ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 784/2014

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 martie 2013, reclamanta SC R. SA a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a executării Deciziei de impunere nr. F-MC 519 din 25 septembrie 2012 emisă de autoritatea pârâtă. 1.2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 68/F din 4 aprilie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de ordonanță președințială, ca inadmisibilă.

2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale contestate. 3. Dispoziții legale aplicabile Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Art. 14 - (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate". 4. Hotărârea instanței de recurs Practica constată a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială care vizează cererile de suspendare a executării actului administrativ. În acord cu această practică, instanța de fond a apreciat în mod corect că dispozițiile C. proc. civ. referitoare la procedura ordonanței președințiale nu sunt aplicabile într-un litigiu de contencios administrativ, prin care se urmărește suspendarea efectelor unui act administrativ-fiscal.

Condițiile și cazurile în care poate fi dispusă suspendarea executării unui act administrativ sunt prevăzute expres în cuprinsul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, care, fiind o lege specială, este derogatorie de la dreptul comun. Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte; norma de trimitere vizează, deci, acele dispoziții procedurale C. proc. civ. pentru care nu este prevăzută o reglementare specială în legea contenciosului administrativ.

Cum, în această materie, așa cum s-a arătat, există norme derogatorii de la dreptul comun, cererea de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii. Pentru considerentele arătate, apreciindu-se că recursul este vădit nefondat, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R. SA împotriva Sentinței nr. 68/F din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca vădit nefondat. Fără cale de atac. Decizia se comunică părților. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2014. Procesat de GGC - GV