ÎCCJ, decizie (scj.ro #123253)

Disjungerea cererii reconvenționale formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege. Depunerea cererii ulterior intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă. Aplicarea dispozițiilor procedurale în vigoare la momentul declanșării procesului. Competență materială de judecată a cererii.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Competența instanțelor.

Index alfabetic :

cerere reconvențională

-disjungere

-conflict de competență

C.proc.civ. din 185, art. 17

NCPC, art. 24

Dispozițiile art. 17 C.proc.civ. din 1865 reglementează

prorogarea

legală de competență a cererilor accesorii sau incidentale, așa încât acestea vor fi judecate de

instanța

competentă să soluționeze cererea principală, conform principiului accesorium sequitur principale, care își va păstra competența de a soluționa cererea incidentală și după disjungere.

Ca atare, cum cererea reconvențională are caracter incidental, formularea acesteia cu nerespectarea dispozițiilor art. 135 C.proc.civ., nu înlătură efectele prevederilor art.17 C.proc.civ. și nu deschide drumul unei noi evaluări a competenței de soluționare. Totodată, în aplicarea regulii stabilită prin dispozițiile art. 24 NCPC, judecata unei astfel de cereri – deși depusă după intrarea în vigoare a noilor dispoziții procedurale – fiind formulată într-un dosar căruia

i se aplică prevederile Codului de procedură civilă de la 1865, se va face potrivit acestor dispoziții.

Secția I civilă, decizia nr.1707 din 19 iunie 2015

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe la data de 22 octombrie 2010, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. T.G.P. S.R.L., obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în suprafață de 1.700 mp, situat în orașul Sfântu Gheorghe și demolarea construcției edificate pe terenul proprietatea sa, iar în caz de refuz, să fie autorizată să aducă la îndeplinire această obligație pe cheltuiala pârâtei.

În drept, acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art.480 și art.494 C.civ.

La termenul de judecată de la data de 23 aprilie 2014, pârâta S.C. T.G.P. S.R.L. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să i se constate dreptul de proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare, asupra construcției cu destinația de depozit și birouri, în suprafață de 434 mp, edificate pe terenul proprietatea reclamantei, obligarea acesteia la plata sumei de 222.732,38 lei, reprezentând despăgubiri ce constau în contravaloarea imobilelor mai sus menționate și instituirea unui drept de retenție în favoarea sa, asupra terenului aparținând reclamantei.

Prin notele de ședință formulate la termenul de judecată din 21 mai 2014, reclamanta-pârâtă a invocat excepția tardivității cererii reconvenționale, în raport de dispozițiile art. 119 alin. (3) C.proc.civ., solicitând judecarea pe cale separată a acesteia, potrivit art.135 din același act normativ.

Judecătoria Sfântu Gheorghe, prin încheierea din 24 septembrie 2014, a admis excepția tardivității cererii reconvenționale, formulată de reclamanta B.A., și a dispus disjungerea cererii reconvenționale, formându-se, astfel, dosarul nr. xx18/305/2014.

Prin sentința civilă nr.2269 din 29 octombrie 2014, pronunțată în dosarul nr. xx18/305/2014, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta B.A. și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.C. T.G.P. S.R.L. în favoarea Tribunalului Covasna.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că despăgubirile solicitate de reclamantă, în cuantum de 222.732,38 lei, depășesc criteriul valoric al competenței materiale a judecătoriei, care este abilitată de lege să soluționeze cererile care au o valoare de până la 200.000 lei, potrivit dispozițiilor art.94 pct.1 lit. j) NCPC aprobat prin Legea nr.134/2010.

În raport de acest aspect, față de prevederile art.95 pct.1 din același act normativ, a apreciat că Tribunalul Covasna este competent, din punct de vedere material, să soluționeze cererea reconvențională dedusă judecății.

