ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4257/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Încheierea din 19 martie 2013 Tribunalul

Dolj, secția CAF, a sesizat Curtea de Apel Craiova cu soluționarea excepției de

nelegalitate a Protocolului nr. P5282 din 26 octombrie 2007, încheiat de

C.N.A.S. și A.N.A.F., privitoare la furnizarea datelor referitoare la

asigurații din categoriile care realizează venituri din profesii libere.

Pârâta C.A.S. Dolj a

depus note de ședință cu privire la excepția de nelegalitate a Protocolului

C.N.A.S. - A.N.A.F. nr. P5282 din 26 octombrie 2007, respectiv 95896 din 30

octombrie 2007, solicitând respingerea excepției ca inadmisibilă.

Pârâta C.N.A.S. a

depus întâmpinare la data de 21 mai 2013, prin care a invocat excepția de

inadmisibilitate a excepției de nelegalitate în ceea ce privește Protocolul nr.

P 5282 din 26 octombrie 2007 / 9586 din 30 octombrie 2007 încheiat între

C.N.A.S. și A.N.A.F., precum și a Actului adițional nr. 1 (181797 din 13

aprilie 2009 / 801320 din 9 aprilie 2009) la protocolul menționat.

A fost invocată și

excepția de tardivitate a excepției de nelegalitate a Protocolului nr. P5282

din 26 octombrie 2007 / 9586 din 30 octombrie 2007 încheiat între C.N.A.S. și

A.N.A.F., precum și a Actului adițional nr. 1 (181797 din 13 aprilie 2009 /

801320 din 9 aprilie 2009) la protocolul menționat.

Pârâta a susținut că

protocolul și actul adițional nu își mai produc efecte juridice la data

soluționării acestei excepții de nelegalitate, întrucât potrivit art. V alin.

(1) din O.G. nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003

privind C. fisc., publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 938/30.12.2011,

începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor

sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. 11 și 111

din titlul IX 2 al C. fisc. revine A.N.A.F.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 263

din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă excepția de

nelegalitate a Protocolului nr. P5282 din 26 octombrie 2007, încheiat de

C.N.A.S. și A.N.A.F., formulată de reclamanta S.M.M., împotriva pârâtelor

C.A.S. Dolj, C.N.A.S. și A.N.A.F.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că se invocă în temeiul art. 4 alin. (1)

din Legea 554/2004, nelegalitatea Protocolului încheiat între C.N.A.S. și

A.N.A.F., act ce privește furnizarea datelor referitoare la asigurații din

categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din

drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței

bunurilor precum și date privind contribuțiile datorate la F.N.U.A.S.S. pentru

persoane fizice care au calitatea de angajat, către C.N.A.S., act încheiat de

C.N.A.S. și A.N.A.F.

Potrivit art. 4 alin.

(1) din Legea 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi

cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, astfel că în

raport cu prevederile legal citate, instanța de contencios este datoare să

verifice dacă excepția de nelegalitate invocată vizează un act administrativ

unilateral.

Excepția reglementată

de art. 4 din Legea 554/2004 vizează legalitatea unui act administrativ apt să

producă efecte juridice de sine-stătătoare și nu acte prin care organele

administrației publice realizează operațiuni administrative .

Actul administrativ,

așa cum este definit de art. 2 alin. (1), lit. c) din Legea 554/2004, este

actul emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării

executării legii, susceptibil de a da naștere, a modifica sau a stinge

raporturi juridice, capabil deci prin el însuși să producă efecte juridice

directe.

Instanța apreciază că

protocolul încheiat în baza colaborării celor două autorități publice, nu are

calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, ci este o operațiune

administrativă premergătoare întocmirii actului administrativ, întrucât simpla

furnizare de date cu privire la persoanele care fac parte din diferite

categorii ce realizează venituri, luată separat nu este capabilă să dea

naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.

Că într-adevăr acest

protocol stă la baza emiterii de către C.A.S. a deciziilor de impunere privind

contribuțiile la F.N.U.A.S.S. prin furnizarea de către administrațiile fiscale

a veniturilor impozabile realizate de persoanele enumerate în protocol, nu îi

conferă acestuia calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege.

Mai mult, Curtea are

în vedere și faptul că, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 554/2004 calea

specială a verificării legalității este instituită numai în ceea ce privește

actele administrative individuale, ori, în speță, protocolul supus cenzurii

instanței reprezintă un acord de voință între cele două instituții semnatare,

respectiv C.N.A.S. și A.N.A.F., exprimând voința ambelor, ceea ce conduce la

concluzia că reprezintă un act bilateral și nu unilateral cum prevede

dispoziția legală.

