ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1283/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș sub nr. 668/102/2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și inculpatul G.V.I. au declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 27 din 05 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Mureș.

În motivarea apelului, Parchetul critică sentința sub aspectul netemeiniciei acesteia, având în vedere modul de individualizare a pedepselor aplicate și modalitatea de executare, solicitând majorarea pedepselor stabilite de prima instanță și executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, având în vedere modalitatea concretă în care a acționat inculpatul și perseverența sa infracțională.

În cursul cercetării judecătorești în apel, s-a asigurat asistența juridică prin apărător ales.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 27 din 05 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Mureș, instanța a dispus următoarele:

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.V.I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării mijloacelor de plată electronică.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat G.V.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru asociere în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul G.V.I. s-a dispus a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii din data de 25 noiembrie 2011 și durata arestării preventive din data de 28 noiembrie 2011 până la data de 26 ianuarie 2012.

În baza și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei menționată mai sus pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.

În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea specială a tuturor obiectelor predate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Mureș în baza dovezii din data de 23 ianuarie 2012.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În urma obținerii unor date și informații, ca urmare a activităților specifice întreprinse, organele judiciare s-au sesizat despre faptul că anumite persoane cu domiciliul în zona municipiului Reghin, desfășurau activități circumscrise infracțiunilor informative, cu precădere pe teritoriul Canadei.

Printre alte activități desfășurate de organele judiciare au fost și acelea de a intercepta în mod legal și înregistra convorbirile sau alte comunicări ale persoanelor suspecte.

Din conținutul acestor convorbiri și comunicări interceptate și înregistrate a reieșit că inculpatul G.V.I., din Reghin, a discutat cu numiții O.R., D.S.C. (zis M.), precum și cu numitul "M.I." (identificat ulterior ca fiind R.R.C., acesta din urmă aflându-se pe teritoriul Italiei.

Tot din conținutul convorbirilor a reieșit că inculpatul G.V.I. urma să primească un colet din Italia, în care urmau să se afle echipamente destinate falsificării de instrumente de plată electronică, cel care i-a promis trimiterea coletului fiind învinuitul R.R.C.

Inițial, data trimiterii coletului a fost stabilită pentru 20 noiembrie 2011, acesta urmând a ajunge pe teritoriul României la 21 noiembrie 2011.

Întrucât persoana care urma să aducă coletul în România a refuzat în final acest lucru, coletul a fost trimis prin serviciul de coletărie realizat de firma A., astfel că acel colet a fost expediat din Italia la data de 22 noiembrie 2011 și a ajuns în România la data de 23 noiembrie 2011.

Din aceleași convorbiri a mai rezultat că după ce urma să intre în posesia echipamentelor, inculpatul G.V.I., trebuia să le transporte în Mexic, sens în care și-a achiziționat biletele de avion dus-întors pentru data de 24 noiembrie 2011, respectiv pentru data de 2 decembrie 2011. Acolo urma să folosească acele echipamente, iar din sumele obținute ilicit, parte urma să le trimită numitului O.R., inițiatorul asocierii, pentru ca acesta să poată fi liberat pe cauțiune, întrucât, în acel moment, era arestat pe teritoriul Canadei.

Coletul a fost trimis de pe adresa expeditorului R.R.C. din Bologna, Italia, coletul având o greutate de 2 kg, pe adresa destinatarului B.A. din Reghin, iar la rubrica "conținutul coletului" a fost menționat "modem internet".

Coletul urma să fie ridicat de la coletăria A. de către numitul B.A., cunoștință a inculpatului G.V.I. După ridicare, coletul urma să fie trimis de către numitul M.V.L., alt cunoscut de-al inculpatului, într-un alt colet, ascuns într-o boxă de bași a unui sistem Home Cinema, în Mexic, unde urma să fie preluat și utilizat în activități de skiming de către inculpat.

