ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1378/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor la data de 17 iulie 2014 reclamanții K.G., T.M. și B.A. în contradictoriu cu pârâta K.I.M. au solicitat partajul averii succesorale de pe urma defunctei K.M.V., decedată la data de 28 august 2012, cu ultimul domiciliu în comuna F., jud. Galați și să se stabilească masa succesorală, calitatea de moștenitori și cotele acestora, cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1100 și art. 669 și urm. C. civ. Prin sentința civilă nr. 104 din 29 ianuarie 2015 Judecătoria Târgu Bujor și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în materie de moștenire, normele de competență teritorială au caracter absolut, potrivit art. 118 C. proc. civ., în sensul că sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului. În temeiul art. 118 alin. (2) C. proc. civ., cererile formulate care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți. S-a mai reținut că prin cererea introductivă s-a solicitat partajul averii succesorale de pe urma defunctei K.M.V., decedată la data de 28 august 2012, cu ultimul domiciliu în comuna F., jud. Galați, iar prin cererea reconvențională - dezbaterea succesorală suplimentară de pe urma defunctului G.J., decedat la data de 9 aprilie 1953, cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc, precum și dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei P.T., decedată la data de 31 ianuarie 2002 cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc.

Raportat la disp. art. 210 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., conform cărora disjungerea cererii reconvenționale nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluționarea unitară a procesului, Judecătoria Târgu Bujor a reținut că este oportun ca judecata cauzei să se facă la instanța ultimului domiciliu al defuncților G.J. și P.T. pentru a o mai bună și facilă administrare a cauzei, având în vedere și situarea bunurilor imobile din masa succesorală, respectiv în circumscripția Judecătoriei Miercurea Ciuc. Judecătoria Miercurea Ciuc, prin sentința civilă nr. 1387 din 8 aprilie 2015, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că art. 210 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală, iar alin. (2) prevede că în cazul în care doar cererea principală este în stare de judecată, cererea reconvențională poate fi disjunsă și soluționată separat. Fiind o cerere incidentală, cererea reconvențională, nu poate constitui temei pentru invocarea excepției de necompetență teritorială, care se stabilește prin cererea de chemare în judecată. În acest sens s-a reținut că art. 123 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererile accesorii, adiționale și incidentale se judecă de instanța competentă să judece cererea principală, în această situație operând o prorogare legală de competență.

În fine, art. 118 alin. (2) C. proc. civ. prevede că pentru cererile formulate potrivit alin. (1), care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv, sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți. Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. alegerea instanței competente este la latitudinea reclamantului. Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, ivit între cele două instanțe, va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor pentru considerentele ce succed: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor la data de 17 iulie 2014 reclamanții K.G., T.M.

și B.A. în contradictoriu cu pârâta K.I.M. au solicitat partajul averii succesorale de pe urma defunctei K.M.V., decedată la data de 28 august 2012. D in analiza certificatului de deces al defunctei și din cererea pentru deschiderea procedurii succesorale (dosarul Judecătoriei Târgu Bujor) rezultă că aceasta a avut ultimul domiciliu în comuna F., județul Galați, decesul fiind înregistrat în registrele de stare civilă ale comunei F., județul Galați. Competența de soluționare a cererilor privitoare la moștenire este reglementată de dispozițiile art. 118 C. proc. civ.

care prevăd: „ (1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urma domiciliu al defunctului : 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.

(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.” La data de 23 octombrie 2014 s-a formulat cerere reconvențională de către K.I.M., solicitându -se dezbaterea succesorală suplimentară de pe urma defunctului G.J., decedat la data de 9 aprilie 1053, cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc, precum și dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei P.T., decedată la data de 31 ianuarie 2002 cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc. Art. 210 alin. (1) C. proc. civ. dispune că cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală, la alin. (2) instituindu-se o excepție privind judecarea separată a cererii reconvenționale în situația în care cererea principală este în stare de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ. „ Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judeca de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești (...)”. Iar, potrivit art. 116 C. proc. civ.: „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”. În speță, reclamanții au depus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Bujor, ultimul domiciliu al defunctei K.M.V. Prin cererea reconvențională s-a solicitat dezbaterea succesorală suplimentară de pe urma defunctului G.J., decedat la data de 9 aprilie 1953, cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc, precum și dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei P.T., decedată la data de 31 ianuarie 2002 cu ultim domiciliu în Miercurea Ciuc.

Or, față de dispozițiile legale evocate se constată că cererea reconvențională este o cerere incidentală, care se judecă de către instanța competentă să soluționeze cererea principală. Excepția prevăzută de lege, privind judecarea separată a cererii reconvenționale, este prevăzută doar în situația în care cererea principală ar fi în stare de judecată, ipoteză care în speță nu se regăsește. Pe de altă parte, art. 118 alin. (2) C. proc. civ. „Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți”, dar nici această ipoteză nu este aplicabilă în speță, deoarece reclamanții având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc.

civ., au optat pentru Judecătoria Târgu Bujor. Așa fiind, față de textele lege evocate, urmează a se stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2015.