ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3020/2015

Decizia nr 3020/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11 octombrie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantele SC A. SRL și SC B. SRL au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 1485 din 04 septembrie 2013 emis de viceprim-ministru, ministrul finanțelor publice și ministrul delegat pentru buget.

Prin sentința civilă nr. 3682 din 22 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes a acțiunii, precum și cererea de suspendare formulată de reclamante, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs reclamantele, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) și art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu s-a reținut, raportat la motivele invocate, existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente. Totodată, recurentele susțin că instanța de fond în mod greșit a reținut că ordinul contestat ar avea caracter individual, iar nu caracter normativ și nu a reținut, ca și caz bine justificat, împrejurarea că ordinul excede prevederilor H.G. nr. 274/2013, întrucât dispune măsuri care nu sunt prevăzute de hotărârea Guvernului.

II. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și considerentele Înaltei Curți

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 17 martie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 12 mai 2015, când instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a recursului.

La termenul de judecată de astăzi, 6 octombrie 2015, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, a rămas în pronunțare cu privire la excepția lipsei de interes a recursului, excepție pe care instanța o consideră a fi întemeiată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, excepție care face inutilă în tot expunerea detaliată și cercetarea în fond a recursului declarat.

Conform celor menționate la pct. I.1, Înalta Curte constată că reclamantele au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care au solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1485 din 04 septembrie 2013 emis de viceprim-ministrul, ministrul finanțelor publice și ministrul delegat pentru buget.

Prin sentința ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamante.

Prin sentința civilă nr. 2973 din 5 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca lipsită de interes, acțiunea formulată de reclamantele SC A. SRL și SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect anularea Ordinului nr. 1485 din 04 septembrie 2013 emis de viceprim-ministru, ministrul finanțelor publice și ministrul delegat pentru buget.

În condițiile expuse, Înalta Curte constată că actul administrativ (Ordinul nr. 1485 din 04 septembrie 2013 emis de viceprim-ministrul, ministrul finanțelor publice și ministrul delegat pentru buget

) care formează obiectul cererii de suspendare a executării în prezenta cauză în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a format obiectul acțiunii în anulare soluționată în fond prin

sentința civilă nr. 2973 din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel București.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

„Art. 14. - (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”

În prezentul litigiu, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi pronunțat soluția de suspendare a executării actului administrativ contestat, această măsură ar fi încetat de drept (conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004) să mai producă efecte juridice prin împlinirea termenului până la care ar fi fost dispusă, respectiv până la „pronunțarea instanței de fond”, termen care s-a împlinit deja prin pronunțarea sentinței civile nr. 2973 din 5 noiembrie 2014.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., „orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes”. În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie „determinat, legitim, personal, născut și actual”, conform art. 33 C. proc. civ. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, folosul practic urmărit de recurentele-reclamante prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în admiterea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurentele-reclamante nu mai justifică un interes în susținerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce, așa cum s-a arătat anterior, instanța de fond (Curtea de Apel București) a soluționat acțiunea în anulare, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la termenul deja împlinit.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, va admite excepția lipsei de interes a recursului, invocată de instanță din oficiu,

și, în consecință, va respinge, ca lipsit de interes,

recursul declarat de reclamantele SC A. SRL - Timișoara și SC B. SRL - Timișoara

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes a recursului, invocată de instanță din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantele SC A. SRL - Timișoara și SC B. SRL - Timișoara împotriva sentinței nr. 3682 din 22 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2015.