ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 308/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 308/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
În baza actelor
dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 57 din data de 15
aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 11842/101/2012,
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) C.
proc. pen. a fost achitat inculpatul I.A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă
calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen.
În baza art. 134 din
Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat
inculpatul I.A.G., la pedeapsa de 6 luni de închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii de port, fără drept, de armă neletală, din categoria armelor
supuse autorizării.
În baza art. 71 alin.
(1) și (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului I.A.G. pedeapsa accesorie a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale, până la
grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de
prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 135 din
Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat
inculpatul I.A.G. la 1 an și 6 luni de închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii de folosire a unei arme neletale, din categoria armelor supuse
autorizării.
În baza art. 71 alin.
(1) și (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului I.A.G. pedeapsa accesorie a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale, până la
grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului
de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 33 lit.
a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca în final
inculpatul I.A.G. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an și 6
luni de închisoare, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor C. pen., pe durata menționată în dispozițiile art. 71 alin. (2) C.
pen.
În baza art. 118
alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui pistol
cu gaze, marca Blow, model C06 seria 7-020498, calibru 9 mm, aflat la camera de
corpuri delicte din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție - Mehedinți,
conform din 20 iunie 2012.
În baza art. 191
alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1219,45
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către statul român, din care 919,45 RON
reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate de stat în cursul
urmăririi penale, iar suma de 300 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor
judiciare efectuate de stat în cursul judecății, inclusiv suma de 100 RON, ce
reprezintă onorariul apărătorului din oficiu P.C., desemnat de Baroul
Mehedinți, conform Delegației din 13 decembrie 2012, emisă de Baroul Mehedinți,
sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a constatat următoarele:
La data de 5
decembrie 2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți, sub numărul
11842/101/2012, Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți nr.
626/P/2012, prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate
inculpatul I.A.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 271 din
Legea 86/2006, art. 134 și art. 135 din Legea nr. 295/2004, actualizată.
În ceea ce privește
situația de fapt din actul de sesizare, prima instanță a reținut în esență că
la începutul lunii aprilie 2012, inculpatul a introdus în țară, prin punctul de
trecere a frontierei Nădlac, un pistol cu bile de cauciuc și cinci cartușe pe
care le cumpărase din Italia, de la o persoană necunoscută, cu suma de 150
euro, iar la data de 12 mai 2012, cu ocazia unui conflict pe care l-a avut cu
numitul M.D.V., conflict ce s-a desfășurat la intersecția ce indică direcția
spre Gemeni și Obârșia de Câmp, la aproximativ 50 de metri de Primăria Dârvari,
a tras cu tras cu pistolul respectiv asupra acestuia, rănindu-l ușor în zona capului.
Analizând întregul
material probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în
cursul cercetării judecătorești, prima instanță a constatat și reținut
următoarele:
La data de 12 mai
2012, în timp ce se afla în drumul public din comuna Dârvari, inculpatul a avut
un conflict cu numitul M.D.V., conflict în timpul căruia inculpatul a scos un
pistol de culoare neagră cu proiectil rotund din cauciuc și a tras asupra
numitului M.D.V., rănindu-l ușor în zona capului, incidentul fiind observat atât
de fiul victimei, numitul F.A.A., cât și de martorul C.N.
Din procesul-verbal
de cercetare la fața locului, a rezultat că locul faptei este situat pe drumul
comunal, în satul Dârvari, la intersecția ce indică direcția spre Gemeni și
Obârșia de Câmp, la aproximativ 50 de metri de Primăria Dârvari. S-a arătat că,
la aproximativ 83 cm față de un stâlp din beton, pe nisip, a fost identificat
un tub de cartuș percutat de 9 mm având inscripționat "9 mm P.A.K.
YAS", iar la 266 cm de stâlp se observa un alt tub de cartuș de 9 mm ce
avea în cap o bilă de culoare neagră din material plastic având aceeași
inscripție.