De altfel, chiar și

reclamanta a invocat caracterul bilateral al protocolului în cuprinsul notelor

de ședință depuse.

În ceea ce privește

susținerea reclamantei privind capacitatea protocolului de a crea raporturi

juridice între autoritățile semnatare, Curtea apreciază că este nefondată

întrucât, pornind de la definiția actului administrativ reglementată de art. 2

lit. c) din Legea nr. 554/2004 se desprinde concluzia că ține de esența actului

de a fi susceptibil de a da naștere, de a modifica sau de a stinge raporturi

juridice prin el însuși, efectele directe create urmând a se răsfrânge asupra

altor persoane, terți față de semnatari și nu a semnatarilor actului, așa cum

este cazul în speță.

Faptul că, ulterior

încheierii protocolului, pe baza datelor furnizate de A.N.A.F. se emit decizii

de impunere de către C.A.S., nu îi conferă acestuia calitatea de act

administrativ în sensul prevăzut de lege, reprezentând doar o premisă în

emiterea actului administrativ pretins vătămător.

În conformitate cu

art. 9 din Protocol care reglementează faptul că acesta produce efecte

obligatorii față de C.N.A.S. și A.N.A.F., se deduce concluzia exprimată

anterior privind lipsa întrunirii de către protocol a caracterului de act

administrativ.

Se are în vedere și

faptul că, urmare a încheierii protocolului și a comunicării bazei de date de

către A.N.A.F. către C.A.S., se asigură și o corectă impozitare, respectiv de

stabilire a contribuțiilor contribuabilului în raport de venitul efectiv

înregistrat.

de S.M.M.

Prin motivele de

recurs formulate în cauză, reclamanta a criticat sentința pronunțată de

instanța de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că față de natura

juridică, precum și față de efectele juridice produse, protocolul în discuție

primește calificarea de act administrativ, chiar dacă este încheiat între două

autorități publice.

S-a susținut că este

cert că prin protocolul în discuție s-a avut ca scop punerea în executare a

dispozițiilor din Legea nr. 95/2006, precum și a normelor metodologice aprobate

prin Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, urmărindu-se simplificarea

procedurii de constituire a bazei proprii de date, în vederea exercitării

atribuțiilor de control, emitere acte fiscale, precum și de executare silită.

S-a susținut că este

pe deplin admisibil controlul de legalitate asupra actului contestat chiar și

în ipoteza în care protocolul ar primi calificarea de operațiune administrativă

prealabilă emiterii unui act administrativ individual.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca

nefondat pentru considerentele ce urmează:

fapt și de drept relevante

Dispozițiile din

Protocolul nr. P5282 din 26 octombrie 2007 / 95896 din 30 octombrie 2007

încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., precum și a Actului adițional nr. 1

(181797 din 13 aprilie 2009 / 801320 din 9 aprilie 2009) la protocolul

menționat sunt atacate cu excepția de nelegalitate de față, respectiv

nelegalitatea protocolului privind furnizarea datelor referitoare la asigurații

din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din

drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea

folosinței bunurilor din agricultură și silvicultură, precum și date privind

plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F.N.U.A.S.S., pentru

persoanele care au calitatea de angajat, către C.N.A.S.

Obiectul acestui

protocol îl constituie deci furnizarea de date cu privire la persoanele care

fac parte din următoarele categorii: realizează venituri din profesii liberale,

din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea

folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură, care sunt impozitate,

conform Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările

ulterioare, de către A.N.A.F. către C.N.A.S., în scopul exercitării

atribuțiilor legale ale acestora, precum și date cu privire la plata

contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F.N.U.A.S.S., pentru

persoanele fizice care au calitatea de angajat.

Aceste date, la care

se face referire în protocolul încheiat, au fost transmise de către A.N.A.F.

către C.N.A.S., în scopul exercitării atribuțiilor legale, respectiv în vederea

stabilirii calității de asigurat a persoanelor vizate.

Analizând criticile

formulate de reclamantă, prin motivele de recurs de față, Înalta Curte a

constatat că acestea nu sunt fondate, iar instanța de fond a făcut o aplicare

corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, motiv pentru care sentința

instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică.

Nu poate fi primită

critica reclamantei care a susținut că protocolul în discuție este un act

administrativ, întrucât dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ definesc noțiunea de act administrativ ca fiind

actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a

executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice.

Or, în cauza dedusă

judecății, actul atacat nu îndeplinește cerința esențială prevăzută de

dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv aceea de a fi un act

administrativ, pentru a putea fi atacat pe calea excepției de nelegalitate.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

formulat de S.M.M. împotriva Sentinței nr. 263 din 26 iunie 2013 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI