ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 950/2015

Asupra contestației de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106/F din 19 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 3435/2/2015

a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20 ianuarie 2015 de Tribunalul Mainz - Germania pe numele persoanei solicitate B.P. (fosta Bo.P.),, cetățean german.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane, cu respectarea regulii specialității, precum și arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 19 iunie 2015 la 18 iulie 2015, inclusiv.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată începând cu data de 05 iunie 2015 și până la 19 iunie 2015, inclusiv.

Conform art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

S-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare și avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului parțial al avocatului din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel București a reținut că, prin adresa nr. 1072/II-5/2015 din 05 iunie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu disp. art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare germane față de persoana solicitată B.P. pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă, prevăzute de art. 263 alin. I, III, V,25 II din C. pen. german.

Împotriva persoanei solicitate s-a dispus prin ordonanța Parchetului din 05 iunie 2015, măsura reținerii pentru 24 de ore, respectiv de la data de 05 iunie 2015, ora 13.30 până la data de 06 iunie 2015, ora 13.30.

La termenul de judecată din data de 05 iunie 2015 Curtea de Apel București a admis cererea Parchetului și în baza art. 10 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate pe 15 zile, de la data de 05 iunie 2015 la data de 19 iunie 2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că la data de 05 iunie 2014 s-a înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București lucrarea având ca obiect solicitarea autorităților judiciare germane, transmisă prin intermediul Sistemului Informatic Schengen privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20 ianuarie 2015 față de B.P. (fosta Bo.P.), cetățean german,  pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă, prevăzute de art. 263 alin. III, V,25 II din C. pen. german.

În

fapt,

s-a reținut că din toamna anului 2009 până în luna octombrie 2011, persoana solicitată împreună cu alte persoane au indus în eroare pe numiții G. și M.R. prin prezentarea unor oferte de investiții, fapt ce i-a determinat să vireze în conturile acestora sume mari de bani. Inducerea și menținerea în eroare a continuat prin trimiterea unor sume nesemnificative și purtarea unei corespondențe pe mail până în toamna anului 2011 privind promisiunea restituirii sumelor. Corespondența s-a purtat cu persoana păgubită M.R., deși contractul se reziliase în iulie 2010 fără a se realiza rambursarea investiției.

La data de 14 septembrie 2009, G. a încheiat un contract cu societatea SC C.H. pentru o investiție de 110.000 euro și, ulterior, a transferat această sumă societății numită C.H. din România. În cursul unei întâlniri în România dintre victimă și persoanele de interes W. și K., la sfârșitul lunii februarie 2010, persoanele de interes au confirmat această eroare prin predarea un extras de cont lui G. - care trebuie să includă suma

de bani plătită în cont G. a fost plătit în schimbul investiției cu 10.500 de euro, în total, în 2 cazuri numai, a căror plată a fost dispusă de persoana de interes K.. Plăți suplimentare nu au mai fost făcute, așa cum planificaseră persoanele de interes chiar de la început. În ciuda încetării contractului, acesta nu și-a primit banii investiți de el. Așa cum a fost planificat chiar de la început, persoanele de interes s-au folosit de banii transferați de către victimă în scopuri proprii. Aceștia au ținut legătura cu victima câteva luni și s-au folosit de pretexte și scuze pentru a amâna plata banilor. Persoanele de interes au realizat un câștig financiar ilegal pe cheltuiala victimei.

În

particular, banii ce urmau a fi transferați se spune că erau "bani falși" doar pentru a fi arătați, dar nu puteau fi retrași din cont decât cu acordul său. Mai mult, furnizarea de bani după o perioadă de 6 luni, se spune că ar fi combinată cu un randament al investițiilor de 100 %. La data de 10 februarie 2010, M. a încheiat un contract scris cu SC C.H. SRL societate reprezentată de către persoană de interes K., și în baza contractului, a transferat suma de 530.000 de euro în contul H.F.C. la Sibiu la data de 12 februarie 2010. În cadrul unei întâlniri între victimă și persoanele de interes W. și K. în România, la sfârșitul lunii februarie 2010, persoanele de interes au confirmat această neînțelegere prin predarea unui extras de cont lui M., care urma să arate suma de bani plătită în cont. Așa cum a fost planificat de la început, persoanele de interes au dispus de banii transferați de către M. pentru a-i folosi în scopuri proprii. Banii nu au fost investiți într-un proiect de reciclare a deșeurilor materiale în România. Profitul investiției nu a fost achitat. Banii investiți nu au fost returnați investitorilor în urma încetării contractului, nici în iulie 2010. Suspecții au ținut legătura cu victima până în octombrie 2011 și tot l-au amânat. Persoanele de interes au realizat ilegal un câștig financiar pe cheltuiala victimei M.R.

Faptele reținute în sarcina persoanei solicitate B.P., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului sunt pedepsite conform legii germane cu închisoare de maxim 10 ani, astfel încât se circumscriu enumerării regăsită în cuprinsul art. 96 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Totodată, instanța de fond, examinând înscrisurile de la dosar a constatat că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 300/2013 și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din legea de mai sus.