După consumarea
conflictului, inculpatul a fugit părăsind domiciliul și ascunzându-se prin case
părăsite pentru a se sustrage cercetărilor, până în data de 21 mai 2012, când a
fost prins de organele de poliție.
Fiind audiat,
inculpatul a declarat la urmărirea penală faptul că, la începutul lunii aprilie
2012, a venit în țară din Italia, unde plecase în urmă cu 5 luni, iar de acolo
a cumpărat pistolul cu bile de cauciuc și cinci cartușe, de la o persoană
necunoscută, cu suma de 150 euro, pistol pe care l-a ascuns în bagaje, astfel
că la intrarea în țară, prin punctul de trecere a frontierei Nădlac, pistolul
nu a fost găsit de lucrătorii vamali și nici inculpatul nu l-a declarat.
Inculpatul a mai declarat că a călătorit cu un autocar, iar despre pistol nu a
spus la nimeni.
După ce a venit la
locuința bunicilor săi din Dârvari, inculpatul a ascuns pistolul în baia unei
case aflate în construcție, fără a spune vreunei persoane despre existența
acestuia, iar la data de 15 mai 2012, pistolul a fost găsit de bunicul său,
P.E., care l-a predat organelor de poliție.
La termenul de
judecată din 4 martie 2013, instanța din oficiu, în baza disp. art. 300 C.
proc. pen., a pus în discuția părților regularitatea actului de sesizare al
instanței, respectiv Rechizitoriul nr. 626/P/2012 din data de 5 decembrie 2012
al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, prin care s-a dispus
trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I.A.G. și a
verificat din oficiu, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., la prima
înfățișare, regularitatea actului de sesizare.
Din examinarea
Rechizitoriului nr. 626/P/2012 din data de 5 decembrie 2012 al Parchetului de
pe lângă Tribunalul Mehedinți, prima instanță a constatat că au fost respectate
dispozițiile privitoare la sesizarea instanței, aceasta fiind făcută prin
rechizitoriu întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 262, art. 263 și art.
264 C. proc. pen. (condiții de formă și de conținut), iar în baza art. 300
alin. (1) C. proc. pen., a constatat regularitatea actului de sesizare.
Tot la acest termen
de judecată, s-a procedat la ascultarea inculpatului.
În declarația dată în
fața instanței, inculpatul a arătat că recunoaște parțial faptele reținute în
sarcina sa, însă despre pistol a relatat că nu a fost adus din Italia, ci a
fost cumpărat de el din Târgul Veterani din Drobeta-Turnu Severin de la un
tânăr pe care nu îl cunoaște, cu prețul de 150 - 170 euro, în preț fiind incluse
și două pungi de cafea. A relatat că, inițial intenționa să cumpere de la acel
tânăr un briceag, însă acesta l-a convins să cumpere pistolul. Pistolul a fost
ascuns într-o casă părăsită, situată la aproximativ 500 de metri de casa în
care locuiesc bunicii și frații săi, iar acest lucru l-a făcut de teama
bunicilor săi, cu toate că, persoana de la care a achiziționat pistolul l-a
asigurat că nu o să aibă niciun fel de probleme cu poliția, deoarece era un
pistol cu gaze.
Inculpatul a mai
relatat că a primit cu ocazia cumpărării pistolului două bile de cauciuc și
trei tuburi de gaze, iar după altercație a ascuns pistolul lângă sacii cu
ciment din casa pe care o avea în construcție. De asemenea, a arătat că, timp
de aproape două săptămâni, a stat ascuns într-o locuință din Turnu Severin,
locuință aparținând vărului său P.D. A relatat că a declarat la poliție că
pistolul a fost adus din Italia întrucât persoana care l-a audiat i-a sugerat
că e mai bine așa pentru a nu complica ancheta, întrucât ar fi trebuit să se
deplaseze în Târgul Veterani pentru a identifica persoana de la care a cumpărat
pistolul. A mai declarat că nu are cunoștință despre ceea ce s-a întâmplat cu
tuburile de gaz, iar pistolul a fost predat poliției de bunicul său. De
asemenea, a relatat că a plecat în Italia imediat pe la începutul anului 2012,
unde a muncit în agricultură și a revenit în țară cu aproximativ 3 săptămâni
înainte de incident. A arătat că a intrat în România prin punctul de trecere de
la Nădlac, deplasarea pe rata Italia-România fiind realizată cu un autocar
aparținând unei firme din Drobeta-Turnu Severin ce este administrată de numitul
D.D. și că nu au fost supuși controlului la intrarea în țară.
