ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1526/2015

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin încheierea de ședință din 31 mai 3013, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Garda Financiară-Comisariatul General în privința capetelor 3 și 4 ale cererii și a admis excepția inadmisibilității cererii în privința capetelor 2 și 5. Prin sentința civilă nr. 2945 din 4 octombrie 2013, Curtea de Apel București a respins capetele de cerere privitoare la anularea procesului-verbal din 20 martie 2012 și a procesului-verbal din 9 martie 2012 încheiate de Garda Financiară-Comisariatul General, ca îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins capetele de cerere privitoare la anularea raportului de inspecție fiscală din 21 iunie 2012 și a deciziei de impunere din 21 iunie 2012, ca inadmisibile, și a respins, ca nefondat, capătul de cerere privitor la anularea deciziei din 28 noiembrie 2012 emisă de intimata A.N.A.F.

2. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul R.V., criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind invocate motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., respectiv „când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității”, „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”, „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”. 2.1. Motivele de casare. Principalele argumente invocate; Recurentul a solicitat, în principal, anularea sentinței pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în temeiul art. 480 alin. (3) raportat la art. 497 C. proc.

civi., motivat de faptul că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în judecata fondului. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., apreciază recurentul că instanța de fond, soluționând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, în privința capetelor 3 și 4 ale cererii, a încălcat art. 20 C. proc. civ., referitor la respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, raportat la art. 22 alin. (6) și alin. (7) și art. 5 alin. (3) C. proc. civ. și la art. 48 și art. 20 alin. (1) din Constituția României. Citează jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, Cauza Simmenthal din 9 aprilie 1978, referitoare la preeminența dreptului comunitar asupra normelor naționale.

Susține că și dezlegarea capătului 1 al cererii este contrară dispozițiilor art. 205 alin. (2) C. proc. fisc., încălcându-se art. 30 alin. (1) și art. 5 alin. (4) C. proc. civ. La motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciază recurentul că instanța, reținând că nu poate exista o vătămare a drepturilor sale prin actele administrativ-fiscale, care privesc pe SC R.H.S.C. SA, a ignorat prevederile art. 95 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., potrivit cărora „controlul încrucișat, care constă în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelație cu cele deținute de alte persoane, poate fi și inopinat”.

La al treilea motiv de casare, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la consecințele de ordin penal la care ar fi expus, instanța reținând că va putea exercita mijloacele de apărare specifice urmăririi penale și cercetării judecătorești în materie penală, arată recurentul că sistemul C. proc. pen. promulgat în 1969 urmează a fi părăsit tocmai pentru ineficiențe, nu atât de ordin procesual-penal, cât și pentru cele care dovedeau că, în ciuda reformelor și modificărilor legislative aduse textului original, acestea nu satisfăceau respectarea drepturilor omului, recunoscute de art. 6, art. 8 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 3.Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată de A.N.A.F.

s-a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. S-a susținut faptul că instanța de primă jurisdicție a reținut în mod corect atât situația de fapt, cât și prevederile legale incidente în cauza dedusă judecății, răspunzând la toate motivele de recurs formulate. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 8 octombrie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentului R.V. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 4.2 Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că instanța de primă jurisdicție a dat o dezlegare corectă cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile.

Criticile formulate de recurent privind nelegalitatea sentinței instanței de fond nu pot fi primite de instanța de control judiciar, pentru argumentele ce urmează. În ceea ce privește critica recurentului întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține că este invocat acest motiv de casare cu referire la faptul că instanța de fond nu a respectat principiile fundamentale ale procesului civil. Înalta Curte reține că dispozițiile de casare invocate sunt incidente numai în cazul în care instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, or, recurentul nu a invocat o asemenea situație și, procedând la verificarea respectării normelor de procedură, instanța de control judiciar a constatat că această critică este nefondată.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că nu este fondată critica formulată de recurent, având în vedere faptul că instanța de primă jurisdicție a răspuns motivat la cererile reclamantului, fără a exista contradicții în motivele prezentate. Instanța de control judiciar constată că critica formulată de recurent, în sensul că nu au fost reținute ca fiind incidente cauzei dispozițiile invocate de acesta, nu reprezintă un motiv de casare, argumentele reținute de instanță în motivare și referirea la dispozițiile legale aplicabile fac parte din raționamentul instanței, care a condus la soluția adoptată.

Înalta Curte reține că nu sunt fondate criticile de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., având în vedere faptul că instanța de fond a reținut corect situația de fapt a cauzei și normele de drept aplicabile acesteia, astfel încât referirea recurentului la consecințele de ordin penal la care ar fi expus, nu fac analiza instanței de judecată în această cauză, motivat de faptul că nu fac obiectul cauzei deduse judecății. Înalta Curte a constatat că R.V., în calitate de creditor al SC R.H.S.C. SA, a depus contestație împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă în baza raportului de inspecție fiscală, la data de 13 septembrie 2012. Prin decizia ce face obiectul prezentei acțiuni, A.N.A.F.

a constatat că R.V. a depus contestația cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, însă având în vedere că actele administrative atacate se referă la o altă persoană, s-a procedat la soluționarea excepției care primează, respectiv, s-a reținut lipsa calității procesuale a petentului. Înalta Curte reține că instanța de primă jurisdicție a reținut corect situația de fapt și a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale, iar soluția pronunțată nu este susceptibilă de nicio critică, motiv pentru care Înalta Curte o va menține în totalitate. 4.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.V. împotriva sentinței civile nr. 2945 din 4 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2015.