ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1009/2015

Asupra cauzei penale de față, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 111 din 10 iulie

2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar, în baza art. 103

alin. (7) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare

a mandatului european de arestare emis la data de 25 iunie 2015 de Parchetul Traunstein,

față de persoana solicitată D.M.

S-a dispus predarea persoanei solicitate

D.M. către autoritățile judiciare germane, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 97 alin. (2) din Legea

nr. 302/2004, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate

persoana predată va fi transferată în România.

S-a dispus arestarea în vederea predării

a persoanei solicitate D.M. posesor CI. seria SZ nr. xx, eliberată de SPCLEP Urziceni,

pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 10 iulie 2015 și până la data

de 08 august 2015 inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a

fost reținută pentru 24 de ore la data de 01 iulie 2015, ora 07,50 și a fost arestată

provizoriu începând din data de 01 iulie 2015 la zi (10 iulie 2015), în baza mandatului

de arestare emis la data de 01 iulie 2015 de Curtea de Apel București, secția I

penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat

au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 420 RON onorariu apărător desemnat

din oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut

că, la data de 01 iulie 2015 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect cererea de arestare

provizorie în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare formulată

de autoritățile judiciare din Germania, cu privire la persoana solicitată D.M.,

posesor CI seria SZ nr. xx, eliberat la data de 07 septembrie 2010 de SPCLEP Urziceni,

persoană urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului european

de arestare, emis la data de 05 mai 2015 de către Parchetul Traunstein, pentru săvârșirea

de infracțiuni contra proprietății, prev. de art. 244 subparagraf 1 din C. pen.

german.

Persoana solicitată a fost reținută pe

o perioadă de 24 de ore în baza ordonanței de reținere din 01 iulie 2015 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, iar prin încheierea din data de 01 iulie 2015

Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus arestarea provizorie în vederea

predării a persoanei solicitate D.M., pe o perioadă de 15 zile, începând din data

de 01 iulie 2015 și până la data de 15 iulie 2015 inclusiv.

La data de 09 iulie 2015 a fost depus la

dosar mandatul european de arestare emis la data de 25 iunie 2015 de către Parchetul

Traunstein, tradus în limba română.

În urma analizării actelor și lucrările

dosarului, instanța de fond a constatat că față de persoana solicitată D.M. a fost

emis la data de 25 iunie 2015 de către Parchetul Traunstein, Germania, un mandat

european de arestare în baza mandatului de arestare preventivă emis la data de 05

mai 2015 de Judecătoria Traunstein în Dosarul nr. 5 Gs 1123/2015.

În fapt, s-a reținut că, anterior datei

de 18 noiembrie 2014, persoana solicitată s-a asociat cu persoanele urmărite separat,

respectiv numiții M., V., Ma., Ș., C., S., R., L., L.I., precum și alte persoane

neidentificate în cadrul unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de

spargeri în vederea sustragerii în special de metale neferoase care ulterior să

fie vândute. Astfel, în acest mod, persoanele urmărite intenționau să își asigure

o sursă personală sigură, permanentă și considerabilă de venit.

În aplicarea acestei înțelegeri, la data

de 18 noiembrie 2014, în jurul orei 23.00, persoana solicitată s-a deplasat cu ceilalți

participanți menționat la terenul firmei Kreiller din Traunstein. Acolo, folosindu-se

fără drept de o cheie potrivită, au deschis poarta rulantă și au pătruns în incinta

terenului firmei cu o mașină autoutilitară marca R. Au parcat mașina astfel încât

partea din spate se afla în fața depozitului pentru a încărca produsul infracțiunii,

una din persoanele urmărite spărgând geamul ușii care în interiorul halei pentru

a pătrunde în clădire. De aici, persoana solicitată și complicii săi au încărcat

în utilitară tablă de cupru și role de cupru, cu intenția de a le sustrage și de

a le comercializa. De asemenea, folosind cărucioare, ei au adus din partea din spate

a depozitului alte cantități de tablă de cupru în fața porții mari a depozitului,

urmând a le încărca și pe acestea. Foile de cupru pe care le încărcaseră deja se

ridicau la o valoare de cel puțin 10.000 euro sumă de care persoana solicitată și

complicii săi știau. În momentul în care au fost surprinși de sosirea poliției,

persoana solicitată și complicii săi au scăpat fugind printr-o gaură din gard pe

care o făcuseră anterior, lăsând vehiculul la locul comiterii infracțiunii.