Prima instanță a
reținut că deținerea ilegală și folosirea acelui pistol în condițiile reținute
corect în actul de sesizare este confirmată de martorii oculari M.D.V., F.A.A.
și C.N. (audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății).
S-a apreciat că în
favoarea inculpatului nu se poate reține săvârșirea faptei de uz de armă în
legitimă apărare, întrucât din depozițiile martorilor audiați în cauză reiese
că inculpatul a folosit pistolul după ce încetase conflictul avut cu M.
(martorii prezenți la fața locului au arătat că inculpatul s-a îndepărtat de
acel loc, a scos pistolul și a executat două focuri de armă).
În cursul urmăririi
penale a mai fost audiat în calitate de martor bunicul inculpatului, P.E., care
după conflict a găsit pistolul folosit de inculpat, precum și muniția aferentă,
iar apoi a predat aceste bunuri organelor de poliție.
Declarația sa
olografă din dosarul de urmărire penală confirmă aceste aspecte, însă s-a
apreciat că nu este relevantă, din punctul de vedere al conținutului intrinsec
sub aspectul dovedirii niciunei infracțiuni din cele pentru care este cercetat
inculpatul, motiv pentru care în cursul judecății s-a apreciază ca fiind
neconcludentă, iar audierea acestui martor nu s-a mai considerat ca fiind
necesară cu atât mai mult cu cât în declarația de la dosar urmărire penală
acest martor, aflând de prevederile art. 80 C. proc. pen., a arătat că nu mai
are nimic de adăugat și că nu dorește să fie audiat în calitate de martor
împotriva nepotului său.
Față de aceste
considerente, instanța de fond a reținut că este cert că inculpatul I.A.G. a
deținut fără drept (nu poseda autorizație) un pistol marca Blow, seria 7-020498
și muniția aferentă, achiziționate din Italia, pistol care face parte din
categoria armelor neletale supuse autorizării (după cum reiese din Raportul de
constatare tehnico-științifică din 18 iunie 2012); precum și că în data de 12
mai 2012, în timp ce se afla în drumul public din comuna Dârvari, pe fondul
unui conflict cu numitul M.D.V., a folosit acel pistol, executând două focuri
de armă, împrejurare în care l-a rănit pe adversar, ușor în zona capului, cu un
proiectil rotund din cauciuc.
Prima instanță a mai
avut în vedere că la dosarul cauzei a fost depus de către inculpat, prin
apărătorul său, un extras din Legea nr. 295/2004 (în versiunea aplicabilă din
27 iulie 2011), iar pe baza acestei versiuni s-a apărat în sensul că faptele
mai sus menționate (prevăzute ca infracțiuni distincte în dispozițiile art. 136
1
și art. 136
2
din Legea nr. 295/2004) ar constitui contravenții (art.
134 și art. 135 din Legea nr. 295/2004 în varianta menționată de inculpat
reglementau modalitatea de constatare a contravențiilor și regimul acestora).
Prima instanță a
reținut că Legea nr. 295/2004 a fost republicată în M. Of. nr. 814/17.11.2011,
deci la o dată anterioară celei la care inculpatul a săvârșit aceste fapte,
ocazie în care s-a procedat și la renumerotarea textelor de lege, infracțiunea
prevăzută de fostul art. 136
1
este reglementată de dispozițiile art.
