ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5819/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 2671/120/2011, reclamanta SC G. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SA Târgoviște, a solicitat anularea procedurii de atribuire și acceptarea a ofertei câștigătoare a SC S.P.I. SRL, să se constate că prețul oferit de către aceasta este nereal, oferta fiind inacceptabilă și declararea ca fiind inadmisibilă și, în consecință, obligarea autorității contractante să reia procedura de atribuire, după momentul deschiderii ofertelor conform adresei înaintate. 2. Hotărârile care au generat conflictul de competență Prin sentința nr. 2235 din 27 septembrie 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței materiale generale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea C.N.S.C.

- organ cu activitate jurisdicțională, reținând că, potrivit art. 256 alin. (1) coroborat cu art. 266 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, contestațiile formulate sunt de competența C.N.S.C. Dosarul a fost înaintat C.N.S.C. unde a fost înregistrat sub nr. 33559 din 07 octombrie 2011. Învestit cu soluționarea contestației, C.N.S.C., prin Decizia nr. 4703/C3/5284 din 28 octombrie 2011, a admis excepția lipsei competenței materiale a Consiliului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, iar, conform dispozițiilor coroborate ale art. 22 alin. (4) și art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploiești, spre soluționarea conflictului negativ de competență.

3. Hotărârea prin care a fost soluționat conflictul de competență Soluționând conflictul de competență cu care a fost învestită, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6/ CC din 26 ianuarie 2012, a stabilit competența de soluționare a contestației cu privire la procedura de achiziție formulată de reclamanta SC G. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SA Dâmbovița, în favoarea tribunalului, în speță, Tribunalul Dâmbovița. În esență, Curtea de apel a reținut următoarele: În conformitate cu prevederile art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, și așa cum rezultă și din actul său constitutiv, SC M.C. SA nu are calitate de autoritate contractantă neîncadrându-se în niciuna dintre situațiile enumerate de articolul respectiv.

În acest sens, instanța a reținut că societatea comercială în cauză nu a fost înființată pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial, așa cum prevede art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece scopul înființării a fost acela de a desfășura în mod exclusiv activități cu caracter comercial, de tipul realizării lucrărilor de întreținere și reparații, obiectul său de activitate incluzând executarea lucrărilor de construcții, montaj instalații, modernizări, consolidări, reparații curente și capitale, întreținere și lucrări de investiții, prestări servicii către persoane fizice și juridice etc. Deși se află în subordinea Consiliului Local Târgoviște, societatea nu îndeplinește condiția esențială de la lit. b) a art. 8 din O.U.G.

nr. 34/2006, respectiv aceea de a desfășura activități de interes general, dar fără caracter comercial sau industrial. Pe de altă parte, activitățile desfășurate de societate sunt diferite și de cele prevăzute și definite ca activități relevante de O.U.G. nr. 34/2006, ceea ce nu poate conduce nici la încadrarea societății în situațiile prevăzute de lit. d) a art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006. Prin urmare, aplicarea voluntară a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, în atribuirea unui contract (denumit acord-cadru, în cazul de față) nu poate conduce la stabilirea în mod convențional a competenței de soluționare a conflictelor ivite cu această ocazie, normele procedurale de acest tip fiind de ordine publică, în lipsa calității de autoritate contractantă, așa cum este definită de O.U.G.

nr. 34/2006, lipsește și obligativitatea de derulare a unei proceduri de atribuire de tipul și în condițiile impuse de aceiași ordonanță de urgență, respectiv a cadrului juridic în care se poate manifesta, ca organism competent în soluționarea unei contestații înaintate pe cale administrativ-jurisdicțională, C.N.S.C. Astfel, prin coroborarea prevederilor anterior enunțate cu cele ale art. 255, art. 256 și art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006, Curtea de Apel a reținut că se reține revine instanței comerciale competentă la data apariției conflictului, competența de soluționare a acțiunii. 4. Calea de atac exercitată Î mpotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, a declarat recurs SC M.C.

SA, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. Prin criticile din recurs, recurenta susține, în esență că este autoritate contractantă și se încadrează în ipotezele reglementate de art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât a fost înființată de Consiliul Local Târgoviște, care este acționar majoritar și care deține controlul asupra activităților societății, iar societatea satisface nevoi de interes general fără caracter comercial, deoarece, prin contractul de delegare a gestiunii serviciilor, autoritatea publică locală a delegat societății activitatea de construcții edilitar gospodărești (întreținere și reparații parcuri, târguri și oboare, locuri de joacă pentru copii etc.). Susține recurenta că, în sensul art. 8 lit. b) din O.U.G.

nr. 34/2006, existența caracterului comercial sau industrial trebuie să fie raportată la nevoile pe care le satisface societatea. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Problema de drept care se ridică în soluționarea prezentei cauze vizează calitatea SC M.C. SA de autoritate contractantă în sensul prevederilor art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora: „Art.

8. - Este autoritate contractantă în sensul prezentei ordonanțe de urgență: b) oricare organism, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial și care se află cel puțin în una dintre următoarele situații: - este finanțat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public; - se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorități contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public; - în componența consiliului de administrație/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiți de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a)), sau de către un alt organism de drept public .” În raport cu prevederile art. 8 lit. b) din O.U.G.

nr. 34/2006 sunt relevante și dispozițiile de la lit. a)) a aceluiași articol, conform cărora „Este autoritate contractantă în sensul prezentei ordonanțe de urgență oricare organism al statului - autoritate publică sau instituție publică - care acționează la nivel central ori la nivel regional sau local ”. Așa cum corect a reținut Curtea de apel, SC M.C. SA nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât, potrivit actul său constitutiv, societatea a fost înființată în scopul de a desfășura în mod exclusiv activități cu caracter comercial, diferite de cele prevăzute și definite ca activități relevante de O.U.G. nr. 34/2006, astfel că, potrivit art. 255, art. 256 și art. 297 din O.U.G.

nr. 34/2006, competența de soluționare a cauzei revine instanței comerciale competente la data apariției conflictului, respectiv Tribunalului Dâmbovița. 2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.C. SA împotriva Sentinței nr. 6/ CC din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2013.