recomandarea de recrutare în privința unui singur candidat.
În analiza dreptului de apreciere al autorității publice, instanța a reținut că, potrivit normelor de statut (Secțiunea 2 - Selecția, Subsecțiunea 2.1 - Formare inițială), aprobate prin HCSM nr. 613/2007, una dintre etapele procedurii de selecție constă în întocmirea listei candidaților selectați, prin aplicarea criteriilor expres și cumulativ reglementate de statut și în baza punctajului acordat pe fișa de evaluare a candidaților. În raport de aceste condiții, selecția se realizează, în urma evaluării punctajului acordat la proba susținerii seminarului demonstrativ (fără a exista un barem minim de punctaj, în vederea selectării), cumulat cu îndeplinirea criteriilor generale și specifice de recrutare.
În speță, analiza îndeplinirii criteriilor specifice se raportează și la standardele profesionale pentru formatorii INM, indicate în manualul formatorului INM, acestea constituind premisele activității de selecție realizate de către comisia organizată potrivit art. 28 din regulamentul INM. Pe de altă parte, aceste criterii, astfel cum sunt reglementate de normele de statut, precum și de strategia aprobată prin HCSM nr. 812/2009, prezintă un caracter concret și prezintă, de asemenea, toate elementele necesare aprecierii gradului de îndeplinire, raportate la fiecare candidat, unele dintre acestea regăsindu-se în criteriile specifice punctate prin fișa de evaluare întocmită în urma susținerii seminarului demonstrativ.
Ca atare, instanța a reținut exercițiul normal al dreptului de apreciere al autorității pârâte, în ceea ce privește selecția și recomandarea unui singur candidat, în vederea recrutării ca formator cu normă parțială. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta M.B.M., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - instanța a reținut, în mod eronat existența unui drept de apreciere al autorității publice, care s-ar regăsi în cuprinsul normelor din statut - secțiunea 2 - Selecție; Subsecțiunea 2.1. - Formarea inițială - aprobate prin HCSM nr. 613/2007, drept ce ar conferi posibilitatea comisiei de selecție de a nu propune Consiliului Științific și, ulterior, posibilitatea Consiliului Științific de a nu supune, spre aprobarea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, a celor trei candidați care s-au situat în fruntea clasamentului realizat cu ocazia finalizării procedurii de selecție.
În ceea ce privește exercițiul normal al dreptului de apreciere al autorității și efectele unui astfel de drept asupra cauzei supuse judecății, acesta s-a manifestat prin aprecierea calităților și pregătirii candidaților, apreciere realizată de către comisia de selecție prin acordarea unui punctaj între 1 și 10, pentru fiecare candidat în parte, pe fișele de evaluare aferente procedurii de selecție.
O astfel de prerogativă ar avea și Consiliului Științific al INM, în sensul că acesta poate verifica aprecierea realizată de către comisia de selecție (în sensul legalității și conformității cu dispoziție normative incidente) dar, nici comisia de selecție și nici Consiliul Științific al INM nu dispun de un drept de apreciere care să le permită respingerea, fără invocarea vreunui motiv expres prevăzut în normele aplicabile, a unui candidat care s-a clasat pe locul 2 în situația în care au fost scoase la concurs 3 locuri; - instanța a reținut în mod eronat posibilitatea conferită de normele din statut (Statutul de formator Institutul Național al Magistraturii - recrutare, evaluare, revocare) Consiliului Științific al Institutul Național al Magistraturii de a stabili prin decizie numărul de membri ai comisiei de selecție.
Prin HCSM nr. 613/2007 s-a stabilit, în mod univoc, faptul că această comisie trebuie să fie formată din 3 și nu 4 membri (a se vedea Secțiunea 2 din Statut, subsecțiunea 2.1.). Totodată, HCSM nr. 613/2007 este o normă de rang superior oricărei hotărâri Institutul Național al Magistraturii contrare și care exista în domeniul de aplicare a acesteia.