134 din Legea nr. 295/2004, iar infracțiunea prevăzută de fostul art. 136
2
este reglementată actualmente de dispozițiile art. 135 din Legea nr. 295/2004.
În aceste condiții, se constată că este neîntemeiată apărarea inculpatului, în
sensul că aceste fapte ar constitui contravenții.
S-a apreciat că fapta
inculpatului I.A.G. de a deține fără drept (nu poseda autorizație) un pistol
marca Blow, seria 7-020498 și muniția aferentă, achiziționate din Italia,
pistol care face parte din categoria armelor neletale supuse autorizării
constituie infracțiunea prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004, fiind
săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe și prezentând pericol
concret specific acestei infracțiuni de pericol, astfel că inculpatul urmează a
răspunde penal pentru această faptă.
Potrivit propriilor
declarații, inculpatul a deținut acest pistol pe teritoriul României pentru o
perioadă de cel puțin trei săptămâni (cel mai devreme de la revenirea din
Italia și până la conflictul pe care l-a avut cu martorul M.).
La individualizarea
pedepsei principale și accesorie, aplicată inculpatului, instanța de fond a
avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru o astfel de faptă
(închisoarea de la 3 luni la 1 an), de urmările faptei (constând în
amplificarea curajului acestui inculpat în săvârșirea unor fapte de amenințare
a unei alte persoane cu folosirea acestei arme și în stimularea convingerii
eronate a sa că își poate astfel rezolva conflictele pe care le avea cu semenii
săi), de comportamentul său anterior antisocial (reliefat atât de mențiunile
din fișa sa de cazier, cât și de mențiunile din referatul de evaluare întocmit
de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți).
S-a mai reținut că nu
este lipsit de relevanță că în prezent acest inculpat este arestat preventiv
într-o altă cauză în care este cercetat pentru săvârșirea altor infracțiuni,
întrucât cu rea-credință nu a respectat obligațiile stabilite de instanță,
atunci când a dispus față de acesta aplicarea unei măsuri neprivative de
libertate, ceea ce confirmă o dată în plus că inculpatul I.A.G. dă dovadă de
perseverență infracțională și își asumă cu ușurință riscuri majore, fără să-i
pese de consecințele faptelor sale, putând reitera cu ușurință comportamentul
infracțional, după cum s-a reținut și în referatul de evaluare de la dosar.
Prima instanță a
apreciat că fapta inculpatului I.A.G. de a uza fără drept în data de 12 mai
2012 acel pistol, executând două focuri de armă, împrejurare în care l-a rănit
pe adversar ușor în zona capului, cu proiectil rotund din cauciuc, constituie
infracțiunea prevăzută de art. 135 din Legea nr. 295/2004, fiind săvârșită cu
vinovăție, sub forma intenției directe, astfel că inculpatul urmează să
răspundă penal pentru fapta săvârșită.
La individualizarea
pedepselor (principală și accesorie) ce au fost aplicate inculpatului, s-a
ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această
infracțiune (închisoarea de la 6 luni la 3 ani), împrejurările în care a fost
produsă fapta (inculpatul a folosit arma neletală, după ce martorul M. îi
reproșase că anterior - cu o seară înainte - inculpatul îl amenințase pe fiul
său - martorul F. - cu folosirea aceluiași pistol), urmările produse (atât în
vătămarea integrității fizice a martorului M., cât și în provocarea unei stări
de teamă față de martorii oculari F. și C., după cum au declarat aceștia pe parcursul
cercetărilor), la persoana și conduita anterioară a acestui inculpat
(reflectate în mențiunile din fișa de cazier și în referatul de evaluare
întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți).
În aceste condiții,
s-a reținut că aplicarea unei pedepse principale medii (de 1 an și 6 luni
închisoare) și aplicarea unor pedepse accesorii constând în interzicerea
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., sunt necesare
pentru atingerea scopurilor preventiv, represiv și educativ, prevăzute în acest
sens în lege.