Astfel, s-a reținut că mandatul european de arestare a fost emis la data de 15 ianuarie 2015 de către autoritățile germane față de B.P. (fosta Bo.P.), cetățean german, pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă, prevăzute de art. 263 alin. III, V,25 II din C. pen. german.

Infracțiunile indicate în mandatul european de arestare sunt prevăzute la art. 96 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004 modificată, pentru care nu este necesară îndeplinirea dublei incriminări și nu există niciun motiv de refuz opțional sau obligatoriu dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

În

ceea ce privește intervenirea prescripției pentru faptele săvârșite, Curtea de Apel București a considerat că nu există nici un motiv obligatoriu de refuz al predării, iar în ceea ce privește motivul facultativ acesta nu este aplicabil, a menționat următoarele:

- art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 reglementează un caz facultativ de refuz al predării atunci când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

- fapta de frauda prevăzută de art. 263 alin. III, V,25 II din C. pen. german este reglementată de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani;

- conform mandatului european activitatea infracțională s-a desfășurat în perioada toamna anului 2009 - octombrie 2011. S-a menționat că dacă se apreciază că faptele sunt săvârșite în forma continuată, momentul consumării infracțiunii este octombrie 2011, astfel că nu a intervenit prescripția de 5 ani, prev. de art. 154 lit. d) C. pen. De asemenea, s-a apreciat că dacă se consideră că au fost săvârșite două fapte de înșelăciune în concurs, pentru fapta săvârșită în dauna persoanei păgubite M.R. nu a intervenit prescripția.

- cazul facultativ al refuzului la predare s-a considerat că se aplica în situația în care a intervenit prescripția pentru toate faptele care fac obiect al mandatului european.

Întrucât persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa, instanța a procedat la audierea acesteia, după ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile.

S-a arătat în hotărârea primei instanțe că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conținutul semnalării, precum și datele personale ale persoanei solicitate care, deși căsătorită pe teritoriul României și cu o reședință stabilă în acest stat, păstrând totuși legături semnificative cu țara de origine (în care se presupune că a și fost derulată cea mai mare parte a activității infracționale), prima instanță a apreciat că arestarea provizorie este singura măsură de natură a asigura buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

S-a apreciat că împrejurarea că persoana solicitată nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, la care s-a făcut referire în cursul dezbaterilor, nu are o relevanță particulară în evaluarea oportunității arestării, cât timp arestarea provizorie în procedura reglementată de art. 101 din Legea nr. 302/2004 se întemeiază pe rațiuni ce țin, preponderent, de asigurarea bunei desfășurări a procedurii și recunoașterea și încrederea reciprocă ce stau la baza executării mandatelor europene de arestare, și mai puțin pe elemente ce vizează prezervarea ordinii publice.

În

consecință, instanța de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 15 ianuarie 2015, de către autoritățile judiciare germane, împotriva persoanei solicitate B.P. (fostă Bo.P.), dispunând arestarea și predarea persoanei solicitate către autoritățile germane, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 19 iunie 2015.

Împotriva acestei încheieri, la data de 22 iunie 2015, persoana solicitată B.P. a formulat contestație,

motivele acesteia fiind expuse pe larg în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de persoana solicitată B.P. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

În

cauză, se reține că, persoana solicitată B.P. (fosta Bo.) a fost prezentată Curții de Apel București pentru a se dispune potrivit art. 102 din Legea nr. 302/2004, modificată, împreună cu Ordonanța procurorului din 05 iunie 2015 prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate pentru 24 de ore, ocazie cu care, instanța a dispus admiterea propunerii și arestarea provizorie a persoanei solicitate pentru 15 zile, în vederea predării acesteia autorităților germane.

Propunerea Parchetului a avut la bază solicitarea autorităților judiciare germane transmisă prin intermediul Sistemului Informatic Schengen privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20 ianuarie 2015 față de B.P. (fosta Bo.P.), pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă, prevăzute de art. 263 alin. III, V, 25 II din C. pen. german.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Federală Germania, împreună cu traducerea în limba română a acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAJ din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate Bo.P. (fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunităților europene în înțelesul Convenției din 26 iunie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene), având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și intervalul de timp al comiterii faptelor (2009 - 2011), Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane, este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanțe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și

încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 8.6 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

Față de aceste împrejurări, se constată că apărările formulate la acest termen de judecată de apărătorul contestatoarei, nu pot fi primite, în condițiile în care, potrivit art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării, condiții avute în vedere de instanță așa cum reiese din hotărârea Curții de Apel București.

Pentru considerentele expuse, apreciind că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată B.P. (fostă Bo.P.) împotriva sentinței penale nr. 106/F din 19 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit translatorului de limba germană se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B.P. (fostă Bo.P.) împotriva sentinței penale nr. 106/F din 19 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 3435/2/2015.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit translatorului de limba germană se plătește din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2015.