ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5163/2013

Asupra cererii de

recurs de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Încheierea din 15 februarie 2012,

Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a sesizat Curtea de

Apel Craiova cu soluționarea excepției de nelegalitate a Protocolului

înregistrat sub nr. P5282 din 26 octombrie 2007, privind furnizarea datelor

referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri

din profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende,

dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, precum și date privind

contribuțiile datorate la F.N.U.A.S.S. pentru persoane fizice care au calitatea

de angajat, către C.N.A.S., act încheiat de C.N.A.S. și A.N.A.F.

instanței de recurs

Prin Sentința nr. 633

din 7 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă excepția de

nelegalitate a Protocolului nr. P5282 din 26 octombrie 2007 formulată de

reclamantul N.I. în contradictoriu cu pârâții C.A.S. Olt, C.N.A.S. și A.N.A.F.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că a fost invocată excepția de

nelegalitate a Protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., act ce

privește furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de

persoane care realizează venituri din profesii liberale, din drepturi de

proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței

bunurilor, precum și date privind contribuțiile datorate la F.N.U.A.S.S. pentru

persoane fizice care au calitatea de angajat, către C.N.A.S., act încheiat de

C.N.A.S. și A.N.A.F.

Instanța de primă

jurisdicție a excepției de nelegalitate a reținut că în conformitate cu

dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția vizează legalitatea unui

act administrativ apt să producă efecte juridice de sine stătătoare, și nu acte

prin care organele administrației publice realizează operațiuni administrative.

Actul administrativ,

așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, este

actul emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării

executării legii, susceptibil de a da naștere, a modifica sau a stinge

raporturi juridice, capabil deci prin el însuși să producă efecte juridice

directe.

Instanța a apreciat

că Protocolul încheiat în baza colaborării celor două autorități publice nu are

calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, ci este o operațiune

administrativă premergătoare întocmirii actului administrativ, întrucât simpla

furnizare de date cu privire la persoanele care fac parte din diferite

categorii ce realizează venituri, luată separat, nu este capabilă să dea

naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.

A reținut instanța

faptul că acest Protocol stă la baza emiterii de către C.A.S. a deciziilor de

impunere privind contribuțiile la F.N.U.A.S.S., prin furnizarea de către

administrațiile fiscale a veniturilor impozabile realizate de persoanele

enumerate în Protocol, concluzionând că Protocolul în discuție nu are calitatea

de act administrativ în sensul prevăzut de lege.

Pe de altă parte,

instanța a constatat că art. 4 din Legea contenciosului administrativ, ce

reglementează excepția de nelegalitate, privește doar actele unilaterale, ori

protocolul este un act bilateral, fiind încheiat între două autorități publice

în temeiul colaborării dintre ele, acest act producând efecte obligatorii atât

față de C.N.A.S., cât și față de A.N.A.F. (art. 9 din Protocol).

În ceea ce privește

cererea de repunere pe rol formulată de reclamant la 31 mai 2012, prin care a

invocat excepția de conexitate și excepția de litispendență, instanța a

constatat că această cerere a fost depusă după închiderea dezbaterilor, astfel

că instanța nu s-a putut pronunța asupra ei.

formulată de N.I.

Prin motivele de

recurs formulate, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală

și netemeinică, arătând că instanța de fond a dat o interpretare eronată

probelor administrate în cauză.

Recurentul a arătat

că în mod netemeinic și nejustificat instanța de fond a respins susținerile

referitoare la calificarea Protocolului înregistrat cu nr. P5282 din 26

octombrie 2007 încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., criticând modalitatea

sumară de a analiza argumentele invocate, susținând că astfel s-a realizat o

încălcare a principiului dreptului la un proces echitabil, căci instanța nu a manifestat

rol activ și nu a acordat prioritate principiului preeminenței dreptului. S-a

susținut că instanța de fond era obligată să verifice dacă pe rolul instanței

se mai află înregistrată, între aceleași părți, o altă cauză, cu același

obiect, arătându-se că instanța a ignorat cererea de conexare formulată în

cauză.

Pe fondul excepției

invocate, s-a susținut că Protocolul, a cărui nelegalitate s-a susținut,

îndeplinește calitatea de act administrativ, fiind un act administrativ

unilateral, cu caracter normativ emis de o autoritate în regim de putere

publică în vederea organizării legii.

S-a arătat că

Protocolul în discuție încheiat între C.N.S. și A.N.A.F. dă naștere la

raporturi juridice, fiind actul în temeiul căruia sunt întocmite deciziile

anuale de impunere de către A.N.A.F. S-a arătat că în baza acestui protocol,

C.N.S. înțelege să preia deciziile anuale de impunere privind veniturile

realizate de contribuabili nu doar pentru a crea propria bază de evidență a

acestora, ci se susține că fără o verificare proprie înțelege să impună

arbitral în baza deciziilor A.N.A.F.

De asemenea, s-a

susținut că la încheierea protocolului nu au fost respectate normele de tehnică

legislativă, arătându-se că instanța de fond ar fi trebuit să rețină și să

verifice legalitatea protocolului emis de organele administrației centrale,

raportat la data publicării în Monitorul Oficial, în condițiile în care

legiuitorul nu a realizat o distincție asupra vreunei categorii de acte

normative exceptate de la cerința publicării.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de

Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Analiza excepției de

nelegalitate urmează a se face prin raportare la dispozițiile legale cuprinse

atât în art. 211 alin. (3), 213 alin. (3) și (4), art. 216, 256 - 261 din Legea

nr. 95/2006, cât și în Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate,

aprobat prin H.G. nr. 972/2006, respectiv art. 7, art. 17 alin. (5) și art. 18

pct. 36, dispoziții prin care se instituie un sistem coerent de gestionare și

colectare a obligațiilor față de fondul național de asigurări sociale de

sănătate.