Conform mandatului, fapta descrisă reprezintă

infracțiunea de tentativă de furt în grup infracțional organizat prevăzută de

art. 244 alin. (1) cifra 2, art. 25 alin. (2) C. pen. german.

Instanța de fond a constatat că mandatul

european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă

prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia

sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire

la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în

baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea

juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise

circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor

prevăzute de legislația statului german pentru aceste infracțiuni.

Susținerile apărătorului cu privire la

anumite neconcordanțe între semnalmentele persoanei indicate în mandat și cele ale

persoanei prezentate în fața instanței au fost apreciate ca neîntemeiate, astfel

cum a reținut instanța prin încheierea din data de 01 iulie 2015 și, de asemenea,

s-a considerat că nu reprezintă obiecțiuni în ceea ce privește identitatea. Persoana

prezentă în fața instanței a confirmat că datele indicate îi aparțin și, mai mult,

a recunoscut prezența sa pe teritoriul Germaniei în perioada de referință, limitându-se

doar la a-și afirma nevinovăția, împrejurare în raport de care instanța de fond

a constatat că nu au fost formulate obiecțiuni în legătură cu identitatea persoanei.

Totodată, s-a arătat că infracțiunile pentru

care persoana solicitată a fost condamnată dă loc la predare, în acord cu dispozițiile

art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 și nu este incident niciun motiv

de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de

art. 98 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,

persoana solicitată D.M. a formulat contestație,

arătând că locuiește în România, este cetățean român și nu

și-a dat consimțământul pentru predare, iar în perioada infracțională nu se afla

în Germania. Totodată, a învederat că mandatul a fost emis în lipsa sa, fără să

se fi dispus vreodată citarea.

Examinând contestația formulată, Înalta

Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare.

Din conținutul semnalării Biroului Național

Sirene din data de 24 iunie 2015 și al mandatului european de arestare emis în cauză,

rezultă că față de persoana solicitată D.M. a fost demarată o procedură de urmărire

penală de către Procuratura Traunstein pentru comiterea unei tentative la infracțiunea

de furt comis în grup infracțional organizat, prevăzută de art. 244 alin. (1) cifra

2 din C. pen. german, art. 25 alin. (2) din C. pen. german, realizată în participație.

Astfel, se constată că, în vederea efectuării

cercetărilor în Dosarul nr. 5 Gs 1123/15, la data de 5 mai 2015, a fost emis de

către Judecătoria Traunstein un mandat național de arestare, ce a stat la baza emiterii

de către autoritățile judiciare germane, la data de 25 iunie 2015, a mandatului

european de arestare ce face obiectul prezentei cauză. Din conținutul mandatului

european de arestare rezultă că faptele imputate persoanei solicitate D.M. constau

în aceea că, anterior datei de 18 noiembrie 2014, aceasta s-a asociat cu persoanele

urmărite separat, respectiv numiții M., V., Ma., Ș., C., S., R., L., L.I., precum

și alte persoane neidentificate în cadrul unui grup infracțional organizat în scopul

comiterii de spargeri în vederea sustragerii în special de metale neferoase care

ulterior să fie vândute. Astfel, în acest mod, persoanele urmărite intenționau să