Echipamentul din colet urma să fie completat cu informațiile pe care inculpatul G.V.I. le deținea pe stick, informațiile respective urmând a fi inscripționate pe carduri blank, respectiv pe carduri goale, ușor de procurat, acestea fiind menționate în discuțiile purtate de inculpat ca fiind "plasticuri" ce nu trebuiau trimise prin colet întrucât se găseau peste tot.

S-a autorizat și s-a realizat livrarea supravegheată a coletului, astfel că inculpatul nu a mai intrat, efectiv, în posesia dispozitivului XXX.

În acest sens organele de poliție au ridicat coletul în cauză de la Sibiu, la data de 24 noiembrie 2011, în jurul orelor 17:00, și s-a procedat la desfacerea acestuia. În interior s-a găsit un dispozitiv tip XXX, destinat citirii și inscripționării de carduri bancare.

Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele inculpatului G.V.I., s-au identificat, printre altele, 9 bucăți ochelari prevăzuți cu slot card, cu mufă USB și butoane de pornire/oprire, între lentile fiind prevăzuți cu orificii de aproximativ 2 mm., 14 carduri micro SD, din care 13 de 2 GB iar 1 de 4 GB, 4 adaptoare încărcător cu ieșire USB, 15 brelocuri prevăzute cu sloturi card și mufă USB și 8 adaptoare priză prevăzute cu sloturi USB.

Cu privire la ochelari s-a stabilit că aceștia erau cu cameră video și MP3, având încorporată o baterie cu autonomie de funcționare de până la 100 minute și memorie de 4 GB. Cu ajutorul lor se putea filma la o rezoluție de 320+240 pixeli, cu 15 cadre pe secundă în format 32 GP. În ramele lor se găsea încorporată o memorie de 4 GB și slot pentru micro SD card, cu memorie de până la 32 GB, adică până la 4 zile de înregistrare.

Tot cu ocazia percheziției domiciliare la locuința inculpatului G.V.I. a fost identificat și ridicat un stick de memorie marca D.T. de 2 GB.

Efectuându-se o percheziție informatică asupra stick-ului de memorie menționat mai sus, s-a constatat că acesta conținea 5 fișiere de tip text cu extensia "rtf", ce conțineau date, prezentate în formă binară, utilizate la clonarea cardurilor bancare.

Întrucât primele 6 cifre din numărul unui card bancar reprezintă codul BIN (Bank Identification Number), s-a procedat la verificarea grupurilor formate din 16 cifre pe site-ul public www.bibbase.com, stabilindu-se că toate grupurile formate din primele 6 cifre din cadrul seriilor numerice formate din 16 cifre înscrise în cele 5 fișiere de pe stick-ul de memorie, reprezentau coduri BIN aparținând unor numere de carduri bancare emise de diferite instituții bancare din Canada, SUA, Olanda și teritoriul Palestinian.

Parte din bunurile ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare și dispozitivul XXX, expediat din Italia în condițiile menționate mai sus au fost supuse unei constatări tehnico-științifice.

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din data de 30 decembrie 2011, emis de Institutul pentru Tehnologii Avansate, dispozitivul XXX - 3HL era destinat realizării funcțiilor de citire, ștergere, înscriere sau copiere a datelor asociate benzii magnetice a cardurilor. Dispozitivul funcționa sub controlul unei aplicații software dedicate. Acționarea cartelelor se realiza manual, prin tranzitarea acestora prin fanta dispozitivului. La o singură trecere a unei cartele magnetice puteau fi citite, înscrise sau șterse, una, două, sau toate cele trei piste ale benzii magnetice existente pe cartelă. Testele efectuate în vederea stabilirii funcționalității dispozitivului au relevat că acesta îndeplinea toate funcțiile implementate, și anume, citire, ștergere, copiere și înscriere. Datele citite de pe banda magnetică a cardurilor ce tranzitau fanta puteau fi transferate în memoria unui PC, oferind astfel posibilitatea valorificării ulterioare.

