ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5163/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5163/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin Încheierea din 15 februarie 2012, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a sesizat Curtea de Apel Craiova cu soluționarea excepției de nelegalitate a Protocolului înregistrat sub nr. P5282 din 26 octombrie 2007, privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, precum și date privind contribuțiile datorate la F.N.U.A.S.S. pentru persoane fizice care au calitatea de angajat, către C.N.A.S., act încheiat de C.N.A.S.
și A.N.A.F. 2. Hotărârea instanței de recurs Prin Sentința nr. 633 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă excepția de nelegalitate a Protocolului nr. P5282 din 26 octombrie 2007 formulată de reclamantul N.I. în contradictoriu cu pârâții C.A.S. Olt, C.N.A.S. și A.N.A.F. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că a fost invocată excepția de nelegalitate a Protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., act ce privește furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, precum și date privind contribuțiile datorate la F.N.U.A.S.S.
pentru persoane fizice care au calitatea de angajat, către C.N.A.S., act încheiat de C.N.A.S. și A.N.A.F. Instanța de primă jurisdicție a excepției de nelegalitate a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția vizează legalitatea unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine stătătoare, și nu acte prin care organele administrației publice realizează operațiuni administrative. Actul administrativ, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, este actul emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, susceptibil de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, capabil deci prin el însuși să producă efecte juridice directe.
Instanța a apreciat că Protocolul încheiat în baza colaborării celor două autorități publice nu are calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, ci este o operațiune administrativă premergătoare întocmirii actului administrativ, întrucât simpla furnizare de date cu privire la persoanele care fac parte din diferite categorii ce realizează venituri, luată separat, nu este capabilă să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice. A reținut instanța faptul că acest Protocol stă la baza emiterii de către C.A.S. a deciziilor de impunere privind contribuțiile la F.N.U.A.S.S., prin furnizarea de către administrațiile fiscale a veniturilor impozabile realizate de persoanele enumerate în Protocol, concluzionând că Protocolul în discuție nu are calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege.
Pe de altă parte, instanța a constatat că art. 4 din Legea contenciosului administrativ, ce reglementează excepția de nelegalitate, privește doar actele unilaterale, ori protocolul este un act bilateral, fiind încheiat între două autorități publice în temeiul colaborării dintre ele, acest act producând efecte obligatorii atât față de C.N.A.S., cât și față de A.N.A.F. (art. 9 din Protocol). În ceea ce privește cererea de repunere pe rol formulată de reclamant la 31 mai 2012, prin care a invocat excepția de conexitate și excepția de litispendență, instanța a constatat că această cerere a fost depusă după închiderea dezbaterilor, astfel că instanța nu s-a putut pronunța asupra ei. 3. Cererea de recurs formulată de N.I.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că instanța de fond a dat o interpretare eronată probelor administrate în cauză. Recurentul a arătat că în mod netemeinic și nejustificat instanța de fond a respins susținerile referitoare la calificarea Protocolului înregistrat cu nr. P5282 din 26 octombrie 2007 încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., criticând modalitatea sumară de a analiza argumentele invocate, susținând că astfel s-a realizat o încălcare a principiului dreptului la un proces echitabil, căci instanța nu a manifestat rol activ și nu a acordat prioritate principiului preeminenței dreptului. S-a susținut că instanța de fond era obligată să verifice dacă pe rolul instanței se mai află înregistrată, între aceleași părți, o altă cauză, cu același obiect, arătându-se că instanța a ignorat cererea de conexare formulată în cauză.
Pe fondul excepției invocate, s-a susținut că Protocolul, a cărui nelegalitate s-a susținut, îndeplinește calitatea de act administrativ, fiind un act administrativ unilateral, cu caracter normativ emis de o autoritate în regim de putere publică în vederea organizării legii. S-a arătat că Protocolul în discuție încheiat între C.N.S. și A.N.A.F. dă naștere la raporturi juridice, fiind actul în temeiul căruia sunt întocmite deciziile anuale de impunere de către A.N.A.F. S-a arătat că în baza acestui protocol, C.N.S. înțelege să preia deciziile anuale de impunere privind veniturile realizate de contribuabili nu doar pentru a crea propria bază de evidență a acestora, ci se susține că fără o verificare proprie înțelege să impună arbitral în baza deciziilor A.N.A.F.
De asemenea, s-a susținut că la încheierea protocolului nu au fost respectate normele de tehnică legislativă, arătându-se că instanța de fond ar fi trebuit să rețină și să verifice legalitatea protocolului emis de organele administrației centrale, raportat la data publicării în Monitorul Oficial, în condițiile în care legiuitorul nu a realizat o distincție asupra vreunei categorii de acte normative exceptate de la cerința publicării. II.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Analiza excepției de nelegalitate urmează a se face prin raportare la dispozițiile legale cuprinse atât în art. 211 alin. (3), 213 alin. (3) și (4), art. 216, 256 - 261 din Legea nr. 95/2006, cât și în Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006, respectiv art. 7, art. 17 alin. (5) și art. 18 pct. 36, dispoziții prin care se instituie un sistem coerent de gestionare și colectare a obligațiilor față de fondul național de asigurări sociale de sănătate.
