ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 941/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 11 aprilie 2013, reclamantul a formulat excepția de nelegalitate împotriva următoarelor acte administrative: 1. Protocolul privind furnizarea datelor referitoare la asigurați nr. P5282 din 26 octombrie 2007 și 95896 din 30 octombrie 2007 încheiat între Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală 2. Actul adițional nr. 1 la Protocolul încheiat între CNAS și ANAF înregistrat sub nr. 181797 din 13 aprilie 2009 și 801320 din 09 aprilie 2009 3. Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 a Casei Naționale de Sănătate pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Reclamantul a considerat că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru sesizarea instanței de contencios administrativ cu soluționarea prezentei excepții de nelegalitate invocate. Prin întâmpinare Casa Națională de Asigurări de Sănătate a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui CNAS, iar pe fond respingerea excepției ca neîntemeiată. La rândul său, ANAF prin întâmpinare a solicitat respingerea excepției de nelegalitate. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 435 din 10 septembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate București și în consecință a respins cererea formulată de reclamantul L.O.I.

față de acesta. A respins, ca neîntemeiată excepția de nelegalitate formulată de reclamantul L.O.I.

în contradictoriu cu pârâții CAS Cluj, Casa Națională de Asigurări de Sănătate București, Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate București, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Sănătății privind următoarele acte administrative: Protocolul privind furnizarea datelor referitoare la asigurare nr. P582 din 26 octombrie 2007 și 95896 din 30 octombrie 2007 încheiat intre CNAS și ANAF, actul adițional nr. 1 la Protocolul încheiat de CNAS și ANAF și înregistrat sub nr. 181797 din 13 aprilie 2009 și 101320 din 09 aprilie 2009, Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 a CNAS pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național unic de asigurări sociale de sănătate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Președintelui CNAS, instanța a constatat ca fiind întemeiată această excepție, calitatea procesuală pasivă și implicit calitatea de emitent a actului administrativ contestat în prezenta cauză având-o Casa Națională de Asigurări de Sănătate în conformitate cu art. 266 din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia CNAS este instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, care are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.

Cu privire la nelegalitatea dispozițiilor art. 30, art. 31 și art. 35 din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007, curtea de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, aprobată prin Legea nr. 609/2003, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004 activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate, precum și alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitățile asimilate angajatorului, sunt în competenta Ministerului Finanțelor Publice și a unităților sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar.

Începând cu aceeași dată, potrivit prevederilor art. 38 alin. (1) din O. G. nr. 86/2003, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajat, asigurate pe baza de declarație sau contract de asigurare la sistemul de asigurări sociale de sănătate, activitatea de colectare a contribuțiilor a rămas în sarcina CNAS prin casele de asigurări de sănătate. Colectarea creanțelor fiscale, este reglementată de prevederile Titlului VIII- Colectarea creanțelor fiscale, al C. proc. fisc., care prin prevederile art. 110 alin. (2) arată că acestea se realizează în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a C. proc. fisc., titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.

Aceste titluri pot fi: decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii; declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii, etc. În conformitate cu art. 215 și 216 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.

De asemenea, persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații, precum și persoanele care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce ie revin fată de fond și dovada plății contribuțiilor. În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, art. 216 din Legea nr. 95/2006 face trimitere directă la dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la stabilirea măsurilor ce se impun pentru ca CNAS, prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate să procedeze la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de către persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF.

Astfel, Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 a fost emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) în temeiul dispozițiilor art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) și (4), art. 216, art. 256 - 260, art. 261 alin. (2) și (4) și ale art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7, ale art. 17 alin. (5) și ale art. 18 pct. 36 din Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006. În contextul celor menționate, a stabilit Curtea de apel că, dispozițiile art. 30, 31 și 35 din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007, cu modificările și completările ulterioare, supuse analizei din punct de vedere al legalității, nu trebuie interpretate individual, ci trebuie avute în vedere și competențele atribuite CNAS și caselor de asigurări de sănătate în aplicarea măsurilor de executare silită, competențe ce se încadrează în dispozițiile cuprinse în O.G.

nr. 92/2003 și care raportat la dispozițiile legale în baza cărora au fost emise, respectiv cele ale Legii nr. 95/2006 și Legii nr. 24/2000 nu pot fi considerate că adaugă la lege sau că nu se respectă legea.

Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de reclamant, privind dispozițiile Protocolului nr. P 5282 din 26 octombrie 2007/95896 din 30 octombrie 2007 încheiat între CNAS și ANAF, precum și a Actului adițional nr. 1 (181797 din 13 aprilie 2009/801320 din 09 aprilie 2009) la protocolul menționat, prima instanță a reținut următoarele: Obiectul acestui Protocol îl constituie furnizarea de date cu privire la: - persoanele care fac parte din următoarele categorii: persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură care sunt impozitate conform Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, de către ANAF către CNAS, în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acestora.

- plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat. Aceste date vor fi transmise de către ANAF către CNAS, în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acesteia, respectiv în vederea stabilirii calității de asigurat a persoanelor. A reținut curtea de apel că în cauza de față nu este vorba despre încălcarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006, în sensul unei substituiri în obligațiile ANAF, prin intermediul structurilor de profil subordonate, de către CNAS, prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate.

Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 din acest act normativ, nu există nicio derogare de la dispoziția legală potrivit căreia toți cetățenii români cu domiciliul în țară precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România au obligația achitării contribuției de asigurări sociale de sănătate, conform art. 211 alin. (1). Astfel, art. 257 alin. (2) din actul normativ mai sus menționat stabilește obligativitatea achitării contribuției persoanei asigurate calculată asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente, veniturilor din agricultură și silvicultură ce se supun impozitului pe venit, indemnizațiilor de șomaj și veniturilor din pensii.

În acest context, se arată că persoanele care realizează venituri din activități independente au avut și au obligația legală (stabilită începând cu anul 1998 prin Legea nr. 145/1997, din anul 2003 prin O.U.G. nr. 150/2002, și ulterior, din 2006, prin Legea nr. 95/2006) de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra veniturilor realizate. În concluzie, ținând cont și de regula de drept potrivit căreia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa, persoanele care au obligația de a se asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani, în caz contrar fiind obligați la plata contribuției conform art. 259, alin. (7) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006, inclusiv a obligațiilor fiscale accesorii sau a majorărilor de întârziere.

Art. 315 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevede că datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile publice și alte instituții, pe bază de protocol.

În concluzie, în cauză nu este vorba despre încălcarea dispozițiilor art. 315 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare cum eronat susține reclamantul ci de respectarea și aplicarea acestor dispoziții de către CNAS și ANAF pentru stabilirea calității de asigurat a persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente, obligate să achite contribuția calculată asupra veniturilor care se supun impozitului pe venit, pentru a putea dobândi calitatea de asigurat și pentru respectarea și aplicarea prevederilor art. 211 alin. (1), art. 213, art. 215 alin. (1), art. 315 și art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.

A mai reținut prima instanță că interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile Ordinului Președintelui CNAS nr. 617/2006, respectiv ale art. 35 și ale Protocolului nr. P 5282 din 26 octombrie 2007/95896 din 30 octombrie 2007 încheiat între CNAS și ANAF, precum și ale Actului adițional nr. 1 (181797 din 13 aprilie 2009/801320 din 09 aprilie 2009) la protocolul menționat nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G.

nr. 92/2003. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul reclamant L.O.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 1. Primul motiv de recurs vizează modul de soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a Președintelui CNAS, recurentul criticând sentința sub acest aspect, cu motivarea că Președintele CNAS este emitentul și semnatarul actului a cărui nelegalitate a invocat-o. 2. Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea instanței de fond nu este motivată. Referitor la acest aspect a arătat că motivarea instanței de judecată se rezumă la o simplă redare a unor prevederi legale, fără să arate care este raționamentul logico-juridic prin care instanța de judecată a ajuns la concluzia că prevederile art. 35 din Ordinul mai sus menționat nu au caracter nelegal, ceea ce echivalează cu o nemotivare.

A subliniat că dispozițiile art. 35 din Ordin încalcă Dispozițiile Legii nr. 95/2006 avute în vedere la emiterea Ordinului. Potrivit art. 211 alin. (3) din Legea 95/2006 documentele justificative privind dobândirea calității de asigurat se stabilesc prin ordin al președintelui CNAS, care potrivit art. 212 sunt:adeverința, carnet de asigurat sau card electronic de asigurat. De asemenea, dispozițiile art. 257 din lege, stabilesc că persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1). Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote aplicată bazei de impunere. Pentru persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit, obligația virării contribuției de asigurări sociale revine asiguraților.

Din dispozițiile legale sus-precizate coroborate cu cele ale 258 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 95/1996, precum și cu cele ale art. 216 din aceeași lege rezultă că CNAS are dreptul de a aproba norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF. Art. 35 din Ordin atribuie însă Caselor de Asigurări de Sănătate competențe în stabilirea obligațiilor de plată către Fond prin emiterea de acte administrative fiscale, ce se constituie în titluri de creanță - Decizii, ori consideră recurentul că nici o dispoziție din Legea nr. 95/2006 avute în vedere ca suport legal la emiterea Ordinului nr. 617/2007 nu prevede abilitatea Caselor de Sănătate în a emite titluri de creanță.

Aceste prevederi se referă strict la aplicarea măsurilor de executare silită și urmărirea contribuțiilor datorate la fond. A susținut recurentul că simpla lectură a art. 215 din Legea nr. 95/2006, invocat în cuprinsul dispozițiilor art. 35 din Norme, ca suport al competenței date de Președintele CNAS Caselor de Sănătate în a emite titluri de creanță conduce la concluzia, lipsită de echivoc, că această lege prevede următoarele categorii de obligații a asiguraților: de a depune lunar declarații nominale privind obligațiile față de fond și de a face dovada plății contribuțiilor. În nici un text al său, însă, Legea nr. 95/2006 nu prevede că în situația nedepunerii acestor declarații casele de sănătate au competența de a stabili în mod unilateral obligațiile față de fond prin emitere de decizii.

