ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27 din 27 iunie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă contestația la executare formulată de petentul condamnat V.A.O., împotriva sentinței penale nr. 36 din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, definitivă prin Decizia penală nr. 1481 din 29 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, pe cale de consecință a fost modificat intervalul de timp la care petentul a fost obligat să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, prin hotărârea de condamnare, de la 2 săptămâni la 6 săptămâni, acesta urmând să se prezinte la instituția anterior menționată din 6 în 6 săptămâni.

Au fost menținute celelalte trei măsuri de supraveghere instituite în sarcina acestui petent prin sentința penală nr. 36/2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, definitivă prin Decizia penală nr. 1481/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 100 lei, cu titlu de onorariu pentru avocatul din oficiu, s-a dispus a fi avansată Baroului Mureș din fondul special al Ministerului Justiției

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut următoarele:

La data de 05 mai 2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș contestația formulată de condamnatul V.A.O., întemeiată pe prevederile art. 589 din noul C. proc. pen., prin care acesta a solicitat să se pronunțe o hotărâre prin care una dintre obligațiile instituite în sarcina sa, prin sentința penală nr. 36 din 6 iulie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, definitivă prin Decizia penală nr. 1481 din 29 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, să nu mai aibă o frecvență bilunară (din două în două săptămâni), ci trimestrială, dacă este posibil. Condamnatul a indicat că obligația de a se prezenta o dată la două săptămâni la Serviciul de Probațiune de pe lângă tribunalul Harghita este prea împovărătoare din punct de vedere financiar pentru el, în contextul în care este pensionar pe caz de boală, are un minor în întreținere, acesta este în ultimul an de liceu și practică sport (volei) de performanță. A susținut că distanța ce o are de parcurs, de două ori pe lună, de la domiciliu la Miercurea-Ciuc implică costuri financiare pentru el și familia sa are nevoie de sprijinul său financiar pentru a o întreține.

La dosarul cauzei petentul condamnat a depus următoarele acte: copia cărții de identitate; copia, extrasului sentinței penale nr. 36 din 6 iulie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, definitivă prin Decizia penală nr. 1481 din 29 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; copia certificatului de naștere al minorei V.A.I.; cuponul de pensie aferent lunii aprilie 2014; copia deciziei medicale din 9 octombrie 2012 a C.E.M.L. de pe lângă S.M.U. Brașov; bilet de ieșire din spital, emis la 8 august 2012, de S.M.U. „Regina Măria" Brașov; scrisoarea medicală emisă pe seama condamnatului, la 9 august 2013 de Secția mediană internă a Spitalului Municipal Toplița; bilet de externare din spital (scrisoare medicală) emisă, la data de 20 august 2013, pe seama petentului de Clinica de Psihiatria II Târgu-Mureș, din cadrul S.C.J. Mureș; două chitanțe de plată a unor rate bancare la B.C.R. - Agenția Toplița; două chitanțe de plată a unor rate bancare la B.T. - Agenția Toplița; notificări adresate acestuia și soției sale de B.C.R., atât prin intermediul reprezentanților săi, cât și prin intermediul notificărilor emise de Biroul de Executori Judecătorești Asociați M.B. și M.A.M., în cursul anilor 2005, 2008, 2013.

Dat fiind obiectul cauzei pendinte și pentru o justă soluționare a cauzei, instanța a apreciat necesară solicitarea de informații de la organul desemnat cu supravegherea executării obligațiilor instituite în sarcina petentului, răspunsul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita și anexele la acesta, aflându-se la filele 41-48 din prezentul dosar.

Analizând contestația la executare astfel formulată, cu stricta respectare a prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din noul Cod de procedură penală, s-a constatat că acesta este admisibilă, pentru următoarele considerente:

Petentul V.A.O. a fost condamnat, prin sentința penală nr. 36/2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, definitivă prin Decizia penală nr. 1481/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru comiterea, în condițiile concursului real de infracțiuni, a faptelor penale incriminate de dispozițiile art. 257 C. pen. din 1969, cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 78/2000 și de art. 26 C. pen. din 1969, cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. din 1969, instanța dispunând suspendarea sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, a pedepsei astfel aplicate. Dându-se eficiență în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 408/43/2011 al Curții de Apel Târgu-Mureș, prevederilor art. 861 și 862 C. pen. din 1969, petentul a fost obligat, în primul rând, să se prezinte o dată la două săptămâni, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita.

