ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 308/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 57 din data de 15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 11842/101/2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A.G., la pedeapsa de 6 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept, de armă neletală, din categoria armelor supuse autorizării.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului I.A.G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În baza art. 135 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A.G. la 1 an și 6 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a unei arme neletale, din categoria armelor supuse autorizării. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

a fost aplicată inculpatului I.A.G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca în final inculpatul I.A.G. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an și 6 luni de închisoare, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor C. pen., pe durata menționată în dispozițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui pistol cu gaze, marca Blow, model C06 seria 7-020498, calibru 9 mm, aflat la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție - Mehedinți, conform din 20 iunie 2012. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1219,45 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către statul român, din care 919,45 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate de stat în cursul urmăririi penale, iar suma de 300 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate de stat în cursul judecății, inclusiv suma de 100 RON, ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu P.C., desemnat de Baroul Mehedinți, conform Delegației din 13 decembrie 2012, emisă de Baroul Mehedinți, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele: La data de 5 decembrie 2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți, sub numărul 11842/101/2012, Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți nr. 626/P/2012, prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul I.A.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 271 din Legea 86/2006, art. 134 și art. 135 din Legea nr. 295/2004, actualizată.

În ceea ce privește situația de fapt din actul de sesizare, prima instanță a reținut în esență că la începutul lunii aprilie 2012, inculpatul a introdus în țară, prin punctul de trecere a frontierei Nădlac, un pistol cu bile de cauciuc și cinci cartușe pe care le cumpărase din Italia, de la o persoană necunoscută, cu suma de 150 euro, iar la data de 12 mai 2012, cu ocazia unui conflict pe care l-a avut cu numitul M.D.V., conflict ce s-a desfășurat la intersecția ce indică direcția spre Gemeni și Obârșia de Câmp, la aproximativ 50 de metri de Primăria Dârvari, a tras cu tras cu pistolul respectiv asupra acestuia, rănindu-l ușor în zona capului.

Analizând întregul material probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a constatat și reținut următoarele: La data de 12 mai 2012, în timp ce se afla în drumul public din comuna Dârvari, inculpatul a avut un conflict cu numitul M.D.V., conflict în timpul căruia inculpatul a scos un pistol de culoare neagră cu proiectil rotund din cauciuc și a tras asupra numitului M.D.V., rănindu-l ușor în zona capului, incidentul fiind observat atât de fiul victimei, numitul F.A.A., cât și de martorul C.N. Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, a rezultat că locul faptei este situat pe drumul comunal, în satul Dârvari, la intersecția ce indică direcția spre Gemeni și Obârșia de Câmp, la aproximativ 50 de metri de Primăria Dârvari.

S-a arătat că, la aproximativ 83 cm față de un stâlp din beton, pe nisip, a fost identificat un tub de cartuș percutat de 9 mm având inscripționat "9 mm P.A.K. YAS", iar la 266 cm de stâlp se observa un alt tub de cartuș de 9 mm ce avea în cap o bilă de culoare neagră din material plastic având aceeași inscripție. După consumarea conflictului, inculpatul a fugit părăsind domiciliul și ascunzându-se prin case părăsite pentru a se sustrage cercetărilor, până în data de 21 mai 2012, când a fost prins de organele de poliție.

Fiind audiat, inculpatul a declarat la urmărirea penală faptul că, la începutul lunii aprilie 2012, a venit în țară din Italia, unde plecase în urmă cu 5 luni, iar de acolo a cumpărat pistolul cu bile de cauciuc și cinci cartușe, de la o persoană necunoscută, cu suma de 150 euro, pistol pe care l-a ascuns în bagaje, astfel că la intrarea în țară, prin punctul de trecere a frontierei Nădlac, pistolul nu a fost găsit de lucrătorii vamali și nici inculpatul nu l-a declarat. Inculpatul a mai declarat că a călătorit cu un autocar, iar despre pistol nu a spus la nimeni. După ce a venit la locuința bunicilor săi din Dârvari, inculpatul a ascuns pistolul în baia unei case aflate în construcție, fără a spune vreunei persoane despre existența acestuia, iar la data de 15 mai 2012, pistolul a fost găsit de bunicul său, P.E., care l-a predat organelor de poliție.

