ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 823/2015

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 86/F din 28 mai 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În baza art. 103 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 aprilie 2015 de Procuratura Heidelberg, Republica Federală Germania, față de persoana solicitată S.C. S-a luat act că persoana solicitată S.C. nu a consimțit la predare. S-a dispus predarea persoanei solicitate S.C. către autoritățile judiciare germane cu respectarea regulii specialității. S-a dispus arestarea persoanei solicitate S.C.

în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând din data de 28 mai 2015 și până la data de 26 iunie 2015 inclusiv. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută 24 ore de la data de 21 mai 2015 ora 17.00 până la data de 22 mai 2015 ora 17.00 și a fost arestată provizoriu începând din data de 22 mai 2015 la zi, în baza mandatului de arestare nr. 18 (EAW-semnalare) emis la data de 22 mai 2015 de Curtea de Apel București, secția I penală. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 80 RON s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că la data de 22 mai 2015, a fost înregistrată pe rolul instanțe sesizarea nr. 1148/11-5/2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare germane la data de 13 aprilie 2015, față de persoana solicitată S.C., urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de înșelăciune și falsificare de documente prev. de art. 236 alin. (1), (2) și (5), art. 267 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 53 alin. (1) C. pen. german, în vederea arestării acesteia. Persoana solicitată a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore în baza ordonanței de reținere nr. 37 din 21 mai 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin încheierea din data de 22 mai 2015, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate S.C., pe o perioadă de 15 zile, începând din data de 22 mai 2015 și până la data de 05 iunie 2015 inclusiv. La data de 27 mai 2015, a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis la data de 13 aprilie 2015 de către Procuratura Heidelberg, Republica Federală Germania, față de persoana solicitată S.C., tradus în limba română. S-a reținut că față de persoana solicitată S.C. a fost emis la data de 13 aprilie 2015 de către Procuratura Heidelberg, Republica Federală Germania, un mandat european de arestare în baza mandatului de arestare emis de către Judecătoria Heidelberg, în Dosarul nr. 115/Gs4/15.

S-a arătat că persoana solicitată este cercetată sub aspectul infracțiunilor de tentativă de înșelăciune și falsificare de documente prev. de art. 236 alin. (1), (2) și (5), art. 267 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 53 alin. (1) C. pen. german, întrucât, în perioada iunie-iulie 2013, inculpatul C.S. împreună cu membrii de bandă A.C., C.M. și A.A. a luat decizia ca prin comiterea continuă de infracțiuni de înșelăciune cu articole de consum, să-și asigure o sursă de venit, nu doar trecătoare și de oarecare pondere. Inculpatul S.C. împreună cu complicele său M., condamnat deja parțial prin sentință definitivă și inculpații C. și P. urmau să deschidă mai întâi conturi la filiale de bănci din toată țara cu sprijinul celorlalți membrii ai bandei folosind acte de identitate românești falsificate și/sau adeverințe de ședere pe numele propriu sau nume false pentru a ajunge astfel în posesia de carduri bancare EC.

Aceste carduri bancare EC pentru conturile fără acoperire urmau să fie folosite apoi în toată Germania de inculpat și complicii săi la achiziționarea frauduloasă de articole de consum prin sistemul de debitare electronică a conturilor neacoperite. Mărfurile urmau să fie înstrăinate cu câștig de către inculpat și ceilalți membrii ai bandei, când li se oferea ocazia. În aplicarea acestei decizii, membrii bandei, în colaborare conștientă și voită, au deschis în perioada 15 iulie 2013 până 18 februarie 2014 în total 15 conturi (fapta cifra 1 - fapta cifra 16) la filiale ale băncii P. în Essen, Herne, Bochum și Gelsenkirchen prezentând acte falsificate. Apoi, inculpatul S.C.

s-a dus în toată țara împreună cu membrii de bandă C., M. și P. la filiale ale supermagazinelor cu produse pentru construcții și diferite alte magazine ca I., R., D. și K., de unde a dobândit diferite produse ca băuturi alcoolice, veselă, covoare, vase pentru gătit și aparate electrice mai costisitoare ca, de exemplu, televizoare, achitând produsele de fiecare dată prin sistemul electronic de debitare la casierii cu autoservire, folosind cardurile bancare EC aferente conturilor deschise de el însăși și complicii săi. Inculpatul S.C. și complicii săi au fost conștienți de faptul că, conturile corespunzătoare cârdurilor respective nu prezentau acoperire și debitarea va trebui stomată. Crezând în capacitatea și voința de a plătii a inculpatului și a complicilor săi, angajații filialelor respective au înmânat inculpatului S.C.

și complicilor săi produsele, inculpatul S.C. și complicii săi au acționat în formațiuni schimbătoare. În timp ce doi dintre membrii bandei transportau mărfurile, respectiv le achitau cu cârdurile bancare neacoperite, un al treilea membru al bandei îi ducea pe ceilalți cu mașina la magazin, îi aștepta acolo și îi lua apoi împreună cu mărfurile. În aplicarea acestei decizii, inculpatul S.C., în colaborare conștientă și voită cu ceilalți membrii ai bandei, prin faptele ce urmează, a achiziționat fraudulos mărfuri păgubind firmele respective cu suma totală de 27.541,43 euro, așa cum era intenționat de inculpat și complicii săi. Achizițiile respective au fost efectuate de inculpatul S.C. și complicii săi la filialele P., R., K., I., V., A., D., B.M.

GmbH, I.C., H., H.M. și A.O.

în Duisburg, Essen, Herne, Dusseldorf, Kaarst, Kamen, Oberhausen, Hurth-Efferen, Koln, Sindelfingen, Stuttgart, Mari, Herten, Bottrop, Gelsenkirchen, Dortmund, Mannheim, Walldorf, Hofheim-Wallau, Frankfurt-Nieder-Eschbach, Worms, Kaiserslautern, Heidelberg, Saarbrucken, în perioada din 03 august 2013 până 18 martie 2014 (fapta cifra 17-fapta cifra 146). Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului german pentru aceste infracțiuni.

S-a reținut că, infracțiunile pentru care persoana solicitată este cercetată dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004. De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată, cunoscând consecințele juridice ale consimțământului său, nu a fost de acord cu predarea către autoritățile germane, precizând însă, că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității. Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată a declarat, în termen legal, prezenta contestației, solicitând, atât prin apărător, cât și personal în ultimul cuvânt respingerea predării către autoritățile germane întrucât nu și-a exprimat acordul pentru predare.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub toate aspectele, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de persoana solicitată ca nefondată, pentru următoarele considerente: Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei persoane a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Deci, rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Decizie-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L. 190/1 din 18 iulie 2002. Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște prin prisma dispozițiilor Legii nr. 302/2004, modificată și completată, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce în prealabil a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

A proceda altfel ar însemna să se încalce de către instanța română principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă dintr-o altă țară, principiu consacrat în art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată. Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate S.C.

(aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului german pentru aceste infracțiuni. Totodată se constată că infracțiunile pentru care persoana solicitată S.C. este cercetată dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța de fond a procedat corect atunci când a considerat că, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, se impune predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Germania, asigurându-se astfel condiții mai bune pentru exercitarea urmăririi penale și pentru aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât s-a menționat că predarea se face cu respectarea principiului specialității. În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Pentru considerentele expuse, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată S.C. împotriva sentinței penale nr. 86/F din data de 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 280 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată S.C. împotriva sentinței penale nr. 86/F din data de 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 280 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2015.