ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 823/2015

Deliberând asupra

cauzei de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86/F din

28 mai 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 103

din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de

arestare emis la data de 13 aprilie 2015 de Procuratura Heidelberg, Republica Federală

Germania, față de persoana solicitată S.C.

S-a luat act că

persoana solicitată S.C. nu a consimțit la predare.

S-a dispus predarea

persoanei solicitate S.C. către autoritățile judiciare germane cu respectarea regulii

specialității.

S-a dispus arestarea

persoanei solicitate S.C. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând

din data de 28 mai 2015 și până la data de 26 iunie 2015 inclusiv.

S-a constatat

că persoana solicitată a fost reținută 24 ore de la data de 21 mai 2015 ora 17.00

până la data de 22 mai 2015 ora 17.00 și a fost arestată provizoriu începând din

data de 22 mai 2015 la zi, în baza mandatului de arestare nr. 18 (EAW-semnalare)

emis la data de 22 mai 2015 de Curtea de Apel București, secția I penală.

Cheltuielile judiciare

avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul parțial

al avocatului din oficiu în cuantum de 80 RON s-a dispus a fi avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut că la data de 22 mai 2015, a fost înregistrată

pe rolul instanțe sesizarea nr. 1148/11-5/2015 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare,

emis de autoritățile judiciare germane la data de 13 aprilie 2015, față de persoana

solicitată S.C., urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă

de înșelăciune și falsificare de documente prev. de art. 236 alin. (1), (2) și

(5), art. 267 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25

alin. (2) și art. 53 alin. (1) C. pen. german, în vederea arestării acesteia.

Persoana solicitată

a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore în baza ordonanței de reținere nr.

37 din 21 mai 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin încheierea

din data de 22 mai 2015, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus arestarea

provizorie în vederea predării a persoanei solicitate S.C., pe o perioadă de 15

zile, începând din data de 22 mai 2015 și până la data de 05 iunie 2015 inclusiv.

La data de 27

mai 2015, a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis la data de 13

aprilie 2015 de către Procuratura Heidelberg, Republica Federală Germania, față

de persoana solicitată S.C., tradus în limba română.

S-a reținut că

față de persoana solicitată S.C. a fost emis la data de 13 aprilie 2015 de către

Procuratura Heidelberg, Republica Federală Germania, un mandat european de arestare

în baza mandatului de arestare emis de către Judecătoria Heidelberg, în Dosarul

nr. 115/Gs4/15.

S-a arătat că

persoana solicitată este cercetată sub aspectul infracțiunilor de tentativă de înșelăciune

și falsificare de documente prev. de art. 236 alin. (1), (2) și (5), art. 267

alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) și

art. 53 alin. (1) C. pen. german, întrucât, în perioada iunie-iulie 2013, inculpatul

C.S. împreună cu membrii de bandă A.C., C.M. și A.A. a luat decizia ca prin comiterea

continuă de infracțiuni de înșelăciune cu articole de consum, să-și asigure o sursă

de venit, nu doar trecătoare și de oarecare pondere.

Inculpatul S.C.

împreună cu complicele său M., condamnat deja parțial prin sentință definitivă și

inculpații C. și P. urmau să deschidă mai întâi conturi la filiale de bănci din

toată țara cu sprijinul celorlalți membrii ai bandei folosind acte de identitate

românești falsificate și/sau adeverințe de ședere pe numele propriu sau nume false

pentru a ajunge astfel în posesia de carduri bancare EC. Aceste carduri bancare

EC pentru conturile fără acoperire urmau să fie folosite apoi în toată Germania

de inculpat și complicii săi la achiziționarea frauduloasă de articole de consum

prin sistemul de debitare electronică a conturilor neacoperite. Mărfurile urmau

să fie înstrăinate cu câștig de către inculpat și ceilalți membrii ai bandei, când

li se oferea ocazia.

În aplicarea acestei

decizii, membrii bandei, în colaborare conștientă și voită, au deschis în perioada

15 iulie 2013 până 18 februarie 2014 în total 15 conturi (fapta cifra 1 - fapta

cifra 16) la filiale ale băncii P. în Essen, Herne, Bochum și Gelsenkirchen prezentând

acte falsificate.

Apoi, inculpatul

S.C. s-a dus în toată țara împreună cu membrii de bandă C., M. și P. la filiale

ale supermagazinelor cu produse pentru construcții și diferite alte magazine ca

I., R., D. și K., de unde a dobândit diferite produse ca băuturi alcoolice, veselă,

covoare, vase pentru gătit și aparate electrice mai costisitoare ca, de exemplu,

televizoare, achitând produsele de fiecare dată prin sistemul electronic de debitare

la casierii cu autoservire, folosind cardurile bancare EC aferente conturilor deschise

de el însăși și complicii săi. Inculpatul S.C. și complicii săi au fost conștienți

de faptul că, conturile corespunzătoare cârdurilor respective nu prezentau acoperire

și debitarea va trebui stomată. Crezând în capacitatea și voința de a plătii a inculpatului

și a complicilor săi, angajații filialelor respective au înmânat inculpatului S.C.