Analiza datelor conținute de memory stick-ului ridicat de la locuința inculpatului, a condus la aprecierea că unele dintre acestea prezentau o structură similară celor utilizate de sistemele bancare.

S-a mai concluzionat că, camerele video cu înregistrare, disimulate în brelocuri, ochelari de soare și în aparate tip telecomandă auto, permiteau stocarea datelor audio-video, în format comprimat, pe o memorie externă sau în memoria internă, permițând conectarea la un PC și implicit transferul datelor.

În ceea ce privește dispozitivele de stocare tip micro SD, s-a stabilit că acestea puteau fi folosite în vederea stocării oricăror tipuri de date, fiind identificate pe acestea fișiere multimedia tip video și fișiere tip document, având în conținut structuri de date asociate instrumentelor de plată electronică, precum și imagini (scurte filmări a unei tastaturi tip bancomat, nemontată pe ATM, filmată din diferite unghiuri și înălțimi.

În fine, s-a stabilit că dispozitivul de emisie-recepție, prevăzut cu antenă, microfon și cameră video, era în stare de funcționare, permitea recepționarea audio și video, în direct sau înregistrare a aspectelor filmate sau interceptate.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale inculpatul G.V.I. a declarat că a trăit o perioadă de timp în Canada, unde a și fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pe motiv că ar fi transportat, pentru alte persoane, o cameră de filmat ce fusese folosită anterior pentru sustragerea de la ATM-uri a datelor unor utilizatori de carduri bancare. Stick-ul și celelalte echipamente găsite cu ocazia perchezițiilor domiciliare la locuința sa i-au fost date de numitul O.R. din Canada. Tot acesta i-a cerut să procure un dispozitiv MSR (cititor de carduri) urmând ca apoi să se deplaseze cu toate acest echipamente în Mexic, unde urmau să fie falsificate carduri bancare și efectuate operațiuni financiare frauduloase. Conform instrucțiunilor primite din Canada, a achiziționat cele două bilete de avion cu destinația Mexic, unde urma să se deplaseze și să predea echipamentele unei persoane necunoscute ce urma să-l contacteze acolo, în călătoria sa urmând a fi însoțit de numitul B.C. A plănuit să nu transporte personal echipamentele până în Mexic ci să le trimită printr-un colet, ascunse într-o boxă a unui sistem audio, iar ajuns acolo, să le preia. A contactat un informatician din Reghin pentru a-l ajuta să descarce de pe internet programul în baza căruia funcționa inscriptorul de carduri, renunțând, în final, la acest ajutor, după ce a constatat că se poate descurca și singur.

În cursul judecății, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, adică potrivit procedurii instituite de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

Ca atare, apreciind ca fiind întrunite condițiile cerute de lege, instanța a procedat conform dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale s-a constatat că vinovăția inculpatului G.V.I. a fost dovedită fără nici o îndoială, cu privire la ambele fapte.

Astfel, declarațiile inculpatului s-au coroborat cu aspectele reieșite din celelalte probe administrate în cauză, în special cu cele reieșite din conținutul convorbirilor interceptate și înregistrate și cu cele reieșite din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică.

În acord cu procurorul s-a apreciat de către instanța de fond că s-a putut reține aspectul deținerii de către inculpat și a acelui dispozitiv XXX, întrucât era iminentă intrarea inculpatului în posesia acelui obiect în condițiile în care inculpatul a dirijat și organizat acțiunea de primire a lui, iar efectul nu s-a produs nu ca urmare a atitudinii inculpatului ci doar datorită intervenției organelor de poliție pe firul ajungerii bunului la destinație.

Ca atare, a fost dovedită cu certitudine deținerea de către inculpat a unor echipamente apte să fie folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

Faptul că echipamentele respective erau apte să fie folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică a fost de asemenea dovedit științific, ca urmare a exprimării opiniei unor specialiști din domeniu.

Și scopul deținerii acestor echipamente a fost dovedit cu certitudine.