își asigure o sursă personală sigură, permanentă și considerabilă de venit. În aplicarea

acestei înțelegeri, la data de 18 noiembrie 2014, în jurul orei 23.00, persoana

solicitată s-a deplasat cu ceilalți participanți menționat la terenul firmei Kreiller

din Traunstein. Acolo, folosindu-se fără drept de o cheie potrivită, au deschis

poarta rulantă și au pătruns în incinta terenului firmei cu o mașină autoutilitară

marca R. Au parcat mașina astfel încât partea din spate se afla în fața depozitului

pentru a încărca produsul infracțiunii, una din persoanele urmărite spărgând geamul

ușii care în interiorul halei pentru a pătrunde în clădire. De aici, persoana solicitată

și complicii săi au încărcat în utilitară tablă de cupru și role de cupru, cu intenția

de a le sustrage și de a le comercializa. De asemenea, folosind cărucioare, ei au

adus din partea din spate a depozitului alte cantități de tablă de cupru în fața

porții mari a depozitului, urmând a le încărca și pe acestea. Foile de cupru pe

care le încărcaseră deja se ridicau la o valoare de cel puțin 10.000 euro sumă de

care persoana solicitată și complicii săi știau. În momentul în care au fost surprinși

de sosirea poliției, persoana solicitată și complicii săi au scăpat fugind printr-o

gaură din gard pe care o făcuseră anterior, lăsând vehiculul la locul comiterii

infracțiunii.

Faptele menționate fac parte din categoria

celor care exclud verificarea condiției dublei incriminări, însă se constată că

sunt incriminate și în legea penală română, regăsindu-se în conținutul infracțiunii

prevăzute de art. 228 C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și

alin. (2) lit. b) C. pen., fiind sancționate cu pedeapsa închisorii.

Pe baza mandatului european de arestare

astfel emis, în conformitate cu dispozițiile art. 101 din Legea nr. 302/2004, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București a reținut persoana solicitată pe o perioadă

de 24 de ore în baza ordonanței de reținere din 01 iulie 2015, după ce, fiind audiată

de procuror, aceasta a declarat că este de acord să fie predată autorităților judiciare

germane pentru a-și demonstra nevinovăția. Prin încheierea din data de 01 iulie

2015, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus arestarea provizorie în

vederea predării a persoanei solicitate D.M., pe o perioadă de 15 zile, începând

din data de 01 iulie 2015 și până la data de 15 iulie 2015, inclusiv.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte

observă că, deși în fața procurorului și în prezența apărătorului din oficiu persoana

solicitată a declarat că dorește să meargă în Germania pentru a-și demonstra nevinovăția,

în fața instanței de fond aceasta a precizat că nu dorește să fie predată autorităților

germane întrucât este nevinovată, solicitând, totodată, aplicarea regulii specialității.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea

nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea

sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute

de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință

deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7)

al aceluiași art. dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea

judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă

cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența unuia

dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare.

Totodată, se constată că dispozițiile

art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul

a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de

siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și

declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent

al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Întrucât dispozițiile art. 98 alin.

(2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează exclusiv situația executării unei pedepse

cu închisoare, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării

de cercetări în cauză, deci în faza de urmărire penală, Înalta Curte apreciază că

aceste prevederi nu sunt aplicabile persoanei solicitate D.M. Pe de altă parte,

situațiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive

facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând

expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate

dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei

solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. Mai

mult, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare,

așa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute

expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, și, ca atare,

criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.

În aceste condiții, Înalta Curte constată

că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Procuratura

Traunstein cu privire la persoana solicitată D.I., întrucât acesta a fost emis pentru

efectuarea de cercetări, cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 86 din Legea

nr. 302/2004, precum și faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun

impediment în executare, cu respectarea, desigur, a regulii specialității potrivit

art. 115 alin. (2) același act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în

declarația dată.

Pentru motivele mai sus arătate, în conformitate

cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată D.M.

împotriva sentinței penale nr. lll din 10 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată

va fi obligat la plata sumei de 600 RON

cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată

de persoana solicitată D.M. împotriva sentinței penale nr. 111 din 10 iulie 2015,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată

la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 iulie 2015.