Astfel, normele

legale cuprinse în art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) și (4), art. 216, 256

- 261 ș.a. din Legea nr. 95/2006 și dispozițiile art. 7, art. 17 alin. (5) și

art. 18 pct. 36 al Statutului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat

prin H.G. nr. 972/2006, trimit în mod explicit la dispozițiile cuprinse în C.

proc. fisc., atunci când menționează atribuțiile privind executarea actelor

C.N.A.S., permițând acesteia să realizeze executarea silită conform C. proc.

fisc., inclusiv să emită titlul executoriu, care este practic titlul de creanță

ajuns la scadență conform art. 141 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

Cu privire la

excepția de nelegalitate a Protocolului nr. P5282 din 26 octombrie 2007

încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., precum și cu privire la Actul adițional

nr. 1 (181797 din 13 aprilie 2009/801320 din 9 aprilie 2009) la acest protocol,

din cuprinsul său a rezultat că protocolul fost încheiat în temeiul art. 61

alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, art. 4 din H.G. nr. 495/2007 și art. 315 din

Legea nr. 95/2006.

Conform art. 61 alin.

(1) din O.G. nr. 92/2003, autoritățile publice, instituțiile publice sau de

interes public sunt obligate să colaboreze în realizarea scopului prezentului

cod.

Dispozițiile art. 315

din Legea nr. 95/2006 prevăd faptul că datele necesare pentru stabilirea

calității de asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de

sănătate de către autoritățile, instituțiile publice și alte instituții, pe

bază de protocol, iar dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 495/2007 enumeră

atribuțiile A.N.A.F.

Înalta Curte are în

vedere faptul că, în general, se recunoaște posibilitatea emiterii actului

administrativ unilateral în comun de mai multe autorități publice, însă în această

situație este vorba de o manifestare de voință concordantă exprimată în vederea

executării ori a organizării executării legii, și nu de un acord de voință cu

scopul de a da naștere, a modifica și stinge drepturi și obligații.

În cauza dedusă

judecății protocolul și actul adițional reprezintă un acord de voință prin care

cele două instituții, în îndeplinirea obligației legale de colaborare,

stabilesc conținutul obligației și dreptului corelativ de furnizare a datelor

sus-menționate. Manifestarea lor de voință nu este în sensul emiterii unei

manifestări de voință concordante, prin care să se asigure executarea

prevederilor art. 315 din Legea nr. 95/2006, ci manifestarea lor de voință are

în vedere, pe de o parte, îndeplinirea obligației de furnizare a datelor

respective pentru realizarea obligației de colaborare impuse în sarcina sa

pentru A.N.A.F., iar, pe de altă parte, pentru C.N.A.S. realizarea dreptului de

a primi datele sus-menționate, în acest sens fiind prevederile art. 3, 4, 5, 6,

7, 8, 9 din acest protocol.

Înalta Curte reține

că sintagma "stabilirea calității de asigurat" nu trebuie

interpretată în sens restrâns, ci, așa cum rezultă din art. 211 alin. (1) din

Legea nr. 95/2006, calitatea de asigurat implică în general dovada plății

contribuției la fond în condițiile legii. Or, verificarea acestei dovezi nu se

poate restrânge doar la verificarea unei plăți voluntare a persoanei în cauză,

ci și la verificarea veniturilor, stabilirea și plata silită a acestei

contribuții la fond. Pentru a ajunge la acest final este necesar ca C.N.A.S. să

dețină date cu privire la veniturile persoanelor respective, pentru a putea

verifica aceste aspecte și, dacă este cazul, pentru a emite titlul executoriu

care este în același timp și titlu de creanță, astfel că furnizarea acestor

date este în perfectă concordanță cu dispozițiile art. 315 din Legea nr.

95/2006, cât și cu prevederile art. 211 alin. (1) din același act normativ.

Este evident că

protocolul în discuție nu are caracter normativ, ci este un act intern al celor

două instituții având ca obiect un schimb de informații între cele două

autorități.

Înalta Curte constată

că prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cuprind în

Secțiunea a 5-a - Colaborarea dintre autoritățile publice, art. 60 - 62,

existența și utilizarea protocolului ca formă juridică privind schimbul de

informații, iar titlul de creanță, potrivit art. 35 alin. (1) și (2) din

Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, îl constituie deciziile emise de

C.A.S. în baza veniturilor declarate la Administrația Finanțelor Publice.

În conformitate cu

prevederile art. 5 - 11 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului

Oficial al României, protocoalele nu se publică în Monitorul Oficial, fiind

acte interne de colaborare între două instituții: A.N.A.F. și C.N.A.S.

Înalta Curte a

constatat că prevederea cu privire la plata C.A.S.S.-ului este o prevedere

legală obligatorie și imperativă, iar dispozițiile legale nu intră în

contradicție cu dispozițiile din protocolul încheiat între cele două

autorități, act a cărui nelegalitate a fost invocată.

Pentru aceste

considerente, constatând că instanța de primă jurisdicție a excepției a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică, Înalta Curte urmează să o mențină și,

pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins ca nefondat în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de N.I. împotriva Sentinței nr. 633 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