ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 175/2015

Asupra cererii de

revizuire de față, constată următoarele:

La data de 02 aprilie 2014, B.D. și B.M.,

prin mandatar B.G.

au

formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 251 din 12 martie 2014 a

Curții de Apel Timișoara întemeiată pe art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5 și 7 C.

proc. civ.

Cererea a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 47 6/59/2014.

Prin

concluziile scrise și completarea la concluzii, revizuientele au învederat că

cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1-9 C. proc.

civ.

Prin

completare la concluzii scrise, revizuentele au solicitat admiterea cererii de

revizuire cu precizarea că în Dosarul nr. 702/1/2014 Înalta Curte de Casație și

Justiție a pronunțat Decizia civilă nr. 1803 din 10 iunie 2014, decizie ce se

coroborează cu Decizia civilă nr. 1116 din 14 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în Dosarul nr. 4122/1/2012, prin care se demonstrează că

Ordinul Prefectului cu nr. 369/2006 este lovit de nulitate absolută.

Prin Decizia civilă nr. 640 din 9

septembrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă,

a disjuns cererea de revizuire

formulată de revizuientele B.D. și B.M. prin mandatar B.G., întemeiată pe art. 322

pct. 7 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

A respins, în

rest, cererea de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 251 din 12 martie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 7626/1/2012.

Cererea de

revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 17 octombrie 2014 sub nr. 476/59/2014.

La termenul

din 21 ianuarie 2015, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

inadmisihilității cererii de revizuire în raport de art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., pe care, în temeiul art. 137 C. proc. civ. o va analiza prioritar și va

respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele care

succed.

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Această

dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei

cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se

fundamentează.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri

dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Astfel, este

admisibilă formularea unei cereri de revizuire doar cu privire la hotărârile

judecătorești prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., deoarece, în

caz contrar, s-ar încălca principiul legalității căii de atac.

Pentru a se

putea solicita revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca aceasta instanță să fi evocat fondul, ceea ce

implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută

în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la

împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând

sa se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Nu pot forma

obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de

recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus

casarea cu trimitere, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat

doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.

De asemenea,

nici hotărârile prin care a fost respinsă contestația în anulare sau revizuirea

nu pot face obiectul revizuirii, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

deoarece nu sunt hotărâri pronunțate asupra fondului cauzei.

În speță,

revizuientele au solicitat revizuirea Deciziei nr. 251 din 12 martie 2014 a

Curții de Apel Timișoara.

Prin Decizia

civilă nr. 251 din 12 martie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 7626/1/2012, Curtea

de Apel Timișoara, secția I civilă,

a

admis recursul declarat de revizuenții N.E. și N.N. împotriva Deciziei civile nr.

517 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin în Dosarul

nr. 7626/1/2012, a casat decizia și a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalul

Caraș-Severin.

Prin Decizia

civilă nr. 517/R/l din 1 decembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 7626/1/2012,

Tribunalul Caraș-Severin respinsese cererea de revizuire formulată de

revizuenții N.E. și N.N., împotriva Deciziei civile nr. 447 din 1 noiembrie 2012

pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. 1761/273/2011 și își

declinase competența de soluționare a cererii

de revizuire împotriva încheierii Judecătoriei Oravița

din 20 martie 2012 în favoarea Judecătoriei Oravita.

Înalta Curte,

având în vedere temeiurile expuse, constată că, în speță, nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de

revizuire, întrucât revizuientele au exercitat calea de atac a revizuirii

împotriva unei hotărâri prin care s-a admis recursul și s-a trimis cauza, spre

rejudecare, la Tribunalul Caraș-Severin, nefiind o hotărâre care să evoce

fondul, astfel cum impun cerințele statuate prin textul de lege menționat.

Cum o

asemenea hotărâre nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătorești

prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., care pot fi supuse revizuirii, Înalta

Curte, pentru considerentele expuse, va respinge cererea de revizuire dedusă

judecății, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B.D. și B.M. împotriva Deciziei

nr. 251 din 12 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.