Invocând majore dificultăți financiare, condamnatul a solicitat reducerea frecvenței prezentării sale la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la o prezentare a sa la această instituție trimestrial.

Analizând considerentele hotărârii de condamnare, împrejurarea că petentul beneficiază de o pensie netă lunară în cuantum de 1.885 lei, că soția sa este încadrată în muncă, că afecțiunile cronice de care suferă presupun administrarea medicamentelor prescrise, pe baza rețetelor gratuite eliberate, că anterior angajării sale în sfera ilicitului penal a primit notificări din partea unităților bancare creditoare, că Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita a recomandat un număr de două-trei întrevederi semestriale cu condamnatul, instanța a apreciat că, pentru a-și atinge scopul, pedeapsa aplicată (în contextul în care petentul a comis faptele pentru care a fost condamnat în calitate de ofițer superior de poliție) prezentarea acestuia la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, o dată la 6 săptămâni, va asigura reeducarea și resocializarea acestuia.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată de petentul condamnat V.A.O. împotriva sentinței penale nr. 36 din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, definitivă prin Decizia penală nr. 1481 din 29 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a fost modificat intervalul de timp la care petentul a fost obligat să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, prin hotărârea de

Condamnare, de la două săptămâni la șase săptămâni, acesta urmând să se prezinte la ' instituția anterior menționată din 6 în 6 săptămâni.

Au fost menținute celelalte trei măsuri de supraveghere, instituite în sarcina acestui petent prin sentința penală nr. 36/2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, definitivă prin Decizia penală nr. 1481/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței penale nr. 27 din 27 iunie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și condamnatul V.A.O.

În susținerea apelului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș a arătat că temeiul de drept avut în vedere de instanța de fond este cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen. (în mod eronat consemnându-se lit. d), respectiv o împiedicare la executare.

S-a solicitat să se observe că motivele invocate de contestator și însușite de instanța de fond nu se subsumează în nici un caz noțiunii de împiedicare la executare. în realitate, instanța fondului a procedat la o reindividualizare a pedepsei aplicate condamnatului (prin modificarea conținutului măsurii de supraveghere de prezentare la Serviciul de Probațiune, stabilită prin sentința penală nr. 36 din 06 iulie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș), depășind limitele cu care a fost învestită. Contestația la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării. Datorită acestei naturi juridice, prin contestația la executare se asigură aplicarea corectă a legii în executarea pedepsei stabilite prin hotărâre definitivă. Nefiind însă cale de atac, lipsește acestui mijloc procesual aptitudinea afectării autorității de lucru judecat, o nouă judecată fiind posibilă exclusiv prin exercitarea căilor extraordinare de atac, în condițiile legii procesuale.

Se poate observa că motivele invocate de contestator și însușite de instanța de fond existau și la data formulării recursului împotriva sentinței penale nr. 36 din 06 iulie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin urmare nu se pot încadra în noțiunea de incidente ivite în cursul executării.

S-a susținut că argumentul hotărâtor este ultimul motiv avut în vedere de instanță. Astfel, în sentința atacată se reia analiza necesității atingerii scopului pedepsei, specifică operațiunii de individualizare judiciară, care trebuie realizată la judecarea fondului cauzei, și nu în procedura contestației la executare. Mai exact, cazurile de contestație la executare, în general și „împiedicarea la executare", în special, exclud o nouă operațiune de individualizare judiciară. Contestația la executare constituie un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei, fără a se pune în discuție modificarea hotărârilor rămase definitive.

S-a apreciat că în cauză nu există nici o împiedicare la executare și nici vreun alt incident ivit în cursul executării și motivele avute în vedere de instanță au determinat în mod nelegal și netemeinic modificarea unei hotărâri definitive.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 27 pronunțată de Curtea de Apel Tîrgu Mureș la data de 27 iunie 2014 în Dosarul penal nr. 179/43/2014 privind pe contestatorul V.A.O., iar în rejudecare să se dispună respingerea contestației la executare.