Singura prevedere care se referă la procedura stabilirii obligațiilor către FNUASS este cea din art. 261 care prevede obligația de a depune la dispoziția organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor către fond. Astfel că, din interpretarea acestor texte rezultă că prin Ordin putea fi eventual reglementată competența Caselor de Sănătate de a emite decizii de impunere, respectiv de stabilire a obligațiilor către Fond urmând procedura instituită de dispozițiile art. 100 și urm. C. proc. fisc., în forma aflată în vigoare la data emiterii Ordinului, ca urmare a efectuării controlului cu respectarea etapelor impuse de textele la care s-a făcut referire și care reglementează inspecția fiscală, aceasta fiind singura posibilitate conferită caselor prin lege pentru a proceda la stabilirea obligațiilor către Fond.

Prin al treilea motiv de recurs, recurentul reclamant critică sentința atacată susținând că motivarea instanței de fond este străină de natura pricinii. Recurentul a precizat că a invocat nelegalitatea art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 dar că instanța de judecată a analizat alte prevederi decât cele invocate, respectiv art. 30 și art. 31, prevederi a căror nelegalitate nu a invocat-o și implicit nici nu a motivat în vreun fel nelegalitatea prevederilor art. 35 din Ordin raportat la încălcarea Dispozițiilor Statutului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate aprobat prin H.G. 972/2006 și avute în vedere la emiterea Ordinului nr. 617/2007.

Totodată a susținut că prin excepția de nelegalitate invocată, raportat la Protocolul privind furnizarea datelor referitoare la asigurați nr. P5282 din 26 octombrie 2007 și nr. 95896 din 30 octombrie 2007 încheiat între CNSAS și ANAF, precum și Actul adițional nr. 1 la Protocolul încheiat între CNAS și ANAF a susținut că la soluționarea pe fond a cauzei că încalcă mai multe prevederi legale naționale și comunitare, respectiv: Dispozițiile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, dispoziție legală prin care au fost transpuse în legislația națională dispozițiile Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului; Art. 16 din Tratatul privind funcționarea UE (fost art. 286 TCE); Art. 124 din Tratatul privind funcționarea UE (fost art. 102 din TCE); Art. 8 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene; Art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 315 din Legea 95/2006.

Cu toate acestea instanța nu a analizat aceste susțineri. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Referitor la motivul de recurs privind calitatea procesuală pasivă a Președintelui CNAS. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanță a soluționat în mod corect excepția lipsei calității procesuale a Președintelui CNAS. Astfel, Președintele CNAS este reprezentantul legal al instituției emitente al actului administrativ a cărui nelegalitate se invocă și are atribuțiile stabilite în mod expres de art. 281 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 280 din actul normativ mai sus invocat, Președintele CNAS este ordonator principal de credite pentru administrarea și gestionarea fondului și reprezintă CNAS în relațiile cu terții și pe asigurați în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, componente ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate și îi sunt aplicabile prevederile Legii responsabilității ministeriale. Prin urmare, nu există identitate între persoana pârâtului și persoana care este titulară a drepturilor și obligațiilor în raportul juridic dedus judecății.

Calitatea procesuală pasivă și implicit calitatea de emitent a actului administrativ contestat în prezenta cauză o are Casa Națională de Asigurări de Sănătate în conformitate cu art. 266 din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia CNAS este instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, care are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată, Înalta Curte reține următoarele: În cauză, Ordinul nr. 617/2007, emis de CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, a fost emis în temeiul dispozițiilor expres menționate din Legea nr. 95/206 privind reforma în domeniul sănătății [art. 211 alin. (3), 213 alin. (3) și 4, art. 216, 256 - 260 ș.a.] și al Statului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G.

nr. 972/2006 [art. 7, 17 alin. (5) și art. 18 pct. 36]. Înalta Curte apreciază, raportat la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care, în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, că dispozițiile art. 35 din Normele metodologice nu au caracter nelegal întrucât nu adaugă la lege și nici nu contravin sensului și spiritului legii în aplicarea căreia au fost adoptate.

Astfel, norma legală cuprinsă în art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse în Codul de procedură fiscală atunci când menționează atribuțiile execuționale ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în art. 35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în Codul de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art. 141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor C. proc.

fisc., de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G.

nr. 92/2003. O astfel de interpretare apare ca fiind și rațională în condițiile în care, gestionarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată, se realizează prin CNAS ca și prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din C. proc. fisc.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent care se referă la faptul că instanța de fond a dat o motivare străină de natura pricinii, neanalizând încălcarea prevederilor Ordinului Președintelui CNAS nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, deoarece prima instanță a analizat legalitatea ordinului în mod corect, raportat la dispozițiile legale în baza cărora actul administrativ atacat a fost emis. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.O.I. împotriva Sentinței civile nr. 435 din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2014. Procesat de GGC - GV