Astfel, normele legale cuprinse în art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) și (4), art. 216, 256 - 261 ș.a. din Legea nr. 95/2006 și dispozițiile art. 7, art. 17 alin. (5) și art. 18 pct. 36 al Statutului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006, trimit în mod explicit la dispozițiile cuprinse în C. proc. fisc., atunci când menționează atribuțiile privind executarea actelor C.N.A.S., permițând acesteia să realizeze executarea silită conform C. proc. fisc., inclusiv să emită titlul executoriu, care este practic titlul de creanță ajuns la scadență conform art. 141 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. Cu privire la excepția de nelegalitate a Protocolului nr. P5282 din 26 octombrie 2007 încheiat între C.N.A.S.
și A.N.A.F., precum și cu privire la Actul adițional nr. 1 (181797 din 13 aprilie 2009/801320 din 9 aprilie 2009) la acest protocol, din cuprinsul său a rezultat că protocolul fost încheiat în temeiul art. 61 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, art. 4 din H.G. nr. 495/2007 și art. 315 din Legea nr. 95/2006. Conform art. 61 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public sunt obligate să colaboreze în realizarea scopului prezentului cod. Dispozițiile art. 315 din Legea nr. 95/2006 prevăd faptul că datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile publice și alte instituții, pe bază de protocol, iar dispozițiile art. 4 din H.G.
nr. 495/2007 enumeră atribuțiile A.N.A.F. Înalta Curte are în vedere faptul că, în general, se recunoaște posibilitatea emiterii actului administrativ unilateral în comun de mai multe autorități publice, însă în această situație este vorba de o manifestare de voință concordantă exprimată în vederea executării ori a organizării executării legii, și nu de un acord de voință cu scopul de a da naștere, a modifica și stinge drepturi și obligații. În cauza dedusă judecății protocolul și actul adițional reprezintă un acord de voință prin care cele două instituții, în îndeplinirea obligației legale de colaborare, stabilesc conținutul obligației și dreptului corelativ de furnizare a datelor sus-menționate.
Manifestarea lor de voință nu este în sensul emiterii unei manifestări de voință concordante, prin care să se asigure executarea prevederilor art. 315 din Legea nr. 95/2006, ci manifestarea lor de voință are în vedere, pe de o parte, îndeplinirea obligației de furnizare a datelor respective pentru realizarea obligației de colaborare impuse în sarcina sa pentru A.N.A.F., iar, pe de altă parte, pentru C.N.A.S. realizarea dreptului de a primi datele sus-menționate, în acest sens fiind prevederile art. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 din acest protocol. Înalta Curte reține că sintagma "stabilirea calității de asigurat" nu trebuie interpretată în sens restrâns, ci, așa cum rezultă din art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, calitatea de asigurat implică în general dovada plății contribuției la fond în condițiile legii.
Or, verificarea acestei dovezi nu se poate restrânge doar la verificarea unei plăți voluntare a persoanei în cauză, ci și la verificarea veniturilor, stabilirea și plata silită a acestei contribuții la fond. Pentru a ajunge la acest final este necesar ca C.N.A.S. să dețină date cu privire la veniturile persoanelor respective, pentru a putea verifica aceste aspecte și, dacă este cazul, pentru a emite titlul executoriu care este în același timp și titlu de creanță, astfel că furnizarea acestor date este în perfectă concordanță cu dispozițiile art. 315 din Legea nr. 95/2006, cât și cu prevederile art. 211 alin. (1) din același act normativ. Este evident că protocolul în discuție nu are caracter normativ, ci este un act intern al celor două instituții având ca obiect un schimb de informații între cele două autorități.
Înalta Curte constată că prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cuprind în Secțiunea a 5-a - Colaborarea dintre autoritățile publice, art. 60 - 62, existența și utilizarea protocolului ca formă juridică privind schimbul de informații, iar titlul de creanță, potrivit art. 35 alin. (1) și (2) din Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, îl constituie deciziile emise de C.A.S. în baza veniturilor declarate la Administrația Finanțelor Publice. În conformitate cu prevederile art. 5 - 11 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, protocoalele nu se publică în Monitorul Oficial, fiind acte interne de colaborare între două instituții: A.N.A.F.
și C.N.A.S. Înalta Curte a constatat că prevederea cu privire la plata C.A.S.S.-ului este o prevedere legală obligatorie și imperativă, iar dispozițiile legale nu intră în contradicție cu dispozițiile din protocolul încheiat între cele două autorități, act a cărui nelegalitate a fost invocată. Pentru aceste considerente, constatând că instanța de primă jurisdicție a excepției a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, Înalta Curte urmează să o mențină și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul formulat de N.I. împotriva Sentinței nr. 633 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.