ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4257/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin Încheierea din 19 martie 2013 Tribunalul Dolj, secția CAF, a sesizat Curtea de Apel Craiova cu soluționarea excepției de nelegalitate a Protocolului nr. P5282 din 26 octombrie 2007, încheiat de C.N.A.S. și A.N.A.F., privitoare la furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile care realizează venituri din profesii libere. Pârâta C.A.S. Dolj a depus note de ședință cu privire la excepția de nelegalitate a Protocolului C.N.A.S. - A.N.A.F. nr. P5282 din 26 octombrie 2007, respectiv 95896 din 30 octombrie 2007, solicitând respingerea excepției ca inadmisibilă.

Pârâta C.N.A.S. a depus întâmpinare la data de 21 mai 2013, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate în ceea ce privește Protocolul nr. P 5282 din 26 octombrie 2007 / 9586 din 30 octombrie 2007 încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., precum și a Actului adițional nr. 1 (181797 din 13 aprilie 2009 / 801320 din 9 aprilie 2009) la protocolul menționat. A fost invocată și excepția de tardivitate a excepției de nelegalitate a Protocolului nr. P5282 din 26 octombrie 2007 / 9586 din 30 octombrie 2007 încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., precum și a Actului adițional nr. 1 (181797 din 13 aprilie 2009 / 801320 din 9 aprilie 2009) la protocolul menționat. Pârâta a susținut că protocolul și actul adițional nu își mai produc efecte juridice la data soluționării acestei excepții de nelegalitate, întrucât potrivit art. V alin. (1) din O.G.

nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 938/30.12.2011, începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. 11 și 111 din titlul IX 2 al C. fisc. revine A.N.A.F. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 263 din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă excepția de nelegalitate a Protocolului nr. P5282 din 26 octombrie 2007, încheiat de C.N.A.S. și A.N.A.F., formulată de reclamanta S.M.M., împotriva pârâtelor C.A.S. Dolj, C.N.A.S. și A.N.A.F. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că se invocă în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea 554/2004, nelegalitatea Protocolului încheiat între C.N.A.S.

și A.N.A.F., act ce privește furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor precum și date privind contribuțiile datorate la F.N.U.A.S.S. pentru persoane fizice care au calitatea de angajat, către C.N.A.S., act încheiat de C.N.A.S. și A.N.A.F. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, astfel că în raport cu prevederile legal citate, instanța de contencios este datoare să verifice dacă excepția de nelegalitate invocată vizează un act administrativ unilateral.

Excepția reglementată de art. 4 din Legea 554/2004 vizează legalitatea unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine-stătătoare și nu acte prin care organele administrației publice realizează operațiuni administrative . Actul administrativ, așa cum este definit de art. 2 alin. (1), lit. c) din Legea 554/2004, este actul emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, susceptibil de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, capabil deci prin el însuși să producă efecte juridice directe.

Instanța apreciază că protocolul încheiat în baza colaborării celor două autorități publice, nu are calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, ci este o operațiune administrativă premergătoare întocmirii actului administrativ, întrucât simpla furnizare de date cu privire la persoanele care fac parte din diferite categorii ce realizează venituri, luată separat nu este capabilă să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice. Că într-adevăr acest protocol stă la baza emiterii de către C.A.S. a deciziilor de impunere privind contribuțiile la F.N.U.A.S.S. prin furnizarea de către administrațiile fiscale a veniturilor impozabile realizate de persoanele enumerate în protocol, nu îi conferă acestuia calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege.

Mai mult, Curtea are în vedere și faptul că, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 554/2004 calea specială a verificării legalității este instituită numai în ceea ce privește actele administrative individuale, ori, în speță, protocolul supus cenzurii instanței reprezintă un acord de voință între cele două instituții semnatare, respectiv C.N.A.S. și A.N.A.F., exprimând voința ambelor, ceea ce conduce la concluzia că reprezintă un act bilateral și nu unilateral cum prevede dispoziția legală. De altfel, chiar și reclamanta a invocat caracterul bilateral al protocolului în cuprinsul notelor de ședință depuse.

