ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2844/2015

Decizia nr. 2844/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 854 din 14 martie 2014 a Curții de Apel București a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta SC A. SA având ca obiect suspendarea executării deciziei de impunere cu privire la obligațiile suplimentare de plată nr. F-MC 745 din 31 octombrie 2013, deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. F-MC 746 din 31 octombrie 2013, a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 75531 din 31 octombrie 2014 și a raportului de inspecție fiscală nr. FMC215 din 31 octombrie 2013, până la judecarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SA, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

Au fost invocate în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

S-a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu sunt întrunite condițiile pentru suspendarea actelor atacate, că hotărârea instanței nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta a arătat că la data de 29 aprilie 2014 a fost soluționată contestația reclamantei prin Decizia nr. 124 din 29 aprilie 2014 fiind desființată în parte decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr. F-MC 745 din 31 octombrie 2013 întocmită în baza Raportului de inspecție fiscală nr. FMC 215 din 31 octombrie 2013 pentru suma totală de 27.597.465 lei din 32.129.950 lei, astfel încât în cauză este întrunită condiția cazului bine justificat. A arătat că și condiția pagubei iminente a fost dovedită, întrucât punerea în executare a deciziilor ar pune petenta în imposibilitatea de exercitare a activităților specifice.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din data de 13 mai 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Instanța de control judiciar reține că excepția lipsei de obiect a recursului nu poate fi primită, întrucât recursul are obiect fiind formulat împotriva sentinței indicate, motiv pentru care această excepție va fi respinsă ca neîntemeiată.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza de față, acțiunea introductivă se circumscrie dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în conformitate cu care în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

Înalta Curte reține că prin cererea ce face obiectul dosarului de față, reclamanta a solicitat, în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere cu privire la obligațiile suplimentare de plată nr. F-MC 745 din 31 octombrie 2013, a deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. F-MC 746 din 31 octombrie 2013, a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 75531 din 31 octombrie 2014 și a raportului de inspecție fiscală nr. FMC215 din 31 octombrie 2013.

Prin Sentința civilă nr. 511 din 25 februarie 2015 a Curții de Apel București-secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, privind anularea actelor administrativ fiscale, care au făcut obiectul cererii de suspendare de față.

Cum instanța de fond s-a pronunțat la data de 25 februarie 2015, respingând acțiunea în anulare formulată de reclamantă, se constată că sentința prin care s-a respins cererea de suspendare a executării actelor contestate și-a încetat efectele la data pronunțării instanței de judecată asupra fondului cauzei, împrejurare în care cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și rejudecând cauza, constată că cererea de suspendare formulată a rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de obiect a recursului.

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței civile nr. 854 din 14 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, dispune respingerea cererii de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA, ca fiind rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2015.

Procesat de GGC - GV