La termenul de judecată din 4 martie 2013, instanța din oficiu, în baza disp. art. 300 C. proc. pen., a pus în discuția părților regularitatea actului de sesizare al instanței, respectiv Rechizitoriul nr. 626/P/2012 din data de 5 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I.A.G. și a verificat din oficiu, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. Din examinarea Rechizitoriului nr. 626/P/2012 din data de 5 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, prima instanță a constatat că au fost respectate dispozițiile privitoare la sesizarea instanței, aceasta fiind făcută prin rechizitoriu întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 262, art. 263 și art. 264 C. proc.

pen. (condiții de formă și de conținut), iar în baza art. 300 alin. (1) C. proc. pen., a constatat regularitatea actului de sesizare. Tot la acest termen de judecată, s-a procedat la ascultarea inculpatului. În declarația dată în fața instanței, inculpatul a arătat că recunoaște parțial faptele reținute în sarcina sa, însă despre pistol a relatat că nu a fost adus din Italia, ci a fost cumpărat de el din Târgul Veterani din Drobeta-Turnu Severin de la un tânăr pe care nu îl cunoaște, cu prețul de 150 - 170 euro, în preț fiind incluse și două pungi de cafea. A relatat că, inițial intenționa să cumpere de la acel tânăr un briceag, însă acesta l-a convins să cumpere pistolul.

Pistolul a fost ascuns într-o casă părăsită, situată la aproximativ 500 de metri de casa în care locuiesc bunicii și frații săi, iar acest lucru l-a făcut de teama bunicilor săi, cu toate că, persoana de la care a achiziționat pistolul l-a asigurat că nu o să aibă niciun fel de probleme cu poliția, deoarece era un pistol cu gaze. Inculpatul a mai relatat că a primit cu ocazia cumpărării pistolului două bile de cauciuc și trei tuburi de gaze, iar după altercație a ascuns pistolul lângă sacii cu ciment din casa pe care o avea în construcție. De asemenea, a arătat că, timp de aproape două săptămâni, a stat ascuns într-o locuință din Turnu Severin, locuință aparținând vărului său P.D. A relatat că a declarat la poliție că pistolul a fost adus din Italia întrucât persoana care l-a audiat i-a sugerat că e mai bine așa pentru a nu complica ancheta, întrucât ar fi trebuit să se deplaseze în Târgul Veterani pentru a identifica persoana de la care a cumpărat pistolul.

A mai declarat că nu are cunoștință despre ceea ce s-a întâmplat cu tuburile de gaz, iar pistolul a fost predat poliției de bunicul său. De asemenea, a relatat că a plecat în Italia imediat pe la începutul anului 2012, unde a muncit în agricultură și a revenit în țară cu aproximativ 3 săptămâni înainte de incident. A arătat că a intrat în România prin punctul de trecere de la Nădlac, deplasarea pe rata Italia-România fiind realizată cu un autocar aparținând unei firme din Drobeta-Turnu Severin ce este administrată de numitul D.D. și că nu au fost supuși controlului la intrarea în țară. Prima instanță a reținut că deținerea ilegală și folosirea acelui pistol în condițiile reținute corect în actul de sesizare este confirmată de martorii oculari M.D.V., F.A.A.

și C.N. (audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății). S-a apreciat că în favoarea inculpatului nu se poate reține săvârșirea faptei de uz de armă în legitimă apărare, întrucât din depozițiile martorilor audiați în cauză reiese că inculpatul a folosit pistolul după ce încetase conflictul avut cu M. (martorii prezenți la fața locului au arătat că inculpatul s-a îndepărtat de acel loc, a scos pistolul și a executat două focuri de armă). În cursul urmăririi penale a mai fost audiat în calitate de martor bunicul inculpatului, P.E., care după conflict a găsit pistolul folosit de inculpat, precum și muniția aferentă, iar apoi a predat aceste bunuri organelor de poliție.

