ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4719/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4719/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Cornetu, petentul R.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul
Inspectoratul General al Poliției Române - Biroul de Poliție A2:
(i) anularea în
întregime, a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor
din data de 11 ianuarie 2014, încheiat de agentul constatator din cadrul
Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul de Poliție A2;
(ii) constatarea
nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din
11 ianuarie 2014;
(iii) constatarea
prescripției executării sancțiunilor contravenționale stabilite prin procesul
verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din data de 11 ianuarie
2014;
(iv) în subsidiar,
înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment;
(v) obligarea
intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă
nr. 3240 din 24 aprilie 2014, Judecătoria Cornetu a admis excepția
necompetenței sale teritoriale, invocată de această instanță din oficiu și, în
consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Constanța.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a constatat că, în cauza dedusă judecății, conform
procesului-verbal din 11 ianuarie 2014, petentul a fost sancționat cu amendă în
cuantum de 720 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 39 alin. (1) din
O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr.
195/2002, reținându-se că acesta nu a comunicat datele de stare civilă ale
persoanei care a condus autoturismul marca B. pe A2 pe sensul de mers spre
Constanța, km 96, la data de 14 iulie 2013, ora 16:03, conform comunicării
radar din 07 octombrie 2013 întocmită de IGPR-BPA2.
A reținut că textul
de la art. 102 alin. (1) pct. 14 raportat la art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002
incriminează ca faptă cu caracter contravențional necomunicarea informației,
or, obligația de comunicare aparține persoanei căreia i s-a solicitat, într-un
anumit termen o informație, iar acesta săvârșește contravenția în momentul în
care se constată omisiunea de a-și executa o obligație legală, în termenul
prevăzut de lege sau stabilit de poliția rutieră. În acest sens, locul
săvârșirii faptei - omisiunea comunicării -, nu poate fi decât domiciliul persoanei
în sarcina căreia a fost stabilită obligația legală menționată anterior, anume
localitatea Constanța, Bld. M.
La rândul său, prin
Sentința civilă nr. 9654 din 25 septembrie 2014, Judecătoria Constanța a admis
excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și, în
consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Cornetu.
Această instanță a
apreciat că locul săvârșirii contravenției este locul unde datele solicitate de
către intimat trebuiau comunicate, respectiv sediul IGPR-BPA2.
În cauză s-a săvârșit
o contravenție continuă, reglementată prin dispozițiile art. 13 alin. (2) din
O.G. nr. 2/2001.
Astfel fiind, precum
a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui conflict de
competență într-o ipoteză similară - Decizia Înaltei Curți de Casație și
Justiție nr. 2403/2010, pronunțată în Dosarul civil nr. 765/312/2009 - textul
de lege menționat (art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001) reglementează, ca
dată de la care începe să curgă termenul de prescripție, cea a constatării
faptei. Ca atare, data la care se consideră săvârșită o contravenție continuă -
în funcție de care se poate determina și locul săvârșirii, ca element raportat
la care se apreciază asupra competenței teritoriale, este cea a constatării ei
(prin consemnarea în procesul-verbal).
Prin urmare, locul
săvârșirii contravenției coincide cu locul constatării contravenției,
respectiv, constatării faptei de necomunicare a datelor solicitate de către
poliție.
Constatând existența
conflictului negativ de competență, Judecătoria Constanța a decis, în temeiul
art. 134 și art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., înaintarea cauzei către
Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
Examinând conflictul
negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul
litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei
aparține Judecătoriei Constanța.
Înalta Curte constată
că, prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat cu amendă în
cuantum de 720 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 39 alin. (1) din
O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr.
195/2002, reținându-se că acesta nu a comunicat datele de stare civilă ale
persoanei care a condus autoturismul marca B. pe A2 pe sensul de mers spre
Constanța, km 96, la data de 14 iulie 2013, ora 16:03, conform comunicării
radar din 07 octombrie 2013 întocmită de IGPR-BPA2.
Competența de
soluționare a plângerii contravenționale este stabilită exclusiv prin raportare
la dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora
competența aparține judecătoriei în a cărei rază a fost săvârșită contravenția.
În speță,
contravenția constatată în sarcina petentului o reprezintă fapta de a nu
comunica poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat,
identitatea persoanei căreia i-a încredințat autovehiculul pentru a fi condus
pe drumuri publice.
Întrucât elementul
material al contravenției reținute în sarcina petentului constă în
netransmiterea unor date, Înalta Curte constată că locul săvârșirii
contravenției este, în cazul de față, situat la locul unde contravenientul are
domiciliul, în speță, în localitatea Constanța.
Momentul constatării
săvârșirii contravenției nu poate avea efectele reținute de către Judecătoria
Constanța în ceea ce privește determinarea locului săvârșirii acesteia, acest
reper fiind util exclusiv temporal, din perspectiva calculului prescripției
aplicării amenzii contravenționale.
Pentru aceste considerente,
în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din noul C. proc.
civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă
instanță, în favoarea Judecătoriei Constanța, soluționând conflictul negativ de
competență în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe petentul R.G. în contradictoriu cu intimatul
IGPR Biroul de Poliție A2 în favoarea Judecătoriei Constanța.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 9 decembrie 2014.
Procesat
de GGC - NN