ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1009/2015

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 111 din 10 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar, în baza art. 103 alin. (7) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 25 iunie 2015 de Parchetul Traunstein, față de persoana solicitată D.M. S-a dispus predarea persoanei solicitate D.M. către autoritățile judiciare germane, cu respectarea regulii specialității. În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate persoana predată va fi transferată în România.

S-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate D.M. posesor CI. seria SZ nr. xx, eliberată de SPCLEP Urziceni, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 10 iulie 2015 și până la data de 08 august 2015 inclusiv. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 01 iulie 2015, ora 07,50 și a fost arestată provizoriu începând din data de 01 iulie 2015 la zi (10 iulie 2015), în baza mandatului de arestare emis la data de 01 iulie 2015 de Curtea de Apel București, secția I penală. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 420 RON onorariu apărător desemnat din oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că, la data de 01 iulie 2015 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect cererea de arestare provizorie în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare formulată de autoritățile judiciare din Germania, cu privire la persoana solicitată D.M., posesor CI seria SZ nr. xx, eliberat la data de 07 septembrie 2010 de SPCLEP Urziceni, persoană urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 05 mai 2015 de către Parchetul Traunstein, pentru săvârșirea de infracțiuni contra proprietății, prev. de art. 244 subparagraf 1 din C. pen.

german. Persoana solicitată a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore în baza ordonanței de reținere din 01 iulie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, iar prin încheierea din data de 01 iulie 2015 Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate D.M., pe o perioadă de 15 zile, începând din data de 01 iulie 2015 și până la data de 15 iulie 2015 inclusiv. La data de 09 iulie 2015 a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis la data de 25 iunie 2015 de către Parchetul Traunstein, tradus în limba română. În urma analizării actelor și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că față de persoana solicitată D.M.

a fost emis la data de 25 iunie 2015 de către Parchetul Traunstein, Germania, un mandat european de arestare în baza mandatului de arestare preventivă emis la data de 05 mai 2015 de Judecătoria Traunstein în Dosarul nr. 5 Gs 1123/2015. În fapt, s-a reținut că, anterior datei de 18 noiembrie 2014, persoana solicitată s-a asociat cu persoanele urmărite separat, respectiv numiții M., V., Ma., Ș., C., S., R., L., L.I., precum și alte persoane neidentificate în cadrul unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de spargeri în vederea sustragerii în special de metale neferoase care ulterior să fie vândute. Astfel, în acest mod, persoanele urmărite intenționau să își asigure o sursă personală sigură, permanentă și considerabilă de venit.

În aplicarea acestei înțelegeri, la data de 18 noiembrie 2014, în jurul orei 23.00, persoana solicitată s-a deplasat cu ceilalți participanți menționat la terenul firmei Kreiller din Traunstein. Acolo, folosindu-se fără drept de o cheie potrivită, au deschis poarta rulantă și au pătruns în incinta terenului firmei cu o mașină autoutilitară marca R. Au parcat mașina astfel încât partea din spate se afla în fața depozitului pentru a încărca produsul infracțiunii, una din persoanele urmărite spărgând geamul ușii care în interiorul halei pentru a pătrunde în clădire. De aici, persoana solicitată și complicii săi au încărcat în utilitară tablă de cupru și role de cupru, cu intenția de a le sustrage și de a le comercializa.

De asemenea, folosind cărucioare, ei au adus din partea din spate a depozitului alte cantități de tablă de cupru în fața porții mari a depozitului, urmând a le încărca și pe acestea. Foile de cupru pe care le încărcaseră deja se ridicau la o valoare de cel puțin 10.000 euro sumă de care persoana solicitată și complicii săi știau. În momentul în care au fost surprinși de sosirea poliției, persoana solicitată și complicii săi au scăpat fugind printr-o gaură din gard pe care o făcuseră anterior, lăsând vehiculul la locul comiterii infracțiunii. Conform mandatului, fapta descrisă reprezintă infracțiunea de tentativă de furt în grup infracțional organizat prevăzută de art. 244 alin. (1) cifra 2, art. 25 alin. (2) C. pen.

german. Instanța de fond a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului german pentru aceste infracțiuni.

Susținerile apărătorului cu privire la anumite neconcordanțe între semnalmentele persoanei indicate în mandat și cele ale persoanei prezentate în fața instanței au fost apreciate ca neîntemeiate, astfel cum a reținut instanța prin încheierea din data de 01 iulie 2015 și, de asemenea, s-a considerat că nu reprezintă obiecțiuni în ceea ce privește identitatea. Persoana prezentă în fața instanței a confirmat că datele indicate îi aparțin și, mai mult, a recunoscut prezența sa pe teritoriul Germaniei în perioada de referință, limitându-se doar la a-și afirma nevinovăția, împrejurare în raport de care instanța de fond a constatat că nu au fost formulate obiecțiuni în legătură cu identitatea persoanei.