Apelantul condamnat V.A.O. nu a formulat motive de apel, iar la termenul din data de 09 septembrie 2014 acesta a precizat că înțelege să-și retragă calea de atac formulată.

Analizând sentința apelată, atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia.

Instanța reține că prin sentința penală nr. 36 din 06 iulie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, a fost condamnat inculpatul V.A.O., după cum urmează:

În baza art. 257 C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 74 lit. a) și cu raportare la art. 76 lit. c) C. pen. din 1969 la 1 an și 10 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență;

În baza art. 26 C. pen. din 1969 cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 lit. a) și raportat la art. 76 lit. b) C. pen. din 1969, la 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la șantaj.

Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969.

În baza art. 86 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supravegherea organului de poliție de la domiciliul inculpatului, respectiv poliția Toplița.

În baza art. 862 C. pen. din 1969 s-a dispus ca termenul de încercare să fie format din pedeapsa aplicată la care s-a adăugat o perioadă de 3 ani, în total 6 ani.

În baza art. 86 C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare s-a dispus că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte o dată la 2 săptămâni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, instanță în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. din 1969 privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

Înalta Curte constată că este nefondată critica invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, în sensul că instanța fondului a procedat la o reindividualizare a pedepsei aplicate condamnatului, depășind limitele cu care a fost învestită.

Astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a apreciat că se impune reținerea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere la momentul individualizării pedepsei aplicate inculpatului V.A.O. prin sentința penală nr. 36 din 06 iulie 2012.

În cuprinsul dispozițiilor art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, se prevedea că trebuie să se supună condamnatul, printre altele, măsurii de supraveghere constând în prezentarea, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune (lit. a)).

Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus obligarea inculpatului să se prezinte o dată la 2 săptămâni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, instanță în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul.

Înalta Curte are însă în vedere că Serviciul de probațiune coordonează procesul de supraveghere a respectării măsurilor de supraveghere și executării obligațiilor stabilite de

persoanelor față de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Așadar, modificarea programului de prezentare la Serviciul de Probațiune reprezintă un incident ivit în cursul executării pedepsei și nu o modalitate de individualizare a pedepsei.

Prin admiterea contestației la executare nu s-a adus atingere autorității de lucru judecat, deoarece nu s-a procedat la individualizarea pedepsei, ci s-a rezolvat un incident survenit în cursul executării pedepsei.

De altfel, noul C. pen. reglementează explicit această situație, în art. 95 C. pen., textul permițând ca, dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța să dispună modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de îndreptare.

Față de cele expuse, Înalta Curte constată că în mod corect a procedat prima instanță în sensul admiterii contestației la executare formulată de petentul condamnat V.A.O. împotriva sentinței penale nr. 36 din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, definitivă prin Decizia penală nr. 1481 din 29 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a modificării intervalului de timp la care acesta a fost obligat să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, prin hotărârea de condamnare, de la două săptămâni la șase săptămâni, acesta urmând să se prezinte la instituția anterior menționată din 6 în 6 săptămâni, conform dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen.

În ceea ce privește apelul declarat de apelantul condamnat V.A.O., Înalta Curte are în vedere că în ședința publică din 09 septembrie 2014, acesta a precizat că înțelege să-și retragă calea de atac formulată.

Potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces verbal de către administrația locului de deținere, declarația de retragere putând fi făcută fie la instanța a cărei hotărâre se atacă, fie la instanța de apel.

Înalta Curte, văzând, pe de o parte, declarația condamnatului V.A.O., în sensul retragerii cererii de apel, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea cererii de apel formulată.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. -Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr. 27 din 27 iunie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va lua act de retragerea apelului declarat de condamnatul V.A.O. împotriva aceleiași sentințe penale.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul intimat condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr. 27 din 27 iunie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Ia act de retragerea apelului declarat de condamnatul V.A.O. împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă apelantul intimat condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 septembrie 2014.