Prin sentința nr. 1285 din 11 decembrie 2014, Tribunalul Covasna, Secția civilă a admis excepția de necompetență materială invocată de către reclamantă și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de aceasta în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Brașov pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivare, tribunalul a reținut că în dosarul nr. xx12/305/2010, pârâta S.C. T.G.P. S.R.L. a depus cerere reconvențională la acțiunea formulată de reclamanta B.A. Astfel, fiind vorba despre o cerere incidentală, depusă într-un dosar aflat în curs de soluționare, acesteia îi sunt aplicabile, în raport de prevederile art.24 din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865.

De asemenea, tribunalul a reținut că, deși cererea reconvențională a fost depusă tardiv, sancțiunea depunerii peste termen constă în judecarea acesteia separat, conform art.135 C.proc.civ. din 1865, de aceeași instanță, întrucât, fiind o cerere incidentală, operează prorogarea de competență în favoarea instanței competente să soluționeze cererea principală. Ca atare, o cerere reconvențională depusă tardiv nu își pierde caracterul de cerere incidentală și nu poate fi judecată după alte reguli de procedură, cu atât mai mult cu cât, în cauză, rezolvarea acesteia este legată de modul în care va fi soluționată acțiunea principală. Prin urmare, cererea reconvențională este supusă prevederilor Codului de procedură civilă de la 1865.

Concluzionând, Tribunalul Covasna a reținut că, în speță operează prorogarea legală de competență în favoarea instanței sesizate cu judecarea cererii principale, iar competența de soluționare a acesteia revine Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în raport de faptul că valoarea pretențiilor se situează sub pragul de 500.000 lei.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sfântu Gheorghe și Tribunalul Covasna, prin sentința nr. 8/F/CC din 14 ianuarie 2015, Curtea de Apel Brașov, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a stabilit competența de soluționare a cererii ce formează obiectul dosarului nr. xx18/305/2015 în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Pentru a dispune astfel, această instanță a apreciat că formularea cererii reconvenționale la un termen ulterior și disjungerea acesteia de cererea principală nu deschide drumul unei noi evaluări a competenței de soluționare, față de caracterul incident, de apărare lato sensu, pe care dispozițiile art.17 C.proc.civ. le conferă unei asemenea cereri. Prin urmare, chiar dacă prin cererea reconvențională au fost emise pretenții care ar fi atras competența de soluționare a instanței superioare, având în vedere faptul că aceasta nu a fost formulată pe cale principală, ci pe cale incidentală, ca o formă de apărare a pârâtei față de pretențiile reclamantei, competența rămâne câștigată instanței învestite cu judecarea cererii principale, respectiv Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Împotriva acestei decizii, pârâta B.A. a formulat recurs.

În motivare, pârâta a susținut că cererea reconvențională formulată în dosarul nr. xx12/305/2010 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, întrucât aceasta a fost depusă cu nerespectarea termenului defipt de art.135 C.proc.civ. din 1865, formându-se, astfel, dosarul nr. xx18/305/2014, care a fost înregistrat pe rolul aceleiași instanțe după intrarea în vigoare a primului act normativ menționat. Din acest motiv, în opinia sa, cererea reconvențională încetează să mai fie o cerere incidentală, devenind, astfel una principală, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, inclusiv cu privire la competența de soluționare a acesteia și la legea de procedură aplicabilă.

Din această perspectivă, în opinia pârâtei, caracter incident are numai o cerere reconvențională care se judecă odată cu cererea principală sau o cerere reconvențională cu privire la care s-a dispus disjungerea față de acțiunea principală pe motiv că aceasta nu se află în stare de judecată. Or, dacă cererea reconvențională cu privire la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.135 C.proc.civ. nu ar fi considerată ca fiind un litigiu nou, sancțiunea judecării separate a acesteia ar fi lipsită de sens.

Concluzionând, recurenta-pârâtă a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile art.95 pct.1 coroborate cu cele ale art.94 pct.1 lit. j) NCPC, motiv pentru care competența materială de soluționare a cererii revine Tribunalului Covasna.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.22 alin. (5) C.proc.civ.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă S.C. T.G.P. S.R.L. a susținut, în esență, că cererea reconvențională formulată într-un proces început înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010 trebuie soluționată în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile la data sesizării instanței de judecată, respectiv la 22 octombrie 2010.

