ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1707/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu G.S. la data de 22 octombrie 2010, sub nr. 6912/30512010, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC T.G.P. SRL, obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în suprafață de 1.700 mp, situat în orașul Sfântu G.S., str. L.O. f.n., jud. Covasna, înscris în CF nr. 1613 și demolarea construcției edificate pe terenul proprietatea sa, iar în caz de refuz, să fie autorizată să aducă la îndeplinire această obligație pe cheltuiala pârâtei. În drept, acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 și art. 494 C. civ.

La termenul de judecată de la data de 23 aprilie 2014, pârâta SC T.G.P. SRL a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să i se constate dreptul de proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare, asupra construcției cu destinația de depozit și birouri, în suprafață de 434 mp, edificate pe terenul proprietatea reclamantei, obligarea acesteia la plata sumei de 222.732,38 lei, reprezentând despăgubiri ce constau în contravaloarea imobilelor mai sus menționate și instituirea unui drept de retenție în favoarea sa, asupra terenului aparținând reclamantei. Prin notele de ședință formulate la termenul de judecată din 21 mai 2014, reclamanta-pârâtă B.A. a invocat excepția tardivității cererii reconvenționale, în raport de dispozițiile art. 119 alin. (3) C. proc.

civ., solicitând judecarea pe cale separată a acesteia, potrivit art. 135 din același act normativ. Judecătoria Sfântu G.S., prin încheierea din 24 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6912/305/2010, a admis excepția tardivității cererii reconvenționale, formulată de reclamanta B.A., și a dispus disjungerea cererii reconvenționale, pe rolul acestei instanțe formându-se, astfel, Dosarul nr. 4618/305/2014. Prin Sentința civilă nr. 2269 din 29 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4618/305/2014, Judecătoria Sfântu G.S. a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta B.A. și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta SC T.G.P.

SRL în favoarea Tribunalului Covasna. Pentru a dispune astfel, această instanță a constatat că despăgubirile solicitate de reclamantă, în cuantum de 222.732,38 lei, depășesc criteriul valoric al competenței materiale a judecătoriei, care este abilitată de lege să soluționeze cererile care au o valoare de până la 200.000 lei, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010. În raport de acest aspect, față de prevederile art. 95 pct. 1 din același act normativ, a apreciat că Tribunalul Covasna este competent, din punct de vedere material, să soluționeze cererea reconvențională dedusă judecății. Prin Sentința nr. 1285 din 11 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4618/305/2014, Tribunalul Covasna, secția civilă a admis excepția de necompetență materială invocată de către reclamantă și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de aceasta în favoarea Judecătoriei Sfântu G.S..

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Brașov pentru pronunțarea regulatorului de competență. În motivare, tribunalul a reținut că în Dosarul nr. 6912/305/2010, pârâta SC T.G.P. SRL a depus cerere reconvențională la acțiunea civilă formulată de reclamanta B.A. Astfel, fiind vorba despre o cerere incidentală, depusă într-un dosar aflat în curs de soluționare, acesteia îi sunt aplicabile, în raport de prevederile art. 24 din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, dispozițiile C. proc. civ. de la 1865. De asemenea, tribunalul a reținut că, deși cererea reconvențională a fost depusă tardiv, sancțiunea depunerii peste termen constă în judecarea acesteia separat, conform art. 135 C. proc.