Declarația sa olografă din dosarul de urmărire penală confirmă aceste aspecte, însă s-a apreciat că nu este relevantă, din punctul de vedere al conținutului intrinsec sub aspectul dovedirii niciunei infracțiuni din cele pentru care este cercetat inculpatul, motiv pentru care în cursul judecății s-a apreciază ca fiind neconcludentă, iar audierea acestui martor nu s-a mai considerat ca fiind necesară cu atât mai mult cu cât în declarația de la dosar urmărire penală acest martor, aflând de prevederile art. 80 C. proc. pen., a arătat că nu mai are nimic de adăugat și că nu dorește să fie audiat în calitate de martor împotriva nepotului său. Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut că este cert că inculpatul I.A.G.

a deținut fără drept (nu poseda autorizație) un pistol marca Blow, seria 7-020498 și muniția aferentă, achiziționate din Italia, pistol care face parte din categoria armelor neletale supuse autorizării (după cum reiese din Raportul de constatare tehnico-științifică din 18 iunie 2012); precum și că în data de 12 mai 2012, în timp ce se afla în drumul public din comuna Dârvari, pe fondul unui conflict cu numitul M.D.V., a folosit acel pistol, executând două focuri de armă, împrejurare în care l-a rănit pe adversar, ușor în zona capului, cu un proiectil rotund din cauciuc.

Prima instanță a mai avut în vedere că la dosarul cauzei a fost depus de către inculpat, prin apărătorul său, un extras din Legea nr. 295/2004 (în versiunea aplicabilă din 27 iulie 2011), iar pe baza acestei versiuni s-a apărat în sensul că faptele mai sus menționate (prevăzute ca infracțiuni distincte în dispozițiile art. 136 1 și art. 136 2 din Legea nr. 295/2004) ar constitui contravenții (art. 134 și art. 135 din Legea nr. 295/2004 în varianta menționată de inculpat reglementau modalitatea de constatare a contravențiilor și regimul acestora). Prima instanță a reținut că Legea nr. 295/2004 a fost republicată în M. Of.

nr. 814/17.11.2011, deci la o dată anterioară celei la care inculpatul a săvârșit aceste fapte, ocazie în care s-a procedat și la renumerotarea textelor de lege, infracțiunea prevăzută de fostul art. 136 1 este reglementată de dispozițiile art. 134 din Legea nr. 295/2004, iar infracțiunea prevăzută de fostul art. 136 2 este reglementată actualmente de dispozițiile art. 135 din Legea nr. 295/2004. În aceste condiții, se constată că este neîntemeiată apărarea inculpatului, în sensul că aceste fapte ar constitui contravenții. S-a apreciat că fapta inculpatului I.A.G.

de a deține fără drept (nu poseda autorizație) un pistol marca Blow, seria 7-020498 și muniția aferentă, achiziționate din Italia, pistol care face parte din categoria armelor neletale supuse autorizării constituie infracțiunea prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004, fiind săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe și prezentând pericol concret specific acestei infracțiuni de pericol, astfel că inculpatul urmează a răspunde penal pentru această faptă. Potrivit propriilor declarații, inculpatul a deținut acest pistol pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin trei săptămâni (cel mai devreme de la revenirea din Italia și până la conflictul pe care l-a avut cu martorul M.).

La individualizarea pedepsei principale și accesorie, aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru o astfel de faptă (închisoarea de la 3 luni la 1 an), de urmările faptei (constând în amplificarea curajului acestui inculpat în săvârșirea unor fapte de amenințare a unei alte persoane cu folosirea acestei arme și în stimularea convingerii eronate a sa că își poate astfel rezolva conflictele pe care le avea cu semenii săi), de comportamentul său anterior antisocial (reliefat atât de mențiunile din fișa sa de cazier, cât și de mențiunile din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți).

S-a mai reținut că nu este lipsit de relevanță că în prezent acest inculpat este arestat preventiv într-o altă cauză în care este cercetat pentru săvârșirea altor infracțiuni, întrucât cu rea-credință nu a respectat obligațiile stabilite de instanță, atunci când a dispus față de acesta aplicarea unei măsuri neprivative de libertate, ceea ce confirmă o dată în plus că inculpatul I.A.G. dă dovadă de perseverență infracțională și își asumă cu ușurință riscuri majore, fără să-i pese de consecințele faptelor sale, putând reitera cu ușurință comportamentul infracțional, după cum s-a reținut și în referatul de evaluare de la dosar. Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului I.A.G.

de a uza fără drept în data de 12 mai 2012 acel pistol, executând două focuri de armă, împrejurare în care l-a rănit pe adversar ușor în zona capului, cu proiectil rotund din cauciuc, constituie infracțiunea prevăzută de art. 135 din Legea nr. 295/2004, fiind săvârșită cu vinovăție, sub forma intenției directe, astfel că inculpatul urmează să răspundă penal pentru fapta săvârșită.

