ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1707/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1707/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu G.S. la data de

22 octombrie 2010, sub nr. 6912/30512010, reclamanta B.A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta SC T.G.P. SRL, obligarea acesteia să-i lase în deplină

proprietate și liniștită posesie imobilul în suprafață de 1.700 mp, situat în

orașul Sfântu G.S., str. L.O. f.n., jud. Covasna, înscris în CF nr. 1613 și

demolarea construcției edificate pe terenul proprietatea sa, iar în caz de

refuz, să fie autorizată să aducă la îndeplinire această obligație pe

cheltuiala pârâtei.

În drept,

acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 și art. 494 C. civ.

La

termenul de judecată de la data de 23 aprilie 2014, pârâta SC T.G.P. SRL a

formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să i se constate dreptul

de proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare, asupra construcției cu

destinația de depozit și birouri, în suprafață de 434 mp, edificate pe terenul

proprietatea reclamantei, obligarea acesteia la plata sumei de 222.732,38 lei,

reprezentând despăgubiri ce constau în contravaloarea imobilelor mai sus

menționate și instituirea unui drept de retenție în favoarea sa, asupra

terenului aparținând reclamantei.

Prin

notele de ședință formulate la termenul de judecată din 21 mai 2014,

reclamanta-pârâtă B.A. a invocat excepția tardivității cererii reconvenționale,

în raport de dispozițiile art. 119 alin. (3) C. proc. civ., solicitând

judecarea pe cale separată a acesteia, potrivit art. 135 din același act

normativ.

Judecătoria

Sfântu G.S., prin încheierea din 24 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr.

6912/305/2010, a admis excepția tardivității cererii reconvenționale, formulată

de reclamanta B.A., și a dispus disjungerea cererii reconvenționale, pe rolul

acestei instanțe formându-se, astfel, Dosarul nr. 4618/305/2014.

Prin Sentința

civilă nr. 2269 din 29 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4618/305/2014,

Judecătoria Sfântu G.S. a admis excepția necompetenței materiale invocată de

pârâta B.A. și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a

cererii formulate de reclamanta SC T.G.P. SRL în favoarea Tribunalului Covasna.

Pentru a

dispune astfel, această instanță a constatat că despăgubirile solicitate de

reclamantă, în cuantum de 222.732,38 lei, depășesc criteriul valoric al

competenței materiale a judecătoriei, care este abilitată de lege să

soluționeze cererile care au o valoare de până la 200.000 lei, potrivit

dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr.

134/2010. În raport de acest aspect, față de prevederile art. 95 pct. 1 din

același act normativ, a apreciat că Tribunalul Covasna este competent, din

punct de vedere material, să soluționeze cererea reconvențională dedusă

judecății.

Prin

Sentința nr. 1285 din 11 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr.

4618/305/2014, Tribunalul Covasna, secția civilă a admis excepția de

necompetență materială invocată de către reclamantă și a declinat competența de

soluționare a cererii formulate de aceasta în favoarea Judecătoriei Sfântu

G.S.. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea

judecății și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Brașov pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

În

motivare, tribunalul a reținut că în Dosarul nr. 6912/305/2010, pârâta SC

T.G.P. SRL a depus cerere reconvențională la acțiunea civilă formulată de

reclamanta B.A. Astfel, fiind vorba despre o cerere incidentală, depusă într-un

dosar aflat în curs de soluționare, acesteia îi sunt aplicabile, în raport de

prevederile art. 24 din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, dispozițiile

C. proc. civ. de la 1865.

De

asemenea, tribunalul a reținut că, deși cererea reconvențională a fost depusă

tardiv, sancțiunea depunerii peste termen constă în judecarea acesteia separat,

conform art. 135 C. proc. civ. de la 1865, de aceeași instanță, întrucât, fiind

o cerere incidentală, operează prorogarea de competență în favoarea instanței

competente să soluționeze cererea principală. Ca atare, o cerere

reconvențională depusă tardiv nu își pierde caracterul de cerere incidentală și

nu poate fi judecată după alte reguli de procedură, cu atât mai mult cu cât, în

cauză, rezolvarea acesteia este legată de modul în care va fi soluționată

acțiunea principală. Prin urmare, cererea reconvențională este supusă

prevederilor Codului de procedură civilă de la 1865.