civ. de la 1865, de aceeași instanță, întrucât, fiind o cerere incidentală, operează prorogarea de competență în favoarea instanței competente să soluționeze cererea principală. Ca atare, o cerere reconvențională depusă tardiv nu își pierde caracterul de cerere incidentală și nu poate fi judecată după alte reguli de procedură, cu atât mai mult cu cât, în cauză, rezolvarea acesteia este legată de modul în care va fi soluționată acțiunea principală. Prin urmare, cererea reconvențională este supusă prevederilor Codului de procedură civilă de la 1865. Concluzionând, Tribunalul Covasna a reținut că, în speță operează prorogarea legală de competență în favoarea instanței sesizate cu judecarea cererii principale, iar competența de soluționare a acesteia revine Judecătoriei Sfântu G.S., în raport de faptul că valoarea pretențiilor se situează sub pragul de 500.000 lei.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sfântu G.S. și Tribunalul Covasna, prin Sentința nr. 8/F/CC din 14 ianuarie 20/5, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a stabilit competența de soluționare a cererii ce formează obiectul dosarului nr. 4618/305/2015 în favoarea Judecătoriei Sfântu G.S.. Pentru a dispune astfel, această instanță a apreciat că formularea cererii reconvenționale la un termen ulterior și disjungerea acesteia de cererea principală nu deschide drumul unei noi evaluări a competenței de soluționare, față de caracterul incident, de apărare lato sensu, pe care dispozițiile art. 17 C. proc.

civ. le conferă unei asemenea cereri. Prin urmare, chiar dacă prin cererea reconvențională au fost emise pretenții care ar li atras competența de soluționare a instanței superioare, având în vedere faptul că aceasta nu a fost formulată pe cale principală, ci pe cale incidentală, ca o formă de apărare a pârâtei față de pretențiile reclamantei, competența rămâne câștigată instanței învestite cu judecarea cererii principale, respectiv Judecătoriei Sfântu G.S.. Împotriva acestei decizii, pârâta B.A.

a formulat recurs, în termenul legal, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 09 februarie 2015, sub nr. 545/1/2015 și care a fost repartizat, spre soluționare, completului de filtru C 12, în raport de data înregistrării dosarului nr. 4618/305/2014, în programul de evidență informatizată al instanțelor, respectiv 24 septembrie 2014. În motivare, pârâta a susținut că cererea reconvențională formulată în Dosarul nr. 6912/305/2010 al Judecătoriei Sfântu G.S. este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010, întrucât aceasta a fost depusă cu nerespectarea termenului defipt de art. 135 C. proc. civ. de la 1865, formându-se, astfel, Dosarul nr. 4618/305/2014, care a fost înregistrat pe rolul aceleiași instanțe după intrarea în vigoare a primului act normativ menționat.

Din acest motiv, în opinia sa, cererea reconvențională încetează să mai fie o cerere incidentală, devenind, astfel una principală, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, inclusiv cu privire la competența de soluționare a acesteia și la legea de procedură aplicabilă. Din această perspectivă, în opinia pârâtei, caracter incident are numai o cerere reconvențională care se judecă odată cu cererea principală sau o cerere reconvențională cu privire la care s-a dispus disjungerea față de acțiunea principală pe motiv că aceasta nu se află în stare de judecată. Or, dacă cererea reconvențională cu privire la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ. nu ar fi considerată ca fiind un litigiu nou, sancțiunea judecării separate a acesteia ar fi lipsită de sens.

Concluzionând, recurenta-pârâtă a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 95 pct. 1 coroborate cu cele ale art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, motiv pentru care competența materială de soluționare a cererii revine Tribunalului Covasna. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată la data de 17 iunie 2015, cu nerespectarea dispozițiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimata-reclamantă SC T.G.P.

SRL a susținut, în esență, că cererea reconvențională formulată într-un proces început înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010 trebuie soluționată în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile la data sesizării instanței de judecată, respectiv la 22 octombrie 2010. Prin urmare, având în vedere caracterul incidental al cererii reconvenționale față de cea principală, precum și dispozițiile art. 17 C. proc. civ. de la 1865, intimata-reclamantă a apreciat că, în cauză, a operat prorogarea legală de competență, motiv pentru care Judecătoria Sfântu G.S. este competentă să o soluționeze.