În ceea ce privește
infracțiunea de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea
86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., s-a reținut că, în cursul
judecății inculpatul a revenit asupra celor declarate în faza urmăririi penale
și a arătat că de fapt pistolul ar fi fost achiziționat dintr-un târg de pe
raza municipiului Drobeta-Turnu Severin.
Reprezentantul
Ministerului Public, cu ocazia concluziilor pe fond, a invocat în mod întemeiat
că inculpatul nu a oferit explicații rezonabile pentru schimbarea poziției
procesuale, însă aceste aspecte prezintă mai puțină relevanță atâta vreme cât
la dosarul cauzei există o singură probă care confirmă că respectiva armă
neletală ar fi fost introdusă în țară în mod fraudulos, iar această probă este
reprezentată de propriile declarații date de inculpat în faza de urmărire
penală.
Sub acest aspect, s-a
reținut că potrivit art. 68 C. proc. pen., declarațiile inculpatului făcute în
cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care
sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor
existente la dosar.
Având în vedere că
din actele de la dosarul cauzei nu reiese nici modalitatea certă prin care
inculpatul a intrat în posesia armei neletale sus-menționate și nici
modalitatea prin care respectiva armă a intrat în țară și nu a fost posibil de
a se stabili dacă această armă a fost introdusă în țară de către inculpat în
mod ilegal, prima instanță, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap.
la art. 10 alin. (1) a C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul I.A.G. pentru
săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din
Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și
inculpatul I.A.G.
Prin motivele de apel
formulate în scris de parchet s-a arătat că hotărârea primei instanțe este
nelegală întrucât, în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea
infracțiunii de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr.
86/2006, din actele existente la dosarul cauzei rezultând fără dubiu că
inculpatul I.A.G. a introdus în țară fără drept, în cursul lunii aprilie 2012,
pistolul marca Blow, seria 7-020498 și muniția aferentă, achiziționate din
Italia. În acest sens au fost invocate declarațiile date de inculpat pe
parcursul urmăririi penale, inclusiv declarația dată în prezența unui avocat
ales cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, faptul că în
instanță nu a oferit o explicație rezonabilă pentru schimbarea poziției
procesuale, iar declarațiile inculpatului din faza urmăririi penale, în ceea ce
privește aspectele referitoare la revenirea din Italia se coroborează cu
declarațiile martorilor audiați în cauză.
Oral, cu ocazia
dezbaterilor, procurorul de ședință a invocat două motive suplimentare de
nelegalitate referitoare la greșita aplicare a pedepsei accesorii pe lângă
fiecare dintre cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul și
greșita reținere, în aceleași condiții, a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul, prin
motivele de apel formulate în scris de apărătorul desemnat din oficiu, a
solicitat redozarea pedepselor, în sensul reducerii acestora sub minimul
special ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, prev. de art. 74, 76
C. pen. în raport de împrejurările în care au fost săvârșite faptele,
modalitatea de săvârșire, urmările acestora și persoana inculpatului. S-a
arătat astfel că altercația a fost minoră, cu consecințe minime, partea
vătămată fiind ușor rănită iar inculpatul a recunoscut și regretat faptele
săvârșite, este tânăr și fără antecedente penale.
Prin Decizia penală
nr. 238 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru
cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Mehedinți și inculpatul I.A.G. împotriva Sentinței penale nr. 57 din
data de 15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr.
11842/101/2012, desființează sentința în parte, pe latură penală și rejudecând:
A descontopit
pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare în pedepsele componente.
A înlăturat aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen. din încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art.
134 din Legea nr. 295/2004 și prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004.
A înlăturat aplicarea
pedepsei accesorii pentru fiecare dintre infracțiunile concurente pentru care a
fost condamnat inculpatul.