Totodată, s-a arătat că infracțiunile pentru care persoana solicitată a fost condamnată dă loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 și nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată D.M. a formulat contestație, arătând că locuiește în România, este cetățean român și nu și-a dat consimțământul pentru predare, iar în perioada infracțională nu se afla în Germania. Totodată, a învederat că mandatul a fost emis în lipsa sa, fără să se fi dispus vreodată citarea. Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare.

Din conținutul semnalării Biroului Național Sirene din data de 24 iunie 2015 și al mandatului european de arestare emis în cauză, rezultă că față de persoana solicitată D.M. a fost demarată o procedură de urmărire penală de către Procuratura Traunstein pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de furt comis în grup infracțional organizat, prevăzută de art. 244 alin. (1) cifra 2 din C. pen. german, art. 25 alin. (2) din C. pen. german, realizată în participație. Astfel, se constată că, în vederea efectuării cercetărilor în Dosarul nr. 5 Gs 1123/15, la data de 5 mai 2015, a fost emis de către Judecătoria Traunstein un mandat național de arestare, ce a stat la baza emiterii de către autoritățile judiciare germane, la data de 25 iunie 2015, a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauză.

Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că faptele imputate persoanei solicitate D.M. constau în aceea că, anterior datei de 18 noiembrie 2014, aceasta s-a asociat cu persoanele urmărite separat, respectiv numiții M., V., Ma., Ș., C., S., R., L., L.I., precum și alte persoane neidentificate în cadrul unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de spargeri în vederea sustragerii în special de metale neferoase care ulterior să fie vândute. Astfel, în acest mod, persoanele urmărite intenționau să își asigure o sursă personală sigură, permanentă și considerabilă de venit. În aplicarea acestei înțelegeri, la data de 18 noiembrie 2014, în jurul orei 23.00, persoana solicitată s-a deplasat cu ceilalți participanți menționat la terenul firmei Kreiller din Traunstein.

Acolo, folosindu-se fără drept de o cheie potrivită, au deschis poarta rulantă și au pătruns în incinta terenului firmei cu o mașină autoutilitară marca R. Au parcat mașina astfel încât partea din spate se afla în fața depozitului pentru a încărca produsul infracțiunii, una din persoanele urmărite spărgând geamul ușii care în interiorul halei pentru a pătrunde în clădire. De aici, persoana solicitată și complicii săi au încărcat în utilitară tablă de cupru și role de cupru, cu intenția de a le sustrage și de a le comercializa. De asemenea, folosind cărucioare, ei au adus din partea din spate a depozitului alte cantități de tablă de cupru în fața porții mari a depozitului, urmând a le încărca și pe acestea.

Foile de cupru pe care le încărcaseră deja se ridicau la o valoare de cel puțin 10.000 euro sumă de care persoana solicitată și complicii săi știau. În momentul în care au fost surprinși de sosirea poliției, persoana solicitată și complicii săi au scăpat fugind printr-o gaură din gard pe care o făcuseră anterior, lăsând vehiculul la locul comiterii infracțiunii. Faptele menționate fac parte din categoria celor care exclud verificarea condiției dublei incriminări, însă se constată că sunt incriminate și în legea penală română, regăsindu-se în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 228 C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen., fiind sancționate cu pedeapsa închisorii.

Pe baza mandatului european de arestare astfel emis, în conformitate cu dispozițiile art. 101 din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a reținut persoana solicitată pe o perioadă de 24 de ore în baza ordonanței de reținere din 01 iulie 2015, după ce, fiind audiată de procuror, aceasta a declarat că este de acord să fie predată autorităților judiciare germane pentru a-și demonstra nevinovăția. Prin încheierea din data de 01 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate D.M., pe o perioadă de 15 zile, începând din data de 01 iulie 2015 și până la data de 15 iulie 2015, inclusiv.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte observă că, deși în fața procurorului și în prezența apărătorului din oficiu persoana solicitată a declarat că dorește să meargă în Germania pentru a-și demonstra nevinovăția, în fața instanței de fond aceasta a precizat că nu dorește să fie predată autorităților germane întrucât este nevinovată, solicitând, totodată, aplicarea regulii specialității. Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Conform alin. (7) al aceluiași art. dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare. Totodată, se constată că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Întrucât dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează exclusiv situația executării unei pedepse cu închisoare, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări în cauză, deci în faza de urmărire penală, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu sunt aplicabile persoanei solicitate D.M. Pe de altă parte, situațiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Mai mult, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, așa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, și, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite. În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Procuratura Traunstein cu privire la persoana solicitată D.I., întrucât acesta a fost emis pentru efectuarea de cercetări, cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, precum și faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment în executare, cu respectarea, desigur, a regulii specialității potrivit art. 115 alin. (2) același act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în declarația dată.

Pentru motivele mai sus arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 425 1 alin. (7) pct 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată D.M. împotriva sentinței penale nr. lll din 10 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată D.M. împotriva sentinței penale nr. 111 din 10 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iulie 2015.