ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1378/2015

După deliberare, asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Târgu Bujor la data de 17 iulie 2014 reclamanții K.G., T.M. și B.A. în contradictoriu

cu pârâta K.I.M. au solicitat partajul averii succesorale de pe urma defunctei K.M.V.,

decedată la data de 28 august 2012, cu ultimul domiciliu în comuna F., jud. Galați

și să se stabilească masa succesorală, calitatea de moștenitori și cotele acestora,

cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 1100 și art. 669 și urm. C. civ.

Prin sentința civilă

nr. 104 din 29 ianuarie 2015 Judecătoria Târgu Bujor și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că în

materie de moștenire, normele de competență teritorială au caracter absolut, potrivit

art. 118 C. proc. civ., în sensul că sunt de competența exclusivă a instanței celui

din urmă domiciliu al defunctului.

În temeiul art. 118

alin. (2) C. proc. civ., cererile formulate care privesc mai multe moșteniri deschise

succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia

dintre defuncți.

S-a mai reținut că prin

cererea introductivă s-a solicitat partajul averii succesorale de pe urma defunctei

K.M.V., decedată la data de 28 august 2012, cu ultimul domiciliu în comuna F., jud.

Galați, iar prin cererea reconvențională - dezbaterea succesorală suplimentară de

pe urma defunctului G.J., decedat la data de 9 aprilie 1953, cu ultim domiciliu

în Miercurea Ciuc, precum și dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei P.T., decedată

la data de 31 ianuarie 2002 cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc.

Raportat la disp.

art. 210 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., conform cărora disjungerea cererii

reconvenționale nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă

judecarea ambelor cereri se impune pentru soluționarea unitară a procesului, Judecătoria

Târgu Bujor a reținut că este oportun ca judecata cauzei să se facă la instanța

ultimului domiciliu al defuncților G.J. și P.T. pentru a o mai bună și facilă administrare

a cauzei, având în vedere și situarea bunurilor imobile din masa succesorală, respectiv

în circumscripția Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Judecătoria Miercurea

Ciuc, prin sentința civilă nr. 1387 din 8 aprilie 2015, și-a declinat competența

de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor, a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în

vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că art. 210 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea reconvențională

se judecă odată cu cererea principală, iar alin. (2) prevede că în cazul în care

doar cererea principală este în stare de judecată, cererea reconvențională poate

fi disjunsă și soluționată separat.

Fiind o cerere incidentală,

cererea reconvențională, nu poate constitui temei pentru invocarea excepției de

necompetență teritorială, care se stabilește prin cererea de chemare în judecată.

În acest sens s-a reținut

că art. 123 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererile accesorii, adiționale și

incidentale se judecă de instanța competentă să judece cererea principală, în această

situație operând o prorogare legală de competență.

În fine, art. 118

alin. (2) C. proc. civ. prevede că pentru cererile formulate potrivit alin. (1),

care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv, sunt de competența exclusivă

a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți. Potrivit dispozițiilor

art. 116 C. proc. civ. alegerea instanței competente este la latitudinea reclamantului.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență,

ivit între cele două instanțe, va stabili competența de soluționare a cererii în

favoarea Judecătoriei Târgu Bujor pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor la data de 17 iulie 2014 reclamanții K.G., T.M.

și B.A. în contradictoriu cu pârâta K.I.M. au solicitat partajul averii succesorale

de pe urma defunctei K.M.V., decedată la data de 28 august 2012.

D

in

analiza certificatului de deces al defunctei și din cererea pentru deschiderea procedurii

succesorale (dosarul Judecătoriei Târgu Bujor) rezultă că aceasta a avut ultimul

domiciliu în comuna F., județul Galați, decesul fiind înregistrat în registrele

de stare civilă ale comunei F., județul Galați.

Competența de soluționare

a cererilor privitoare la moștenire este reglementată de dispozițiile art. 118 C.

proc. civ. care prevăd:

„

(1)

În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă

a instanței celui din urma domiciliu al defunctului

:

1.

cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare;

2.

cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare

la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva

vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe

moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu

al oricăruia dintre defuncți.”

La data de 23 octombrie

2014 s-a formulat cerere reconvențională

de către

K.I.M., solicitându

-se dezbaterea succesorală

suplimentară de pe urma defunctului G.J., decedat la data de 9 aprilie 1053, cu

ultim domiciliu în Miercurea Ciuc, precum și dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei

P.T., decedată la data de 31 ianuarie 2002 cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc.

Art. 210 alin. (1) C.

proc. civ. dispune că cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală,

la alin. (2) instituindu-se o excepție privind judecarea separată a cererii reconvenționale

în situația în care cererea principală este în stare de judecată.

Potrivit dispozițiilor

art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

„

Cererile

accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judeca de instanța competentă

pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială

a altei instanțe judecătorești (...)”.

Iar, potrivit art. 116

C. proc. civ.: „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

În speță, reclamanții

au depus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Bujor, ultimul domiciliu

al defunctei K.M.V.

Prin cererea reconvențională

s-a solicitat dezbaterea succesorală suplimentară de pe urma defunctului G.J., decedat

la data de 9 aprilie 1953, cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc, precum și dezbaterea

succesiunii de pe urma defunctei P.T., decedată la data de 31 ianuarie 2002 cu ultim

domiciliu în Miercurea Ciuc.

Or, față de dispozițiile

legale evocate se constată că cererea reconvențională este o cerere incidentală,

care se judecă de către instanța competentă să soluționeze cererea principală.

Excepția prevăzută de

lege, privind judecarea separată a cererii reconvenționale, este prevăzută doar

în situația în care cererea principală ar fi în stare de judecată, ipoteză care

în speță nu se regăsește.

Pe de altă parte,

art. 118 alin.

(2)

C. proc. civ. „Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri

deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al

oricăruia dintre defuncți”, dar nici această ipoteză nu este aplicabilă în speță,

deoarece reclamanții având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente,

potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., au optat pentru Judecătoria Târgu

Bujor.

Așa fiind, față de textele

lege evocate, urmează a se stabili

competența de soluționare

în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 mai 2015.