La individualizarea pedepselor (principală și accesorie) ce au fost aplicate inculpatului, s-a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune (închisoarea de la 6 luni la 3 ani), împrejurările în care a fost produsă fapta (inculpatul a folosit arma neletală, după ce martorul M. îi reproșase că anterior - cu o seară înainte - inculpatul îl amenințase pe fiul său - martorul F. - cu folosirea aceluiași pistol), urmările produse (atât în vătămarea integrității fizice a martorului M., cât și în provocarea unei stări de teamă față de martorii oculari F. și C., după cum au declarat aceștia pe parcursul cercetărilor), la persoana și conduita anterioară a acestui inculpat (reflectate în mențiunile din fișa de cazier și în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți).

În aceste condiții, s-a reținut că aplicarea unei pedepse principale medii (de 1 an și 6 luni închisoare) și aplicarea unor pedepse accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., sunt necesare pentru atingerea scopurilor preventiv, represiv și educativ, prevăzute în acest sens în lege. În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., s-a reținut că, în cursul judecății inculpatul a revenit asupra celor declarate în faza urmăririi penale și a arătat că de fapt pistolul ar fi fost achiziționat dintr-un târg de pe raza municipiului Drobeta-Turnu Severin.

Reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia concluziilor pe fond, a invocat în mod întemeiat că inculpatul nu a oferit explicații rezonabile pentru schimbarea poziției procesuale, însă aceste aspecte prezintă mai puțină relevanță atâta vreme cât la dosarul cauzei există o singură probă care confirmă că respectiva armă neletală ar fi fost introdusă în țară în mod fraudulos, iar această probă este reprezentată de propriile declarații date de inculpat în faza de urmărire penală. Sub acest aspect, s-a reținut că potrivit art. 68 C. proc. pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente la dosar.

Având în vedere că din actele de la dosarul cauzei nu reiese nici modalitatea certă prin care inculpatul a intrat în posesia armei neletale sus-menționate și nici modalitatea prin care respectiva armă a intrat în țară și nu a fost posibil de a se stabili dacă această armă a fost introdusă în țară de către inculpat în mod ilegal, prima instanță, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) a C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul I.A.G. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul I.A.G.

Prin motivele de apel formulate în scris de parchet s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât, în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, din actele existente la dosarul cauzei rezultând fără dubiu că inculpatul I.A.G. a introdus în țară fără drept, în cursul lunii aprilie 2012, pistolul marca Blow, seria 7-020498 și muniția aferentă, achiziționate din Italia. În acest sens au fost invocate declarațiile date de inculpat pe parcursul urmăririi penale, inclusiv declarația dată în prezența unui avocat ales cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, faptul că în instanță nu a oferit o explicație rezonabilă pentru schimbarea poziției procesuale, iar declarațiile inculpatului din faza urmăririi penale, în ceea ce privește aspectele referitoare la revenirea din Italia se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Oral, cu ocazia dezbaterilor, procurorul de ședință a invocat două motive suplimentare de nelegalitate referitoare la greșita aplicare a pedepsei accesorii pe lângă fiecare dintre cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul și greșita reținere, în aceleași condiții, a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. Inculpatul, prin motivele de apel formulate în scris de apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat redozarea pedepselor, în sensul reducerii acestora sub minimul special ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, prev. de art. 74, 76 C. pen. în raport de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modalitatea de săvârșire, urmările acestora și persoana inculpatului.

S-a arătat astfel că altercația a fost minoră, cu consecințe minime, partea vătămată fiind ușor rănită iar inculpatul a recunoscut și regretat faptele săvârșite, este tânăr și fără antecedente penale. Prin Decizia penală nr. 238 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul I.A.G. împotriva Sentinței penale nr. 57 din data de 15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 11842/101/2012, desființează sentința în parte, pe latură penală și rejudecând: A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare în pedepsele componente. A înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

din încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 și prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004. A înlăturat aplicarea pedepsei accesorii pentru fiecare dintre infracțiunile concurente pentru care a fost condamnat inculpatul. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus recontopirea pedepselor, în pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii. Cheltuielile judiciare din apel, inclusiv onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, care s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, rămân în sarcina statului.

