ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1264/2015

A supra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 01 februarie 2006, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâta Arhiepiscopia Bucureștilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul - teren și construcții - identificat conform titlului de proprietate, situat în orașul Urlați, sat Jercălăi, jud. Prahova, compus din construcții - casă pentru proprietari, casă pentru personal, grajduri pentru vite, cramă, povarnă, îmbunătățiri și instalații - și teren - 25 ha, din care 6,5 ha viță de vie, 4,5 ha livadă de pomi fructiferi, iar restul, teren de cultură, pășune și pădure, tot imobilul fiind estimat de reclamantă ca având o valoare de peste 5.000.000.000 lei.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 563 din 14 aprilie 2006, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, soluționat de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 30/A din 17 ianuarie 2007, în sensul admiterii apelului, desființării sentinței apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 7271 din 01 noiembrie 2007. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 735 din 22 aprilie 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea reclamantei.

Apelul exercitat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia civilă nr. 131 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, ce a fost admis prin Decizia nr. 8160 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, care a modificat în tot decizia curții de apel, a admis apelul, a desființat sentința tribunalului și a trimis cauza pentru rejudecare. În rejudecare, la termenul din 27 aprilie 2010, tribunalul a dispus introducerea în cauză a lui S.M. în calitate de moștenitor al reclamantei. Prin sentința civilă nr. 346 din 03 martie 2011 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.M., continuată de S.M.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia nr. 90/A din 12 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul S.M., iar împotriva încheierii din 22 noiembrie 2011 a aceleiași instanțe, a declarat recurs pârâta Arhiepiscopia Bucureștilor. La termenul din 14 mai 2105, recurentul-reclamant, prin avocat, a depus la dosar declarație autentică prin care arată că renunță la judecata cererii de chemare în judecată, iar recurenta-pârâtă Arhiepiscopia Bucureștilor, reprezentată prin consilier juridic, a depus la dosar petiție, prin care declară că renunță la judecata recursului exercitat împotriva încheierii din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX a civilă.

Față de poziția procesuală a recurenților, Înalta Curte reține următoarele: Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție, care sunt acte de voință ale părților cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi. Prin urmare, renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată sau a unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil. Având în vedere poziția exprimată de recurenți, ținând seama de dispozițiile art. 246 C. proc.

civ., potrivit cu care reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și în raport de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, văzând manifestarea de voință a reclamantului, în sensul renunțării la judecata cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva Deciziei nr. 90/A din 12 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o va modifica în sensul că, va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile 346 din 3 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III a civilă, va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii de chemare în judecată.

Față de cererea pârâtei Arhiepiscopia Bucureștilor privind renunțarea la judecata recursului exercitat împotriva încheierii din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, în baza dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea pârâtei la recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 22 noiembrie 2011 pronunțată de pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva Deciziei nr. 90/A din 12 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Modifică decizia recurată, în sensul că: Admite apelul declarat de reclamantul S.M. împotriva sentinței civile 346 din 3 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că ia act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii de chemare în judecată. Ia act de renunțarea pârâtei Arhiepiscopia Bucureștilor la recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 22 noiembrie 2011 pronunțată de pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2015.