ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5819/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 2671/120/2011, reclamanta

SC G. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SA Târgoviște, a solicitat

anularea procedurii de atribuire și acceptarea a ofertei câștigătoare a SC S.P.I.

SRL, să se constate că prețul oferit de către aceasta este nereal, oferta fiind

inacceptabilă și declararea ca fiind inadmisibilă și, în consecință, obligarea

autorității contractante să reia procedura de atribuire, după momentul

deschiderii ofertelor conform adresei înaintate.

generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 2235

din 27 septembrie 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței materiale

generale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea C.N.S.C. -

organ cu activitate jurisdicțională, reținând că, potrivit art. 256 alin. (1)

coroborat cu art. 266 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, contestațiile formulate

sunt de competența C.N.S.C.

Dosarul a fost

înaintat C.N.S.C. unde a fost înregistrat sub nr. 33559 din 07 octombrie 2011.

Învestit cu

soluționarea contestației, C.N.S.C., prin Decizia nr. 4703/C3/5284 din 28

octombrie 2011, a admis excepția lipsei competenței materiale a Consiliului și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Dâmbovița, iar, conform dispozițiilor coroborate ale art. 22 alin. (4) și art. 158

alin. (3) C. proc. civ., a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploiești,

spre soluționarea conflictului negativ de competență.

care a fost soluționat conflictul de competență

Soluționând

conflictul de competență cu care a fost învestită, Curtea de Apel Ploiești, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6/ CC

din 26 ianuarie 2012, a stabilit competența de soluționare a contestației cu

privire la procedura de achiziție formulată de reclamanta SC G. SRL, în

contradictoriu cu pârâta SC M.C. SA Dâmbovița, în favoarea tribunalului, în speță,

Tribunalul Dâmbovița.

În esență, Curtea de

apel a reținut următoarele:

În conformitate cu

prevederile art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, și așa cum rezultă și din actul său

constitutiv, SC M.C. SA nu are calitate de autoritate contractantă

neîncadrându-se în niciuna dintre situațiile enumerate de articolul respectiv.

În acest sens, instanța a reținut că societatea comercială în cauză nu a fost

înființată pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial

sau industrial, așa cum prevede art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece scopul

înființării a fost acela de a desfășura în mod exclusiv activități cu caracter

comercial, de tipul realizării lucrărilor de întreținere și reparații, obiectul

său de activitate incluzând executarea lucrărilor de construcții, montaj

instalații, modernizări, consolidări, reparații curente și capitale,

întreținere și lucrări de investiții, prestări servicii către persoane fizice

și juridice etc.

Deși se află în

subordinea Consiliului Local Târgoviște, societatea nu îndeplinește condiția

esențială de la lit. b) a art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv aceea de a

desfășura activități de interes general, dar fără caracter comercial sau

industrial. Pe de altă parte, activitățile desfășurate de societate sunt

diferite și de cele prevăzute și definite ca activități relevante de O.U.G. nr.

34/2006, ceea ce nu poate conduce nici la încadrarea societății în situațiile

prevăzute de lit. d) a art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare,

aplicarea voluntară a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, în atribuirea unui

contract (denumit acord-cadru, în cazul de față) nu poate conduce la stabilirea

în mod convențional a competenței de soluționare a conflictelor ivite cu

această ocazie, normele procedurale de acest tip fiind de ordine publică, în

lipsa calității de autoritate contractantă, așa cum este definită de O.U.G. nr.

34/2006, lipsește și obligativitatea de derulare a unei proceduri de atribuire

de tipul și în condițiile impuse de aceiași ordonanță de urgență, respectiv a

cadrului juridic în care se poate manifesta, ca organism competent în

soluționarea unei contestații înaintate pe cale administrativ-jurisdicțională,

C.N.S.C.

Astfel, prin

coroborarea prevederilor anterior enunțate cu cele ale art. 255, art. 256 și art.

297 din O.U.G. nr. 34/2006, Curtea de Apel a reținut că se reține revine

instanței comerciale competentă la data apariției conflictului, competența de

soluționare a acțiunii.

exercitată

Î

mpotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, a declarat recurs SC M.C. SA, în temeiul

art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

Prin criticile din

recurs, recurenta susține, în esență că este autoritate contractantă și se

încadrează în ipotezele reglementate de art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006,

întrucât a fost înființată de Consiliul Local Târgoviște, care este acționar

majoritar și care deține controlul asupra activităților societății, iar

societatea satisface nevoi de interes general fără caracter comercial,

deoarece, prin contractul de delegare a gestiunii serviciilor, autoritatea

publică locală a delegat societății activitatea de construcții edilitar gospodărești

(întreținere și reparații parcuri, târguri și oboare, locuri de joacă pentru

copii etc.).

Susține recurenta că,

în sensul art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, existența caracterului

comercial sau industrial trebuie să fie raportată la nevoile pe care le

satisface societatea.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor invocate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

și de drept relevante

Problema de drept

care se ridică în soluționarea prezentei cauze vizează calitatea SC M.C. SA de

autoritate contractantă în sensul prevederilor art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006,

conform cărora:

„Art.

8. - Este autoritate contractantă în sensul prezentei

ordonanțe de urgență:

b) oricare organism, altul decât unul dintre

cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înființat

pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau

industrial și care se află cel puțin în una dintre următoarele situații:

- este finanțat, în

majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit.

a), sau de către un alt organism de drept public;

- se află în

subordinea sau este supusă controlului unei autorități contractante, astfel cum

este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public;

- în componența

consiliului de administrație/organului de conducere sau de supervizare mai mult

de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiți de către o autoritate

contractantă, astfel cum este definită la lit. a)), sau de către un alt

organism de drept public

.”

În raport cu

prevederile art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 sunt relevante și

dispozițiile de la lit. a)) a aceluiași articol, conform cărora „Este

autoritate contractantă în sensul prezentei ordonanțe de urgență

oricare

organism al statului - autoritate publică sau instituție publică - care

acționează la nivel central ori la nivel regional sau local

”.

Așa cum corect a

reținut Curtea de apel, SC M.C. SA nu se încadrează în ipoteza reglementată de art.

8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât, potrivit

actul său

constitutiv, societatea a fost înființată în scopul de a desfășura în mod

exclusiv activități cu caracter comercial, diferite de cele prevăzute și

definite ca activități relevante de O.U.G. nr. 34/2006, astfel că, potrivit art.

255, art. 256 și art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006, competența de soluționare a

cauzei revine instanței comerciale competente la data apariției conflictului,

respectiv Tribunalului Dâmbovița.

2.Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Față de toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC M.C. SA împotriva Sentinței nr. 6/ CC din 26 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 iunie 2013.