Concluzionând,

Tribunalul Covasna a reținut că, în speță operează prorogarea legală de

competență în favoarea instanței sesizate cu judecarea cererii principale, iar

competența de soluționare a acesteia revine Judecătoriei Sfântu G.S., în raport

de faptul că valoarea pretențiilor se situează sub pragul de 500.000 lei.

Examinând

conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sfântu G.S. și

Tribunalul Covasna, prin Sentința nr. 8/F/CC din 14 ianuarie 20/5, Curtea de

Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, a stabilit competența de soluționare a

cererii ce formează obiectul dosarului nr. 4618/305/2015 în favoarea

Judecătoriei Sfântu G.S..

Pentru a

dispune astfel, această instanță a apreciat că formularea cererii

reconvenționale la un termen ulterior și disjungerea acesteia de cererea

principală nu deschide drumul unei noi evaluări a competenței de soluționare,

față de caracterul incident, de apărare lato sensu, pe care dispozițiile art.

17 C. proc. civ. le conferă unei asemenea cereri. Prin urmare, chiar dacă prin

cererea reconvențională au fost emise pretenții care ar li atras competența de

soluționare a instanței superioare, având în vedere faptul că aceasta nu a fost

formulată pe cale principală, ci pe cale incidentală, ca o formă de apărare a

pârâtei față de pretențiile reclamantei, competența rămâne câștigată instanței

învestite cu judecarea cererii principale, respectiv Judecătoriei Sfântu G.S..

Împotriva

acestei decizii, pârâta B.A. a formulat recurs, în termenul legal, înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 09

februarie 2015, sub nr. 545/1/2015 și care a fost repartizat, spre soluționare,

completului de filtru C 12, în raport de data înregistrării dosarului nr.

4618/305/2014, în programul de evidență informatizată al instanțelor, respectiv

24 septembrie 2014.

În

motivare, pârâta a susținut că cererea reconvențională formulată în Dosarul nr.

6912/305/2010 al Judecătoriei Sfântu G.S. este supusă dispozițiilor Codului de

procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010, întrucât aceasta a fost

depusă cu nerespectarea termenului defipt de art. 135 C. proc. civ. de la 1865,

formându-se, astfel, Dosarul nr. 4618/305/2014, care a fost înregistrat pe

rolul aceleiași instanțe după intrarea în vigoare a primului act normativ

menționat. Din acest motiv, în opinia sa, cererea reconvențională încetează să

mai fie o cerere incidentală, devenind, astfel una principală, cu toate

consecințele ce decurg din aceasta, inclusiv cu privire la competența de

soluționare a acesteia și la legea de procedură aplicabilă.

Din

această perspectivă, în opinia pârâtei, caracter incident are numai o cerere

reconvențională care se judecă odată cu cererea principală sau o cerere

reconvențională cu privire la care s-a dispus disjungerea față de acțiunea

principală pe motiv că aceasta nu se află în stare de judecată. Or, dacă

cererea reconvențională cu privire la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 135 C. proc. civ. nu ar fi considerată ca fiind un litigiu nou, sancțiunea

judecării separate a acesteia ar fi lipsită de sens.

Concluzionând,

recurenta-pârâtă a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 95

pct. 1 coroborate cu cele ale art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. aprobat prin

Legea nr. 134/2010, motiv pentru care competența materială de soluționare a

cererii revine Tribunalului Covasna.

În drept,

recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

Prin

întâmpinarea formulată la data de 17 iunie 2015, cu nerespectarea dispozițiilor

art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimata-reclamantă SC T.G.P. SRL a susținut,

în esență, că cererea reconvențională formulată într-un proces început înainte

de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr.

134/2010 trebuie soluționată în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile

la data sesizării instanței de judecată, respectiv la 22 octombrie 2010.

Prin

urmare, având în vedere caracterul incidental al cererii reconvenționale față

de cea principală, precum și dispozițiile art. 17 C. proc. civ. de la 1865,

intimata-reclamantă a apreciat că, în cauză, a operat prorogarea legală de

competență, motiv pentru care Judecătoria Sfântu G.S. este competentă să o

soluționeze.

Prin

încheierea din camera de consiliu din 4 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 545/1/2015, în urma

întocmirii de către magistratul-asistent a raportului privind admisibilitatea

în principiu a recursului, față de care acesta a apreciat că îi sunt incidente

dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, completul de filtru CF12 NCPC, învestit

cu soluționarea recursului, a achiesat la punctul de vedere al acestuia și a

fixat termen pentru judecarea recursului, conform normelor prevăzute de acest

act normativ, la data de 19 iunie 2015, în ședință publică, cu citarea

părților. în urma acestei constatări, instanța a dispus și efectuarea

cuvenitelor mențiuni în sistemul de evidență informatizată al instanțelor.