În ceea ce privește susținerea reclamantei privind capacitatea protocolului de a crea raporturi juridice între autoritățile semnatare, Curtea apreciază că este nefondată întrucât, pornind de la definiția actului administrativ reglementată de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 se desprinde concluzia că ține de esența actului de a fi susceptibil de a da naștere, de a modifica sau de a stinge raporturi juridice prin el însuși, efectele directe create urmând a se răsfrânge asupra altor persoane, terți față de semnatari și nu a semnatarilor actului, așa cum este cazul în speță. Faptul că, ulterior încheierii protocolului, pe baza datelor furnizate de A.N.A.F. se emit decizii de impunere de către C.A.S., nu îi conferă acestuia calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, reprezentând doar o premisă în emiterea actului administrativ pretins vătămător.

În conformitate cu art. 9 din Protocol care reglementează faptul că acesta produce efecte obligatorii față de C.N.A.S. și A.N.A.F., se deduce concluzia exprimată anterior privind lipsa întrunirii de către protocol a caracterului de act administrativ. Se are în vedere și faptul că, urmare a încheierii protocolului și a comunicării bazei de date de către A.N.A.F. către C.A.S., se asigură și o corectă impozitare, respectiv de stabilire a contribuțiilor contribuabilului în raport de venitul efectiv înregistrat. 3. Recursul formulat de S.M.M. Prin motivele de recurs formulate în cauză, reclamanta a criticat sentința pronunțată de instanța de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că față de natura juridică, precum și față de efectele juridice produse, protocolul în discuție primește calificarea de act administrativ, chiar dacă este încheiat între două autorități publice.

S-a susținut că este cert că prin protocolul în discuție s-a avut ca scop punerea în executare a dispozițiilor din Legea nr. 95/2006, precum și a normelor metodologice aprobate prin Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, urmărindu-se simplificarea procedurii de constituire a bazei proprii de date, în vederea exercitării atribuțiilor de control, emitere acte fiscale, precum și de executare silită. S-a susținut că este pe deplin admisibil controlul de legalitate asupra actului contestat chiar și în ipoteza în care protocolul ar primi calificarea de operațiune administrativă prealabilă emiterii unui act administrativ individual. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Dispozițiile din Protocolul nr. P5282 din 26 octombrie 2007 / 95896 din 30 octombrie 2007 încheiat între C.N.A.S.

și A.N.A.F., precum și a Actului adițional nr. 1 (181797 din 13 aprilie 2009 / 801320 din 9 aprilie 2009) la protocolul menționat sunt atacate cu excepția de nelegalitate de față, respectiv nelegalitatea protocolului privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor din agricultură și silvicultură, precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F.N.U.A.S.S., pentru persoanele care au calitatea de angajat, către C.N.A.S.

Obiectul acestui protocol îl constituie deci furnizarea de date cu privire la persoanele care fac parte din următoarele categorii: realizează venituri din profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură, care sunt impozitate, conform Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, de către A.N.A.F. către C.N.A.S., în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acestora, precum și date cu privire la plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F.N.U.A.S.S., pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat. Aceste date, la care se face referire în protocolul încheiat, au fost transmise de către A.N.A.F.

către C.N.A.S., în scopul exercitării atribuțiilor legale, respectiv în vederea stabilirii calității de asigurat a persoanelor vizate. Analizând criticile formulate de reclamantă, prin motivele de recurs de față, Înalta Curte a constatat că acestea nu sunt fondate, iar instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, motiv pentru care sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică. Nu poate fi primită critica reclamantei care a susținut că protocolul în discuție este un act administrativ, întrucât dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definesc noțiunea de act administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, în cauza dedusă judecății, actul atacat nu îndeplinește cerința esențială prevăzută de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv aceea de a fi un act administrativ, pentru a putea fi atacat pe calea excepției de nelegalitate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul formulat de S.M.M. împotriva Sentinței nr. 263 din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - MI