ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3533/2015

Decizia nr. 3533/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuenta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2166 din data de 26 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 148 din 21 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, astfel cum a fost precizată, și a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. F-MC 786 din 25 noiembrie 2013 emisă de pârâtă, până la soluționarea contestației de către organul fiscal.

Prin decizia nr. 2166 din 26 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 148 din 21 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În susținerea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a arătat că din dispozitivul hotărârii instanței de fond rezultă că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv a dispus suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea contestației de către organul fiscal in condițiile in care reclamanta nu a solicitat acest lucru.

A susținut revizuenta că, respingând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat intimatei reclamante mai mult decât a cerut in sensul că a menținut suspendarea acordată de prima instanță fără temei legal.

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, care poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea se poate cere numai cu privire la hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Temeiul de drept al prezentei cereri de revizuire îl reprezintă art. 509 alin. (1) pct 1 C. proc. civ. prin care se reglementează posibilitatea revizuirii in situația in care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

În esență, revizuenta critică dispozitivul sentinței de fond prin care s-a dispus in temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea Deciziei de impunere nr. F-MC 786 din 25 noiembrie 2013 emisă de pârâtă, până la soluționarea contestației de către organul fiscal, fără temei legal și fără a se fi solicitat suspendarea până la acest moment.

S-a susținut că prin respingerea recursului, Înalta Curte a menținut această soluție.

Actuala redactare a textului nu lasă loc de interpretare asupra faptului că, în afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate.

În ceea ce privește noțiunea de evocare a fondului de către instanța de recurs, practica judiciară a statuat că nu îndeplinesc această condiție hotărârile prin care recursul a fost respins ca tardiv, nefondat sau a fost anulat.

În concret, deși revizuenta a atacat decizia de recurs, in fapt contestă dispoziția primei instanțe pe motiv că s-a acordat mai mult decât s-a solicitat prin cererea introductivă de instanță (plus petita).

Înalta Curte amintește și dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora căile extraordinare de atac, respectiv recursul și revizuirea pot fi exercitate și concomitent in termenele prevăzute de lege.

În condițiile in care prin decizia atacată a fost respins recursul ca nefondat, prin faptul că aceasta nu evocă fondul nu poate forma obiectul revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel cum s-a arătat anterior, in actuala reglementare este prevăzută in mod expres condiția de a fi vorba despre o hotărâre prin care se evocă fondul, revizuirea privind doar hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, respectiv a fost examinat raportul juridic dedus judecății, prin prisma probelor administrate in cauză, doctrina și jurisprudența fiind constante in acest sens.

Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 513 și 513 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 2166 din 26 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2015.