În baza art. 33 lit.
a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus recontopirea pedepselor, în pedeapsa
rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.
pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei
rezultante de 1 an și 6 luni închisoare.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale hotărârii.
Cheltuielile
judiciare din apel, inclusiv onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, în
sumă de 200 RON, care s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului
Justiției, rămân în sarcina statului.
Examinând apelurile
declarate de parchet și de inculpat, prin prisma motivelor formulate dar și din
oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat
următoarele:
Cu privire la apelul
declarat de parchet, critica de netemeinicie formulată în scris este
neîntemeiată, prima instanță dispunând corect achitarea inculpatului I.A.G.
pentru infracțiunea de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr.
86/2006.
În urma propriului
examen instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut corect că
singurul mijloc de probă invocat în susținerea acuzației de comitere a acestei
infracțiuni îl constituie declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi
penale.
Or, cum declarațiile
învinuitului sau inculpatului au valoare probantă numai dacă sunt confirmate de
fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor, iar în cauză din
celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmării penale sau în
instanță nu au rezultat fapte sau împrejurări care să se coroboreze cu
declarația dată de inculpat în faza urmăririi penale, în sensul că ar fi
cumpărat pistolul din străinătate (Italia), declarații asupra cărora a reveni
în cursul judecății când a susținut că locul de unde l-a achiziționat este un
târg din municipiul Drobeta-Turnu Severin, corect prima instanță a constatat că
infracțiunea de contrabandă calificată nu este probată.
Instanța de prim
control judiciar a apreciat că nu prezintă sub acest aspect relevanță motivul
invocat de inculpat cu ocazia schimbării poziției procesuale și nici faptul că
declarațiile date de inculpat în faza urmăririi penale au fost detaliate în
privința condițiilor în care ar fi achiziționat pistolul din străinătate sau
faptul că a fost asistat de avocat ales, cu ocazia prezentării materialului de
urmărire penală, când a declarat că recunoaște și regretă toate faptele
reținute în sarcina sa. În ceea ce privește declarațiile martorilor se constată
că niciunul dintre martorii audiați în cauză nu cunosc detalii în legătură cu
modalitatea în care inculpatul a achiziționat pistolul, faptul că bunicul său,
martorul P.E. a găsit la locuința sa pistolul, ulterior comiterii faptelor din
12 mai 2012 nefiind relevantă sub aspectul modalității în care inculpatul a
intrat în posesia lui.
S-a apreciat că sunt
însă întemeiate cele două motive de nelegalitate invocate suplimentar de
procurorul de ședință.
Cu privire la
pedeapsa accesorie, instanța de apel a constatat că, spre deosebire de pedeapsa
complementară, care se aplică, așa cum rezultă din economia art. 65 alin. (1)
C. pen., numai pe lângă o pedeapsă principală, stabilită pentru o infracțiune,
pedeapsa accesorie, care își are temeiul în incompatibilitatea exercitării
drepturilor prev. de art. 64 C. pen. cu starea de privare de libertate pe care
o presupune prin natura sa executarea pedepsei închisorii, decurge de drept din
condamnarea la pedeapsa închisorii.
Cât privește
conținutul pedepsei accesorii, cu ocazia individualizării acesteia, instanța de
apel a reținut se va ține seama de criteriile prev. de art. 71 alin. (3) C.
pen., conform Deciziei nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Inadmisibilitatea aplicării pedepsei accesorii în raport de fiecare infracțiune
în parte și aplicarea unei singure pedepse accesorii pe lângă pedeapsa
rezultantă care se execută reiese și din aceea că deși dispozițiile art. 35 C.
pen. au suferit modificări, nu s-a reglementat, ca în cazul pedepselor complementare
sau măsurilor de siguranță, ipoteza mai multor pedepse accesorii în situația
concursului de infracțiuni.
În ceea ce privește
art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că aceste dispoziții reglementează
concursul real de infracțiuni și, cum nu fac parte din încadrarea juridică a
unei fapte, reținerea lor, cu ocazia condamnării pentru fiecare dintre
infracțiunile concurente este nelegală.