Prin urmare, având în vedere caracterul incidental al cererii reconvenționale față de cea principală, precum și dispozițiile art.17 C.proc.civ. din 1865, intimata-reclamantă a apreciat că, în cauză, a operat prorogarea legală de competență, motiv pentru care Judecătoria Sfântu Gheorghe este competentă să o soluționeze.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată  următoarele:

În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 octombrie 2010, sub nr. xx12/305/2010, reclamanta B.A. a învestit Judecătoria Sfântu Gheorghe cu soluționarea unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art.480 și art.494 C.civ., formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. T.G.P. S.R.L.

De asemenea, la data de 23 aprilie 2014, pârâta a învestit Judecătoria Sfântu Gheorghe cu judecarea unei cereri reconvenționale, prin care a solicitat să i se constate dreptul de proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare, asupra construcției edificate pe terenul proprietatea reclamantei, plata unor despăgubiri și instituirea unui drept de retenție, în favoarea sa, asupra imobilului aparținând acesteia.

Prin sentința nr. 8/F/CC din 14 ianuarie 2015, obiect al recursului pendinte, pronunțată în regulator de competență, Curtea de Apel Brașov, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a atribuit competența de soluționare a cererii reconvenționale formulată de reclamanta S.C. T.G.P. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în raport de dispozițiile art.24 din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, stabilind că cererile incidentale se judecă potrivit legii aplicabile la data inițierii procesului, respectiv Codul de procedură civilă de la 1865.

Potrivit prevederilor art.17 din Codul de procedură civilă de la 1865,

cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Norma legală evocată reglementează

prorogarea

legală de competență a cererilor accesorii sau incidentale, așa încât acestea vor fi judecate de

instanța

competentă să soluționeze cererea principală, conform principiului

accesorium sequitur principale

, care își va păstra competența de a soluționa cererea incidentală și după disjungere.

Cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. T.G.P. S.R.L. la data de 23 aprilie 2014 are caracter incidental.

Această cerere ar fi avut caracter principal (prin urmare, i s-ar fi aplicat, față de data înregistrării, dispozițiile Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010) dacă ar fi fost formulată pe cale separată. Fiind formulată într-un proces în curs, aceasta reprezintă un incident procedural asupra căruia instanța își prorogă competența.

Ca atare, cererile incidentale formulate într-un dosar căruia i se aplică prevederile Codului de procedură civilă de la 1865 vor fi judecate potrivit acestor dispoziții, regulă ce a fost stabilită de Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, care, prin art. 24, a optat pentru data înregistrării cererii introductive de instanță sau, după caz, data înregistrării cererii de executare silită.

Astfel, deși în cauză cererea reconvențională a fost formulată cu nerespectarea dispozițiilor art. 135 C.proc.civ. din 1865, care stipulează că

cererea reconvențională care nu s-a făcut în termenul prevăzut de lege se va judeca deosebit

, acest aspect nu înlătură efectele prevederilor art. 17 din acest act normativ și nu deschide drumul unei noi evaluări a competenței de soluționare, față de caracterul incident al cererii reconvenționale.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 24 din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, care prevăd că noua lege de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, respectiv 15 februarie 2013, în cauză, sunt aplicabile normele Codului de procedură civilă de la 1865.

Din perspectiva considerentelor mai sus expuse, sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă B.A., cu privire la incidența în speță a dispozițiilor art. 95 pct.1 coroborate cu cele ale art. 94 pct.1 lit. j) din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, prin raportare la data înregistrării pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe a dosarului nr. xx12/305/2010, (22 decembrie 2010), în care a fost formulată inițial cererea reconvențională formulată de intimata-reclamantă S.C. T.G.P. S.R.L.

Față de aceste argumente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art.312 alin. (1) C.proc.civ., a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă B.A.