Astfel, comisia de selecție a candidaților este compusă din: un director Institutul Național al Magistraturii, un formator ales din rândul corpului de formatori Institutul Național al Magistraturii și pedagogul Institutului Național al Magistraturii; - instanța a stabilit printr-o interpretare eronată a dispozițiilor incidente faptul că pârâta Institutul Național al Magistraturii (prin intermediul comisiei de selecție și/sau a Consiliului Științific) are dreptul de a include proba suplimentară a interviului în cadrul exercitării dreptului de decizie asupra problemelor ce țin de organizarea și funcționarea Institutului Național al Magistraturii. Autoritatea pârâtă nu are dreptul de a modifica etapele procedurii de selecție, normele din statut prevăzând în mod limitativ conținutul anunțului de recrutare (Secțiunea D, Subsecțiunea 1), conținut care nu prevede posibilitatea înserării unor etape diferite sau suplimentare.
Astfel, în mod greșit s-a reținut că pârâta putea hotărî atât susținerea interviului, cât și susținerea seminarului, deși HCSM nr. 613/2007 prevede doar posibilitatea alegerii unei singure probe, din cele două menționate (susținere seminar sau interviu). Criticile formulate de recurentă se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: În ceea ce privește susținerile recurentei potrivit cărora comisiei de selecție îi incumbă obligația de a propune Consiliului Științific numirea în calitate de formator INM a candidaților aflați pe poziții situate în limita posturilor scoase la concurs, iar Consiliului Științific îi incumbă obligația de a supune spre aprobare Plenului Consiliului Superior al Magistraturii aceste propuneri, acestea urmează a fi respinse, deoarece potrivit normelor din statut (Secția 2 - Selecția, Subsecțiunea 2.1. - Formarea inițială), aprobate prin HCSM nr. 613/2007, comisia de selecție are atribuția de a întocmi lista candidaților selectați, prin aplicarea criteriilor reglementate de statut și în baza punctajului acordat pe fișa de evaluare a candidaților.
Selecția s-a realizat în urma evaluării punctajului acordat la proba susținerii seminarului demonstrativ, cumulat cu îndeplinirea celorlalte criterii reglementate de statut, fără a exista un barem (punctaj minim) pentru selectare. Statutul formatorului stabilește în cadrul Procedurii de selecție a formatorilor, ca ultimă etapă a acestei proceduri de selecție, întocmirea unei liste a candidaților selectați de către comisie și nu a celor care, în urma evaluării, s-au clasat pe poziții ce se încadrează în limita locurilor scoase la concurs. O asemenea reglementare poate fi justificată prin specificul postului de formator, care necesită abilități inclusiv în domeniul transmiterii cunoștințelor către auditori.
În legătură cu această critică recurenta nu a identificat prevederile normative care ar interzice autorității pârâte de a selecta și recomanda un singur candidat, în vederea recrutării ca formator cu normă parțială, astfel că acest motiv de recurs va fi respins ca neîntemeiat. De asemenea, sunt neîntemeiate criticile recurentei cu privire la nelegalitatea participării, în cadrul comisiei de selecție, a unui formator, deoarece potrivit Hotărârii Consiliului Științific nr. 18 din 17 noiembrie 2011, „atât la susținerea interviurilor, cât și a seminariilor demonstrative, la invitația titularului de disciplină, pot participa și alți formatori din cadrul catedrei pentru care au fost scoase locuri la concurs”.
Reclamanta - recurentă nu a atacat această hotărâre și nici nu a argumentat în ce constă vătămarea produsă prin participarea unui formator în plus, în cadrul comisiei de selecție. Cu privire la etapa interviului, în mod greșit recurenta a apreciat că a avut loc o încălcare a dispozițiilor statutului formatorului în vigoare, deoarece interviul pe care candidații l-au susținut în fața comisiei de selecție a constituit, alături de evaluarea CV-urilor și a scrisorilor de intenție ale candidaților, o formă de evaluare preliminară și nu se confundă cu interviul în fața catedrei de specialitate, care este diferit atât din punctul de vedere al comisiei, cât și al obiectivelor urmărite. Petru considerentele menționate, în raport de actele normative ce au stat la baza concursului organizat de autoritatea pârâtă, instanța de control judiciar constatată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de M.B.M. împotriva sentinței nr. 101/2013 din 1 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2014.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.