În ceea ce privește
apelul declarat de inculpat, cu privire la infracțiunile prev. de art. 134 din
Legea nr. 295/2004 și prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004 instanța de apel
a constatat următoarele:
Situația de fapt
reținută de instanță este corectă, fiind susținută de materialul probator
administrat în cauză, în faza urmăririi penale și cu ocazia cercetării
judecătorești, cu o excepție, și anume reținerea eronată a faptului că pistolul
pe care l-a purtat inculpatul într-un loc public și pe care l-a folosit
executând un foc de armă în direcția martorului M.D.V., cu consecința rănirii
ușoare a acestuia, l-ar fi achiziționat din Italia, în condițiile în care,
pentru infracțiunea de contrabandă calificată a dispus achitarea tocmai în
considerarea faptului că nu s-a făcut dovada că l-ar fi cumpărat din
străinătate și ulterior l-ar fi introdus nelegal în țară, din declarația dată
cu ocazia cercetării judecătorești rezultând că l-a cumpărat dintr-un târg din
municipiul Drobeta-Turnu Severin.
În ceea ce privește
apărarea formulată de inculpat în fața primei instanțe, în sensul că ar fi
comis infracțiunea de uz de armă, prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004 în
stare de legitimă apărare, corect s-a reținut că nu este incidentă această
cauză care înlătură caracterul penal al faptei deoarece, potrivit art. 44 alin.
(1) C. pen., instanța de apel a reținut că din materialul probator administrat
în cauză (declarațiile martorilor oculari F.A.A. și C.N.) rezultă că în
momentul în care inculpatul a tras cu arma în direcția lui M.D.V. se afla la
câțiva metri de acesta, iar incidentul se terminase, nefiind așadar îndeplinite
condițiile prevăzute de legiuitor pentru a se putea reține comiterea faptei în
stare de legitimă apărare.
Cât privește
individualizarea pedepselor, s-a constatat că pedepsele aplicate de prima
instanță pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a dispus condamnarea
au fost just individualizate fiind în măsură să reflecte în integralitate
criteriile generale și obligatorii prev. de art. 72 C. pen.
Astfel, instanța de
prim control judiciar a reținut că prima instanță a avut în vedere în
operațiunea de individualizare a pedepselor, atât împrejurările cauzei - uzul
de armă a avut loc în cadrul unui conflict relativ minor, în care nu au fost
implicate multe persoane, iar consecințele nu au fost grave, dar s-a desfășurat
pe stradă, iar pericolul portului nelegal de armă, în aceste locuri este unul
deosebit de ridicat - cât și de persoana inculpatului care a recunoscut
circumstanțiat comiterea faptelor, după ce a folosit pistolul a fugit, iar
ulterior s-a sustras de la cercetări, iar cu privire la antecedentele penale,
deși nu este recidivist, a mai comis și alte infracțiuni, concurente, pentru
care execută în prezent o pedeapsă privativă de libertate. În raport de aceste
date, ce caracterizează faptele comise și persoana inculpatului, Curtea
apreciază că datele favorabile inculpatului au fost suficient valorificate de
prima instanță și nu se impune redozarea pedepselor în sensul reducerii
acestora până la minimul special și nici reținerea de circumstanțe atenuante
judiciare, cu consecința aplicării unor pedepse sub minimul special.
Cât privește
modalitatea de executare a pedepsei rezultante, motivul de apel privind
aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen., referitoare la suspendarea
executării sub supraveghere s-a apreciat că acesta este nefondat, deoarece în
raport cu gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise de
inculpat în condițiile circumstanțelor reale arătate, dar și persoana
inculpatului care deși nu este recidivist în prezent se află în executarea unei
pedepse privative de libertate aplicată pentru o infracțiune concurentă, aspect
ce dovedește perseverență în adoptarea unui comportament infracțional,
modalitatea neprivativă de libertate nu asigură îndeplinirea scopurilor
pedepsei.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs inculpatul I.A.G., invocând, prin apărătorul
desemnat din oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. și a susținut că aceasta a fost greșit individualizată, atât sub
aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, fiind excesivă în
raport cu împrejurările în care a fost comisă fapta și datele ce caracterizează
persoana sa.