și complicilor săi produsele, inculpatul S.C. și complicii săi au acționat în formațiuni

schimbătoare. În timp ce doi dintre membrii bandei transportau mărfurile, respectiv

le achitau cu cârdurile bancare neacoperite, un al treilea membru al bandei îi ducea

pe ceilalți cu mașina la magazin, îi aștepta acolo și îi lua apoi împreună cu mărfurile.

În aplicarea acestei

decizii, inculpatul S.C., în colaborare conștientă și voită cu ceilalți membrii

ai bandei, prin faptele ce urmează, a achiziționat fraudulos mărfuri păgubind firmele

respective cu suma totală de 27.541,43 euro, așa cum era intenționat de inculpat

și complicii săi.

Achizițiile respective

au fost efectuate de inculpatul S.C. și complicii săi la filialele P., R., K., I.,

V., A., D., B.M. GmbH, I.C., H., H.M. și A.O. în Duisburg, Essen, Herne, Dusseldorf,

Kaarst, Kamen, Oberhausen, Hurth-Efferen, Koln, Sindelfingen, Stuttgart, Mari, Herten,

Bottrop, Gelsenkirchen, Dortmund, Mannheim, Walldorf, Hofheim-Wallau, Frankfurt-Nieder-Eschbach,

Worms, Kaiserslautern, Heidelberg, Saarbrucken, în perioada din 03 august 2013 până

18 martie 2014 (fapta cifra 17-fapta cifra 146).

Curtea a constatat

că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut

și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul

acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu

privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat

actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea

juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise

circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor

prevăzute de legislația statului german pentru aceste infracțiuni.

S-a reținut că,

infracțiunile pentru care persoana solicitată este cercetată dau loc la predare,

în acord cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că, nu este

incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre

cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea

a constatat că persoana solicitată, cunoscând consecințele juridice ale consimțământului

său, nu a fost de acord cu predarea către autoritățile germane, precizând însă,

că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Împotriva acestei

sentințe, persoana solicitată a declarat, în termen legal, prezenta contestației,

solicitând, atât prin apărător, cât și personal în ultimul cuvânt respingerea predării

către autoritățile germane întrucât nu și-a exprimat acordul pentru predare.

Examinând sentința

recurată prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub toate aspectele,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de persoana

solicitată ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Mandatul european

de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă

a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un

alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății

sau executării unei persoane a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative

de libertate.

Deci, rațiunea

mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că

infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene,

el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției

statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

În același sens,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că mandatul european de arestare se execută,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza

principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile

Decizie-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul

Oficial al Comunităților Europene nr. L. 190/1 din 18 iulie 2002.

Investit cu executarea

unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște prin prisma dispozițiilor

Legii nr. 302/2004, modificată și completată, asupra arestării și predării persoanei

solicitate, după ce în prealabil a verificat condițiile referitoare la emiterea

mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a faptelor

penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive

de refuz.

A proceda altfel

ar însemna să se încalce de către instanța română principiul recunoașterii și încrederii

reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate

judiciară competentă dintr-o altă țară, principiu consacrat în art. 84 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată.

Înalta Curte constată

că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut

și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul

acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate S.C. (aspect

cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat

actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea

juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise

circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor

prevăzute de legislația statului german pentru aceste infracțiuni.

Totodată se constată

că infracțiunile pentru care persoana solicitată S.C. este cercetată dau loc la

predare, în acord cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că,

nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare,

dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța de fond a procedat corect

atunci când a considerat că, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție,

se impune predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Germania,

asigurându-se astfel condiții mai bune pentru exercitarea urmăririi penale și pentru

aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât s-a menționat că predarea se

face cu respectarea principiului specialității.

În cadrul acestei

proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate

de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate

pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte

penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia

urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea

arestării persoanei solicitate.

Pentru considerentele

expuse, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată

S.C. împotriva sentinței penale nr. 86/F din data de 28 mai 2015, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția I penală.

Potrivit art.

275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la

plata sumei de 280 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația formulată de persoana solicitată S.C. împotriva sentinței penale

nr. 86/F din data de 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală.

Obligă contestatorul

persoană solicitată la plata sumei de 280 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 80 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 iunie 2015.