ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 784/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 784/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele
cauzei
1.1. Cererea de
chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 martie
2013, reclamanta SC R. SA a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de
Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor
Contribuabili, solicitând, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea
provizorie a executării Deciziei de impunere nr. F-MC 519 din 25 septembrie
2012 emisă de autoritatea pârâtă.
1.2. Soluția
instanței de fond
Prin Sentința nr.
68/F din 4 aprilie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins cererea de ordonanță președințială, ca
inadmisibilă.
Cererea de recurs
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii
atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actelor
administrative fiscale contestate.
Dispoziții legale
aplicabile
Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
"Art. 14 - (1)
În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după
sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a
autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral
până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu
introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea
încetează de drept și fără nicio formalitate".
Hotărârea
instanței de recurs
Practica constată a
Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că, în materia
contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanță
președințială care vizează cererile de suspendare a executării actului
administrativ.
În acord cu această
practică, instanța de fond a apreciat în mod corect că dispozițiile C. proc.
civ. referitoare la procedura ordonanței președințiale nu sunt aplicabile
într-un litigiu de contencios administrativ, prin care se urmărește suspendarea
efectelor unui act administrativ-fiscal.
Condițiile și
cazurile în care poate fi dispusă suspendarea executării unui act administrativ
sunt prevăzute expres în cuprinsul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, care,
fiind o lege specială, este derogatorie de la dreptul comun.
Potrivit art. 28
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile acestei legi se completează cu
prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt
incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile
publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor
legitime, pe de altă parte; norma de trimitere vizează, deci, acele dispoziții
procedurale C. proc. civ. pentru care nu este prevăzută o reglementare specială
în legea contenciosului administrativ.
Cum, în această
materie, așa cum s-a arătat, există norme derogatorii de la dreptul comun,
cererea de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi
soluționată într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată în Legea nr.
554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.
Pentru considerentele
arătate, apreciindu-se că recursul este vădit nefondat, în temeiul prevederilor
art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC R. SA împotriva Sentinței nr. 68/F din 4 aprilie 2013 a Curții
de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca vădit
nefondat.
Fără cale de atac.
Decizia se comunică
părților.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 18 februarie 2014.
Procesat
de GGC - GV