ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1526/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1526/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar a constatat următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța
de fond
Prin încheierea de ședință
din 31 mai 3013, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale
pasive a pârâtei Garda Financiară-Comisariatul General în privința capetelor 3 și
4 ale cererii și a admis excepția inadmisibilității cererii în privința capetelor
2 și 5.
Prin sentința civilă
nr. 2945 din 4 octombrie 2013, Curtea de Apel București a respins capetele de cerere
privitoare la anularea procesului-verbal din 20 martie 2012 și a procesului-verbal
din 9 martie 2012 încheiate de Garda Financiară-Comisariatul General, ca îndreptate
împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins capetele de cerere
privitoare la anularea raportului de inspecție fiscală din 21 iunie 2012 și a deciziei
de impunere din 21 iunie 2012, ca inadmisibile, și a respins, ca nefondat, capătul
de cerere privitor la anularea deciziei din 28 noiembrie 2012 emisă de intimata
A.N.A.F.
Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri
a formulat recurs reclamantul R.V., criticând soluția instanței de fond ca netemeinică
și nelegală, fiind invocate motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488
alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., respectiv „când, prin hotărârea
dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea
nulității”, „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când
cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”, „când
hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
2.1. Motivele de casare.
Principalele argumente invocate;
Recurentul a solicitat,
în principal, anularea sentinței pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei
spre rejudecare la aceeași instanță, în temeiul art. 480 alin. (3) raportat la
art. 497 C. proc. civi., motivat de faptul că instanța de fond a soluționat cauza
fără a intra în judecata fondului.
Cu privire la motivul
de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., apreciază
recurentul că instanța de fond, soluționând excepția lipsei calității procesuale
pasive a pârâtei, în privința capetelor 3 și 4 ale cererii, a încălcat art. 20 C.
proc. civ., referitor la respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil,
raportat la art. 22 alin. (6) și alin. (7) și art. 5 alin. (3) C. proc. civ. și
la art. 48 și art. 20 alin. (1) din Constituția României. Citează jurisprudența
Curții de Justiție a Uniunii Europene, Cauza Simmenthal din 9 aprilie 1978, referitoare
la preeminența dreptului comunitar asupra normelor naționale.
Susține că și dezlegarea
capătului 1 al cererii este contrară dispozițiilor art. 205 alin. (2) C. proc. fisc.,
încălcându-se art. 30 alin. (1) și art. 5 alin. (4) C. proc. civ.
La motivul de recurs întemeiat
pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciază recurentul că instanța, reținând
că nu poate exista o vătămare a drepturilor sale prin actele administrativ-fiscale,
care privesc pe SC R.H.S.C. SA, a ignorat prevederile art. 95 alin. (1) lit. b)
din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., potrivit cărora „controlul încrucișat,
care constă în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale contribuabilului,
în corelație cu cele deținute de alte persoane, poate fi și inopinat”.
La al treilea motiv de
casare, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la consecințele
de ordin penal la care ar fi expus, instanța reținând că va putea exercita mijloacele
de apărare specifice urmăririi penale și cercetării judecătorești în materie penală,
arată recurentul că sistemul C. proc. pen. promulgat în 1969 urmează a fi părăsit
tocmai pentru ineficiențe, nu atât de ordin procesual-penal, cât și pentru cele
care dovedeau că, în ciuda reformelor și modificărilor legislative aduse textului
original, acestea nu satisfăceau respectarea drepturilor omului, recunoscute de
art. 6, art. 8 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
3.Apărările intimatei
Prin întâmpinarea formulată
de A.N.A.F. s-a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant
ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
S-a susținut faptul că
instanța de primă jurisdicție a reținut în mod corect atât situația de fapt, cât
și prevederile legale incidente în cauza dedusă judecății, răspunzând la toate motivele
de recurs formulate.
Procedura de soluționare
a recursului
4.1 Cu privire la examinarea
recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză,
în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) noul C. proc. civ., a fost
analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de
ședință din data de 23 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile
art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părțile nu au depus
puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității
în principiu a recursului.
Prin încheierea din 8
octombrie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului
întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate
și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentului R.V. ca fiind
admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat
termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul
recursului
4.2.1. Argumentele de
fapt și de drept relevante.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte reține că instanța de primă jurisdicție a dat o dezlegare
corectă cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile.
Criticile formulate de
recurent privind nelegalitatea sentinței instanței de fond nu pot fi primite de
instanța de control judiciar, pentru argumentele ce urmează.
În ceea ce privește critica
recurentului întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte
reține că este invocat acest motiv de casare cu referire la faptul că instanța de
fond nu a respectat principiile fundamentale ale procesului civil.
Înalta Curte reține că
dispozițiile de casare invocate sunt incidente numai în cazul în care instanța a
încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității,
or, recurentul nu a invocat o asemenea situație și, procedând la verificarea respectării
normelor de procedură, instanța de control judiciar a constatat că această critică
este nefondată.
Cu privire la motivul
de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv, când
hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii
ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că nu este fondată
critica formulată de recurent, având în vedere faptul că instanța de primă jurisdicție
a răspuns motivat la cererile reclamantului, fără a exista contradicții în motivele
prezentate.
Instanța de control judiciar
constată că critica formulată de recurent, în sensul că nu au fost reținute ca fiind
incidente cauzei dispozițiile invocate de acesta, nu reprezintă un motiv de casare,
argumentele reținute de instanță în motivare și referirea la dispozițiile legale
aplicabile fac parte din raționamentul instanței, care a condus la soluția adoptată.
Înalta Curte reține că
nu sunt fondate criticile de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C.
proc. civ., având în vedere faptul că instanța de fond a reținut corect situația
de fapt a cauzei și normele de drept aplicabile acesteia, astfel încât referirea
recurentului la consecințele de ordin penal la care ar fi expus, nu fac analiza
instanței de judecată în această cauză, motivat de faptul că nu fac obiectul cauzei
deduse judecății.
Înalta Curte a constatat
că R.V., în calitate de creditor al SC R.H.S.C. SA, a depus contestație împotriva
deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite
de inspecția fiscală, emisă în baza raportului de inspecție fiscală, la data de
13 septembrie 2012.
Prin decizia ce face obiectul
prezentei acțiuni, A.N.A.F. a constatat că R.V. a depus contestația cu depășirea
termenului de 30 de zile prevăzut de lege, însă având în vedere că actele administrative
atacate se referă la o altă persoană, s-a procedat la soluționarea excepției care
primează, respectiv, s-a reținut lipsa calității procesuale a petentului.
Înalta Curte reține că
instanța de primă jurisdicție a reținut corect situația de fapt și a interpretat
și aplicat în mod corect dispozițiile legale, iar soluția pronunțată nu este susceptibilă
de nicio critică, motiv pentru care Înalta Curte o va menține în totalitate.
4.2.2. Soluția instanței
de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru
considerentele expuse,
în temeiul art. 496 C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive
de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori
potrivit art. 488 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de R.V. împotriva sentinței civile nr. 2945 din 4 octombrie 2013 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 aprilie 2015.