În faza

procesuală a recursului nu s-au administrat probe. Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză,

Înalta Curte constată următoarele: În cauză, prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la data de 22 octombrie 2010, sub nr. 6912/305/2010,

reclamanta B.A. a învestit Judecătoria Sfântu G.S. cu soluționarea unei acțiuni

în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 și art. 494 C. civ.,

formulată în contradictoriu cu pârâta SC T.G.P. SRL De asemenea, la data de 23

aprilie 2014, pârâta a învestit Judecătoria Sfântu G.S. cu judecarea unei

cereri reconvenționale, prin care a solicitat să i se constate dreptul de

proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare, asupra construcției edificate

pe terenul proprietatea reclamantei, plata unor despăgubiri și instituirea unui

drept de retenție, în favoarea sa, asupra imobilului aparținând acesteia. Prin

Sentința nr. 8/F/CC din 14 ianuarie 2015, obiect al recursului pendinte,

pronunțată în regulator de competență, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, a atribuit competența de soluționare a cererii reconvenționale

formulată de reclamanta SC T.G.P. SRL în favoarea Judecătoriei Sfântu G.S., în

raport de dispozițiile art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010,

stabilind că cererile incidentale se judecă potrivit legii aplicabile la data

inițierii procesului, respectiv C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit

prevederilor art. 17 C. proc. civ. de la 1865, cererile accesorii și

incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Norma

legală evocată reglementează prorogarea legală de competență a cererilor

accesorii sau incidentale, așa încât acestea vor fi judecate de instanța

competentă să soluționeze cererea principală, conform principiului accesorium

sequitur principale, care își va păstra competența de a soluționa cererea

incidentală și după disjungere.

Cererea

reconvențională formulată de pârâta SC T.G.P. SRL la data de 23 aprilie 2014 în

Dosarul nr. 6912/305/2010 al Judecătoriei Sfântu G.S. are caracter incidental.

Această cerere ar fi avut caracter principal (prin urmare, i s-ar fi aplicat,

față de data înregistrării, dispozițiile Codului de procedură civilă aprobat

prin Legea nr. 134/2010) dacă ar fi fost formulată pe cale separată. Fiind

formulată într-un proces în curs, aceasta reprezintă un incident procedural

asupra căruia instanța își prorogă competența. Ca atare, cererile incidentale

formulate într-un dosar căruia i se aplică prevederile Codului de procedură

civilă de la 1865 vor fi judecate potrivit acestor dispoziții, regulă ce a fost

stabilită de C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, care, prin art. 24,

a optat pentru data înregistrării cererii introductive de instanță sau, după

caz, data înregistrării cererii de executare silită.

Astfel,

deși în cauză cererea reconvențională a fost formulată cu nerespectarea

dispozițiilor art. 135 C. proc. civ. de la 1865, care stipulează că cererea

reconvențională care nu s-a făcut în termenul prevăzut de lege se va judeca

deosebit, acest aspect nu înlătură efectele prevederilor art. 17 din acest act

normativ și nu deschide drumul unei noi evaluări a competenței de soluționare,

față de caracterul incident al cererii reconvenționale.

Prin

urmare, în raport de dispozițiile art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr.

134/2010, care prevăd că noua lege de procedură se aplică numai proceselor și

executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, respectiv 15

februarie 2013, în cauză, sunt aplicabile normele Codului de procedură civilă

de la 1865.

Din

perspectiva considerentelor mai sus expuse, sunt nefondate criticile formulate

de recurenta-pârâtă B.A., cu privire la incidența în speță a dispozițiilor art.

95 pct. 1 coroborate cu cele ale art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. aprobat

prin Legea nr. 134/2010, prin raportare la data înregistrării pe rolul

Judecătoriei Sfântu G.S. a dosarului nr. 6912/305/2010, (22 decembrie 2010), în

care a fost formulată inițial cererea reconvențională formulată de

intimata-reclamantă SC T.G.P. SRL.

Față de

aceste argumente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă

B.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta B.A. împotriva Sentinței nr. 8/F/CC

din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2015.

Procesat de GGC - GV