Examinând apelurile declarate de parchet și de inculpat, prin prisma motivelor formulate dar și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat următoarele: Cu privire la apelul declarat de parchet, critica de netemeinicie formulată în scris este neîntemeiată, prima instanță dispunând corect achitarea inculpatului I.A.G. pentru infracțiunea de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006. În urma propriului examen instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut corect că singurul mijloc de probă invocat în susținerea acuzației de comitere a acestei infracțiuni îl constituie declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale.

Or, cum declarațiile învinuitului sau inculpatului au valoare probantă numai dacă sunt confirmate de fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor, iar în cauză din celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmării penale sau în instanță nu au rezultat fapte sau împrejurări care să se coroboreze cu declarația dată de inculpat în faza urmăririi penale, în sensul că ar fi cumpărat pistolul din străinătate (Italia), declarații asupra cărora a reveni în cursul judecății când a susținut că locul de unde l-a achiziționat este un târg din municipiul Drobeta-Turnu Severin, corect prima instanță a constatat că infracțiunea de contrabandă calificată nu este probată.

Instanța de prim control judiciar a apreciat că nu prezintă sub acest aspect relevanță motivul invocat de inculpat cu ocazia schimbării poziției procesuale și nici faptul că declarațiile date de inculpat în faza urmăririi penale au fost detaliate în privința condițiilor în care ar fi achiziționat pistolul din străinătate sau faptul că a fost asistat de avocat ales, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când a declarat că recunoaște și regretă toate faptele reținute în sarcina sa. În ceea ce privește declarațiile martorilor se constată că niciunul dintre martorii audiați în cauză nu cunosc detalii în legătură cu modalitatea în care inculpatul a achiziționat pistolul, faptul că bunicul său, martorul P.E.

a găsit la locuința sa pistolul, ulterior comiterii faptelor din 12 mai 2012 nefiind relevantă sub aspectul modalității în care inculpatul a intrat în posesia lui. S-a apreciat că sunt însă întemeiate cele două motive de nelegalitate invocate suplimentar de procurorul de ședință. Cu privire la pedeapsa accesorie, instanța de apel a constatat că, spre deosebire de pedeapsa complementară, care se aplică, așa cum rezultă din economia art. 65 alin. (1) C. pen., numai pe lângă o pedeapsă principală, stabilită pentru o infracțiune, pedeapsa accesorie, care își are temeiul în incompatibilitatea exercitării drepturilor prev. de art. 64 C. pen. cu starea de privare de libertate pe care o presupune prin natura sa executarea pedepsei închisorii, decurge de drept din condamnarea la pedeapsa închisorii.

Cât privește conținutul pedepsei accesorii, cu ocazia individualizării acesteia, instanța de apel a reținut se va ține seama de criteriile prev. de art. 71 alin. (3) C. pen., conform Deciziei nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Inadmisibilitatea aplicării pedepsei accesorii în raport de fiecare infracțiune în parte și aplicarea unei singure pedepse accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă care se execută reiese și din aceea că deși dispozițiile art. 35 C. pen. au suferit modificări, nu s-a reglementat, ca în cazul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, ipoteza mai multor pedepse accesorii în situația concursului de infracțiuni. În ceea ce privește art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că aceste dispoziții reglementează concursul real de infracțiuni și, cum nu fac parte din încadrarea juridică a unei fapte, reținerea lor, cu ocazia condamnării pentru fiecare dintre infracțiunile concurente este nelegală.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, cu privire la infracțiunile prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 și prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004 instanța de apel a constatat următoarele: Situația de fapt reținută de instanță este corectă, fiind susținută de materialul probator administrat în cauză, în faza urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești, cu o excepție, și anume reținerea eronată a faptului că pistolul pe care l-a purtat inculpatul într-un loc public și pe care l-a folosit executând un foc de armă în direcția martorului M.D.V., cu consecința rănirii ușoare a acestuia, l-ar fi achiziționat din Italia, în condițiile în care, pentru infracțiunea de contrabandă calificată a dispus achitarea tocmai în considerarea faptului că nu s-a făcut dovada că l-ar fi cumpărat din străinătate și ulterior l-ar fi introdus nelegal în țară, din declarația dată cu ocazia cercetării judecătorești rezultând că l-a cumpărat dintr-un târg din municipiul Drobeta-Turnu Severin.

