ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2465/2014

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 aprilie 2013, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F., Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 22 martie 2013, a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală din 22 martie 2013 și a raportului de inspecție fiscală din 21 martie 2013, emise de autoritatea pârâtă.

1.2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1874 din 7 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta SC S. SRL, suspendând executarea deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată din 22 martie 2013, în parte, numai în ce privește sumele de 22.881 RON, reprezentând contribuție clawback suplimentară, și 32.607.648 RON, reprezentând majorări, dobânzi și penalități de întârziere aferente. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs autoritatea pârâtă, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale contestate.

3. Dispoziții legale aplicabile Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „Art. 14 - (4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare” . C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată: „Art. 185 - (1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”. „Art. 485 - (1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

(...)” „Art. 487 - (1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs”. „Art. 489 - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)” [alin. (3) se referă la motivele de casare care sunt de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță - n.r.]. 4. Hotărârea instanței de recurs 4.1. Verificarea îndeplinirii condițiilor de formă În raport cu dispozițiile art. 485 alin. (1) și art. 487 alin. (1) C. proc.

civ., se constată că recursul a fost formulat și motivat la data de 19 august 2013, cu depășirea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, de 5 zile de la comunicarea hotărârii, care a avut loc la data de 30 iulie 2013. Recurenta invocă, drept motiv pentru depășirea termenului, împrejurarea că sentința a fost comunicată la adresa sediului Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, iar nu la adresa sediului central al A.N.A.F. Această apărare este, însă, contrazisă de actele din dosarul de fond, inclusiv cele emanând de la autoritatea pârâtă, în care este menționată ca adresă a sediului acesteia „Str. M.S., sector 5, București”, însăși adresa de comunicare către reclamantă a actelor contestate în cauză având menționată în antet această adresă, la care a fost comunicată și sentința recurată.

4.2. Concluzii Având în vedere aspectele prezentate, ce rezultă din actele dosarului, se constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, în cauză lipsa cerințelor de formă prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 485 alin. (1) și art. 487 alin. (1) C. proc. civ., atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din același cod, în temeiul cărora recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.N.A.F., Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței nr. 1874 din 7 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Decizia se comunică părților. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2014.