Întrucât scopul nu s-a și realizat, sau încă nu au fost începute demersurile pentru atingerea scopului, prin folosirea sau încercarea de folosire a acestor echipamente potrivit "destinației" lor, s-a dispus față de inculpat scoaterea de sub urmărire penală pentru alte două acuzații, care se refereau tocmai la aceste aspecte de "valorificare" sau "încercare de valorificare" a împrejurării deținerii unor asemenea instrumente.

Cele de mai sus s-au coroborat și cu declarația din cursul judecății a inculpatului, care a recunoscut atât faptele comise cât și încadrarea lor juridică făcută de procuror.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat că, în drept fapta inculpatului G.V.I., care, începând cu vara anului 2001, până la data de 24 noiembrie 2011, a deținut un stick de memorie, identificat în raportul de constatare tehnico-științifică din data de 30 decembrie 2011, întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate, ca fiind proba nr. 2, dispozitivul tip XXX, identificat în același raport de constatare tehnico-științifică ca fiind proba nr. 1, precum și dispozitivele identificate în același raport de constatare tehnico-științifică ca fiind probele nr. 3 - 6, dispozitive care urmau a fi folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării mijloacelor de plată electronică - prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Fapta aceluiași inculpat G.V.I., care, în cursul anului 2011, s-a asociat cu învinuiții M.L.V., B.C., D.S.C., R.R.C., B.A. și cu numitul O.R., în scopul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni - prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. (1) C. pen.

Examinând apelul promovat de parchet, din prisma dispozițiilor art. 371, art. 372 și art. 378 C. proc. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în faza de urmărire penală - hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, contopirea acestora și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor penale, în modalitatea descrisă.

În ce privește operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor și stabilirea modalității de executare prin suspendarea condiționată a pedepsei rezultante, Curtea constată că judecătorul fondului a făcut o justă apreciere și o corectă aplicare a disp. art. 72 C. pen, iar pedeapsa rezultantă este de natură să ducă la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen, chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție.

Prin Decizia penală nr. 76/A din 12 octombrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen, a admis apelul declarat de inculpatul G.V.I. împotriva Sentinței penale nr. 27 din 05 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Mureș.

A desființat parțial sentința atacată și în rejudecare a redus cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul de la 20.030 RON la 17.080 RON (din care 17.050 RON la urmărirea penală și 30 RON la prima instanță), pe care acesta le va plăti către stat.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT- Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen, au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, criticile vizând, în continuare, netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.

În susținerea recursului, parchetul invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. cât și din prisma disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. reține Înalta Curte că recursul declarat de parchet nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Reține Înalta Curte că faptele și modalitatea de comitere a acestora au fost temeinic stabilite de instanța de fond, în urma unei analize atente și obiective a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, recurente de inculpat care și-a exprimat voința de a beneficia de judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel, din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, respectiv de art. 323 alin. (1) C. pen.

Referitor la criticile privind netemeinicia pedepsei aplicate, reține Înalta Curte că nu sunt întemeiate.

Astfel, prima instanță a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, inclusiv disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., modalitatea și împrejurările comiterii faptei.

Instanța de fond a avut în vedere la aplicarea sancțiunii penale și circumstanțele personale ale inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală și nu a suferit anterior vreo condamnare penală, conform fișei de cazier.

De asemenea, prin aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. s-au redus cu o treime limitele de pedeapsă.

Înalta Curte apreciază, în urma propriei evaluări a cauzei, că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este bine dozată atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, astfel încât este aptă să contribuie la atingerea scopurilor prev. de art. 52 C. pen., respectiv cel educativ și cel coercitiv al pedepsei.

Prin urmare, nu se impune majorarea pedepsei rezultante și nici executarea acesteia în regim de detenție.

Cât timp nu au fost identificare alte cazuri de casare care, luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de parchet.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 12 octombrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul G.V.I.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.V.I., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2013.

Procesat de GGC - NN