ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2465/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2465/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare
în judecată
Prin cererea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, la data de 12 aprilie 2013, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe
pârâta A.N.A.F., Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând
suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de
plată stabilite de inspecția fiscală din 22 martie 2013, a dispoziției privind măsurile
stabilite de organele de inspecție fiscală din 22 martie 2013 și a raportului de
inspecție fiscală din 21 martie 2013, emise de autoritatea pârâtă.
1.2. Soluția instanței
de fond
Prin sentința nr. 1874
din 7 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ
și fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta SC S. SRL, suspendând
executarea deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată din
22 martie 2013, în parte, numai în ce privește sumele de 22.881 RON, reprezentând
contribuție clawback suplimentară, și 32.607.648 RON, reprezentând majorări, dobânzi
și penalități de întârziere aferente.
Cererea de recurs
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs autoritatea pârâtă, solicitând modificarea hotărârii atacate,
în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative
fiscale contestate.
Dispoziții legale aplicabile
Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004
„Art. 14 - (4)
Hotărârea
prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată
cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”
.
C. proc. civ., adoptat
prin
Legea nr. 134/2010, republicată:
„Art.
185 - (1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea
acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea
dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
„Art. 485 - (1)
Termenul
de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune
altfel. (...)”
„Art. 487 - (1)
Recursul
se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la
art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs”.
„Art. 489 - (1)
Recursul
este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut
la alin. (3)” [alin. (3) se referă la motivele de casare care sunt de ordine publică,
care pot fi ridicate din oficiu de către instanță - n.r.].
Hotărârea instanței
de recurs
4.1. Verificarea îndeplinirii
condițiilor de formă
În raport cu dispozițiile
art. 485 alin. (1) și art. 487 alin. (1) C. proc. civ., se constată că recursul
a fost formulat și motivat la data de 19 august 2013, cu depășirea termenului prevăzut
de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, de 5 zile de la comunicarea hotărârii,
care a avut loc la data de 30 iulie 2013.
Recurenta invocă, drept
motiv pentru depășirea termenului, împrejurarea că sentința a fost comunicată la
adresa sediului Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, iar
nu la adresa sediului central al A.N.A.F.
Această apărare este,
însă, contrazisă de actele din dosarul de fond, inclusiv cele emanând de la autoritatea
pârâtă, în care este menționată ca adresă a sediului acesteia „Str. M.S., sector
5, București”, însăși adresa de comunicare către reclamantă a actelor contestate
în cauză având menționată în antet această adresă, la care a fost comunicată și
sentința recurată.
4.2. Concluzii
Având în vedere aspectele
prezentate, ce rezultă din actele dosarului, se constată că recursul nu îndeplinește
condițiile de admisibilitate, în cauză lipsa cerințelor de formă prevăzute de dispozițiile
art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 485 alin. (1) și
art. 487 alin. (1) C. proc. civ., atrăgând aplicarea prevederilor art. 493
alin. (5) din același cod, în temeiul cărora recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta A.N.A.F., Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva
sentinței nr. 1874 din 7 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac, conform
art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Decizia se comunică părților.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 27 mai 2014.