În ceea ce privește apărarea formulată de inculpat în fața primei instanțe, în sensul că ar fi comis infracțiunea de uz de armă, prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004 în stare de legitimă apărare, corect s-a reținut că nu este incidentă această cauză care înlătură caracterul penal al faptei deoarece, potrivit art. 44 alin. (1) C. pen., instanța de apel a reținut că din materialul probator administrat în cauză (declarațiile martorilor oculari F.A.A. și C.N.) rezultă că în momentul în care inculpatul a tras cu arma în direcția lui M.D.V. se afla la câțiva metri de acesta, iar incidentul se terminase, nefiind așadar îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor pentru a se putea reține comiterea faptei în stare de legitimă apărare.

Cât privește individualizarea pedepselor, s-a constatat că pedepsele aplicate de prima instanță pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a dispus condamnarea au fost just individualizate fiind în măsură să reflecte în integralitate criteriile generale și obligatorii prev. de art. 72 C. pen.

Astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că prima instanță a avut în vedere în operațiunea de individualizare a pedepselor, atât împrejurările cauzei - uzul de armă a avut loc în cadrul unui conflict relativ minor, în care nu au fost implicate multe persoane, iar consecințele nu au fost grave, dar s-a desfășurat pe stradă, iar pericolul portului nelegal de armă, în aceste locuri este unul deosebit de ridicat - cât și de persoana inculpatului care a recunoscut circumstanțiat comiterea faptelor, după ce a folosit pistolul a fugit, iar ulterior s-a sustras de la cercetări, iar cu privire la antecedentele penale, deși nu este recidivist, a mai comis și alte infracțiuni, concurente, pentru care execută în prezent o pedeapsă privativă de libertate.

În raport de aceste date, ce caracterizează faptele comise și persoana inculpatului, Curtea apreciază că datele favorabile inculpatului au fost suficient valorificate de prima instanță și nu se impune redozarea pedepselor în sensul reducerii acestora până la minimul special și nici reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința aplicării unor pedepse sub minimul special.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, motivul de apel privind aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., referitoare la suspendarea executării sub supraveghere s-a apreciat că acesta este nefondat, deoarece în raport cu gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise de inculpat în condițiile circumstanțelor reale arătate, dar și persoana inculpatului care deși nu este recidivist în prezent se află în executarea unei pedepse privative de libertate aplicată pentru o infracțiune concurentă, aspect ce dovedește perseverență în adoptarea unui comportament infracțional, modalitatea neprivativă de libertate nu asigură îndeplinirea scopurilor pedepsei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul I.A.G., invocând, prin apărătorul desemnat din oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. și a susținut că aceasta a fost greșit individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, fiind excesivă în raport cu împrejurările în care a fost comisă fapta și datele ce caracterizează persoana sa. A solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare pe fond, reducerea pedepselor aplicate sub limita minimă prevăzută de textele incriminatoare, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., având în vedere că a recunoscut și regretat faptele și a colaborat cu organele de urmărire penală în vederea aflării adevărului, iar ca modalitate de executare a pedepsei a solicitat aplicarea art. 81 referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei sau a art. 86 1 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Examinând recursul declarate de inculpatul I.A.G. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 9 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc.

pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede, în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 27 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul numai oral în ziua judecații, prin apărătorul desemnat din oficiu, încălcându-și astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, și care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că recurentul inculpat a dezvoltat critici care nici nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. În acest sens, se reține, însă că, în realizarea aceluiași scop de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar arunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, inculpatul a formulat critici sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situație exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

De altfel, cuantumul pedepselor de 6 luni de închisoare aplicat pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de armă neletală, din categoria armelor supuse autorizării, prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004 (limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 3 luni - 1 an închisoare) și 1 an și 6 luni de închisoare, aplicat pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a unei arme neletale, din categoria armelor supuse autorizării prevăzută de art. 135 din Legea nr. 295/2004 (limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 6 luni - 3 ani închisoare ) este în limite legale, fiind orientat spre mediul prevăzut de normele incriminatoare. Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 238 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 238 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AZ