A solicitat, prin
apărătorul desemnat din oficiu, admiterea căii de atac exercitate, casarea
hotărârilor pronunțate și în rejudecare pe fond, reducerea pedepselor aplicate
sub limita minimă prevăzută de textele incriminatoare, prin reținerea în
favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 și art.
76 C. pen., având în vedere că a recunoscut și regretat faptele și a colaborat
cu organele de urmărire penală în vederea aflării adevărului, iar ca modalitate
de executare a pedepsei a solicitat aplicarea art. 81 referitoare la
suspendarea condiționată a executării pedepsei sau a art. 86
1
Cod
penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Examinând recursul
declarate de inculpatul I.A.G. prin raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru
următoarele considerente:
Consacrând efectul
parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,
art. 385
9
C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art.
385
9
din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului
declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța
nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare
prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care
le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se
circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385
9
C. proc. pen.
Instituind, totodată,
o altă limită a devoluției recursului, art. 385
10
C. proc. pen.
prevede, în alin. (2
1
), că instanța de recurs nu poate examina
hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste
cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen
de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura
excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă
că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze cu minori, la data de 27 iunie 2013, deci ulterior intrării în
vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru
degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă
casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385
9
C.
proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat,
dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la
aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen.
anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării
în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare
a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.
Prin Legea nr. 2/2013
s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele
cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial
sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17
2
al art. 385
9
C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin
amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar
realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de
atac, doar la chestiuni de drept.
În ce privește cazul
de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C.
proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta
a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin
Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.
în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau
în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către
instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute
în art. 385
10
alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Verificând
îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că recurentul inculpat și-a
motivat recursul numai oral în ziua judecații, prin apărătorul desemnat din
oficiu, încălcându-și astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, față de
această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de
prevederile art. 385
10
alin. (2
1
) C. proc. pen., precum
și de cele ale art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost
modificate prin Legea nr. 2/2013, și care nu mai enumeră printre cazurile de
casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct.
17
2
al art. 385
9
C. proc. pen., nu va proceda la
examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat acestui motiv de
recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen.
Pe de altă parte,
chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că recurentul
inculpat a dezvoltat critici care nici nu pot fi analizate prin prisma cazului
de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C.
proc. pen., ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut
de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În acest sens, se
reține, însă că, în realizarea aceluiași scop de a include în sfera controlului
judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost
modificat și pct. 14 al art. 385
9
C. proc. pen., stabilindu-se că
hotărârile sunt supuse casării doar arunci când s-au aplicat pedepse în alte
limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, inculpatul a formulat
critici sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situație
exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în
calea de atac a recursului, potrivit art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C.
proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
De altfel, cuantumul
pedepselor de 6 luni de închisoare aplicat pentru săvârșirea infracțiunii de
port fără drept de armă neletală, din categoria armelor supuse autorizării,
prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004 (limitele de pedeapsă fiind
cuprinse între 3 luni - 1 an închisoare) și 1 an și 6 luni de închisoare,
aplicat pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a unei arme neletale, din
categoria armelor supuse autorizării prevăzută de art. 135 din Legea nr.
295/2004 (limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 6 luni - 3 ani închisoare )
este în limite legale, fiind orientat spre mediul prevăzut de normele
incriminatoare.
Față de
considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul I.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 238 din 27 iunie 2013 a Curții
de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de
400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea
apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva Deciziei penale nr.
238 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi, 28 ianuarie 2014.
Procesat
de GGC - AZ