Prin încheierea din camera de consiliu din 4 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 545/1/2015, în urma întocmirii de către magistratul-asistent a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, față de care acesta a apreciat că îi sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, completul de filtru CF12 NCPC, învestit cu soluționarea recursului, a achiesat la punctul de vedere al acestuia și a fixat termen pentru judecarea recursului, conform normelor prevăzute de acest act normativ, la data de 19 iunie 2015, în ședință publică, cu citarea părților. în urma acestei constatări, instanța a dispus și efectuarea cuvenitelor mențiuni în sistemul de evidență informatizată al instanțelor.

În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele: În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 octombrie 2010, sub nr. 6912/305/2010, reclamanta B.A. a învestit Judecătoria Sfântu G.S. cu soluționarea unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 și art. 494 C. civ., formulată în contradictoriu cu pârâta SC T.G.P. SRL De asemenea, la data de 23 aprilie 2014, pârâta a învestit Judecătoria Sfântu G.S. cu judecarea unei cereri reconvenționale, prin care a solicitat să i se constate dreptul de proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare, asupra construcției edificate pe terenul proprietatea reclamantei, plata unor despăgubiri și instituirea unui drept de retenție, în favoarea sa, asupra imobilului aparținând acesteia.

Prin Sentința nr. 8/F/CC din 14 ianuarie 2015, obiect al recursului pendinte, pronunțată în regulator de competență, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a atribuit competența de soluționare a cererii reconvenționale formulată de reclamanta SC T.G.P. SRL în favoarea Judecătoriei Sfântu G.S., în raport de dispozițiile art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, stabilind că cererile incidentale se judecă potrivit legii aplicabile la data inițierii procesului, respectiv C. proc. civ. de la 1865. Potrivit prevederilor art. 17 C. proc. civ. de la 1865, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Norma legală evocată reglementează prorogarea legală de competență a cererilor accesorii sau incidentale, așa încât acestea vor fi judecate de instanța competentă să soluționeze cererea principală, conform principiului accesorium sequitur principale, care își va păstra competența de a soluționa cererea incidentală și după disjungere. Cererea reconvențională formulată de pârâta SC T.G.P. SRL la data de 23 aprilie 2014 în Dosarul nr. 6912/305/2010 al Judecătoriei Sfântu G.S. are caracter incidental. Această cerere ar fi avut caracter principal (prin urmare, i s-ar fi aplicat, față de data înregistrării, dispozițiile Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010) dacă ar fi fost formulată pe cale separată.

Fiind formulată într-un proces în curs, aceasta reprezintă un incident procedural asupra căruia instanța își prorogă competența. Ca atare, cererile incidentale formulate într-un dosar căruia i se aplică prevederile Codului de procedură civilă de la 1865 vor fi judecate potrivit acestor dispoziții, regulă ce a fost stabilită de C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, care, prin art. 24, a optat pentru data înregistrării cererii introductive de instanță sau, după caz, data înregistrării cererii de executare silită. Astfel, deși în cauză cererea reconvențională a fost formulată cu nerespectarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ. de la 1865, care stipulează că cererea reconvențională care nu s-a făcut în termenul prevăzut de lege se va judeca deosebit, acest aspect nu înlătură efectele prevederilor art. 17 din acest act normativ și nu deschide drumul unei noi evaluări a competenței de soluționare, față de caracterul incident al cererii reconvenționale.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, care prevăd că noua lege de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, respectiv 15 februarie 2013, în cauză, sunt aplicabile normele Codului de procedură civilă de la 1865. Din perspectiva considerentelor mai sus expuse, sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă B.A., cu privire la incidența în speță a dispozițiilor art. 95 pct. 1 coroborate cu cele ale art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, prin raportare la data înregistrării pe rolul Judecătoriei Sfântu G.S. a dosarului nr. 6912/305/2010, (22 decembrie 2010), în care a fost formulată inițial cererea reconvențională formulată de intimata-reclamantă SC T.G.P.

SRL. Față de aceste argumente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă B.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B.A. împotriva Sentinței nr. 8/F/CC din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2015. Procesat de GGC - GV