ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2166/2015

Decizia nr. 2166/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 148 din 21 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, astfel cum a fost precizată, și a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. F-MC 786 din 25 noiembrie 2013 emisă de pârâtă, până la soluționarea contestației de către organul fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 14(1) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-pârâtă critică soluția de admitere a cererii de suspendare dispusă prin soluția recurată în condițiile în care apreciază autoritatea fiscală în cauză nu erau îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 14(1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-MC 786 din 25 noiembrie 2013

Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, în speță, nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ pentru suspendarea actelor administrative, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Măsura suspendării actelor administrative este una excepțională care se poate dispune doar în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de legea contenciosului administrativ, respectiv cea a cazului bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.

În vederea dovedirii îndeplinirii primei condiții, cea a cazului bine justificat, intimata-reclamanta a invocat o serie de motive privind nelegalitatea actului administrativ atacat, aspecte care țin de fondul dreptului dedus judecații prin acțiunea în anulare.

În ceea ce privește cazul temeinic justificat intimata reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, nu a arătat care sunt acele motive de natură a crea o îndoială puternică asupra legalității actelor administrative a căror suspendare se solicită, ci a solicitat instanței de judecată a se pronunța chiar asupra legalității actelor administrative.

Astfel, intimata reclamanta a învederat aspecte referitoare la aplicabilitatea unor acte normative, fie cu privire la anumite termene prevăzute de acestea, fie cu privire la modul de aplicare a acestora, fiind de altfel, singurele motive invocate și pe fondul cauzei în contestația administrativă, iar analizarea acestor aspecte în cadrul cererii de suspendare echivalează cu o prejudecare a fondului litigiului.

În ceea ce privește prima condiție recurenta arată că în cauză nu există o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative contestate, iar cu privire la condițiile declarării unor livrări intracomunitare efectuate de către reclamantă s-a formulat o sesizare penală cauza aflându-se în instrumentarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița.

Cu privire la îndeplinirea condiției existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2(1) lit. "a" din Legea nr. 554/2004 recurenta-pârâtă arată că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu viitor și previzibil pe care l-ar putea suferi societatea reclamantă în cazul neexecutării deciziei de impunere contestată.

Astfel, intimata-reclamantă nu a probat că executarea sumei ce face obiectul actului atacat i-ar crea un prejudiciu material grav, imposibil de evitat și care i-ar afecta major activitatea comercială, situație imposibil de înlăturat în alt mod decât prin suspendarea executării actului atacat.

Susținerea intimatei-reclamante, însușită de instanța de fond, privind faptul că executarea sumei înscrise în actele administrative atacate i-ar produce importante prejudicii nu este probată și nu poate fi primită întrucât menționarea creanței contestate și a valorii ei nu duc de facto la constatarea că există o pagubă iminentă.

Jurisprudența relevantă în această materie a stabilit că iminența producerii unei pagube nu se prezumă, că trebuie dovedită de persoana în speță, simpla executare a unui act administrativ fiscal nu produce prin ea însăși o pagubă.

Greșit retine instanța de fond ca blocarea lichidităților intimatei reclamante ar constitui un prejudiciu însemnat viitor și previzibil care ar avea drept consecință imposibilitatea acesteia de a achita contravaloarea mărfurilor livrate de furnizorii proprii.

Se invocă practica judecătorească și se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

La dosar s-a formulat întâmpinare în care s-a solicitat de către reclamanta-intimată respingerea recursului ca nefondat, iar recurenta-pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din 3 martie 2015 s-a admis în principiu recursul declarat și s-a fixat termen în ședința publică.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14(1) din Legea nr. 554/2004.

Soluția de admitere a cererii de suspendare este dată cu aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 14(1) din Legea nr. 554/2004, în cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative, respectiv, existența unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2(1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 și condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2(1) lit. "a" din același act normativ.

Condiția existenței unor cazuri bine justificate a fost corect constatată a fi îndeplinită prin soluția de admitere a cererii de suspendare în condițiile în care, analizând actele depuse de reclamantă și concluzia raportului de expertiză extrajudiciară au rezultat îndoieli serioase privind impunerea reclamantei la plata sumei reprezentând TVA plus penalități pentru neluarea în considerare a unor livrări intracomunitare de mărfuri, operațiune scutită de TVA.

În mod corect prima instanță a identificat mai multe aspecte de nelegalitate în raport de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, aspecte care reprezintă motive temeinic justificate care sunt de natură a infirma, aparent, prezumția de legalitate a deciziei de impunere prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei de plată a sumei de 6.123.476 lei cu titlu de TVA aferentă livrărilor intracomunitare.

Cu privire la condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2(1) lit. "ș" din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanță a apreciat în raport de cuantumul ridicat al sumei contestate și de actele depuse privind obligații de plată curente în sarcina reclamantei, că această condiție este îndeplinită, neavând relevanță faptul că patrimoniul reclamantei intimate este mai mare decât suma contestată.

În prezenta cauză această condiție este îndeplinită deoarece, în mod corect s-a apreciat de prima instanță, că reclamanta-intimată ar suferi o pagubă iminentă, importantă prin executarea imediată a obligației de plată fapt ce ar determina perturbarea previzibilă gravă a activității reclamantei-intimate.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496(1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 148 din 21 ianuarie 2014 a Curții de Apel București , secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2015.

Procesat de GGC - ED