ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.09.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6194/2013

HOTĂRÂRE
17.09.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6194/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la

data de 05 decembrie 2011, reclamantul D.G. a chemat în judecată pe pârâții

Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, Spitalul de Urgență Nr. 2 Pitești,

secția psihiatrie, spitalul de psihiatrie „S.M.” Vedea și Serviciul Județean de

Ambulanță Argeș, pentru ca, pe cale de ordonanță președințială să se dispună

anularea măsurii de internare forțată și a consemnului de urmărire generală.

În motivarea

acțiunii, reclamantul relevă că în data de 29 noiembrie 2011 a fost reținut de

Poliția Pitești în timp ce se deplasa spre casă și a fost internat forțat la Spitalul de Urgență Nr. 2 Pitești, secția psihiatrie, iar apoi a fost transferat la Spitalul de Psihiatrie „S.M.” Vedea.

A precizat reclamantul

că nu are probleme psihice și că măsurile luate au fost un act de răzbunare din

partea poliției, întrucât a refuzat să semneze niște declarații, fapt ce l-a

determinat să formuleze și sesizări penale.

S-a mai susținut in

acțiune că, deși nu i s-a comunicat baza legală a reținerii sale, s-a dispus în

ascuns un consemn de urmărire generală, în baza căruia toate secțiile de

poliție urmau să procedeze la internarea sa la Psihiatrie, fapt ce încalcă Convenția Europeană privind Drepturile Omului, Legea nr. 487/2002

privind sănătatea mintală și legea penală română.

Pârâții au formulat

întâmpinări.

Pârâtul Serviciul

Județean de Ambulanță Argeș, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât

a respectat întocmai procedura legală

Pârâtul Spitalului de

Urgență Nr. 2 Pitești, a invocat excepția de necompetentă materială a Curții de

Apel Pitești, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul Inspectoratul

de Poliție al Județului Argeș a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale-pasive, motivând că, la data de 29 noiembrie 2011, Serviciul

Investigații Criminale a înaintat I.G.P.R. solicitarea de revocare a măsurii

privind darea în urmărire la nivel național, solicitare care a fost aprobată

prin Dispoziția nr. 701360 din 29 noiembrie 2011.

La data de 13

ianuarie 2012, reclamantul a solicitat ca instanța să dispună suspendarea

consemnului de urmărit general, pentru a avea acces la justiție, precizând că

nu este de acord cu introducerea în cauză a pârâtului Inspectoratului General

al Poliției, deoarece inițiatorul înscenării este Inspectoratul de Poliție al

Județului Argeș.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin

Sentința

nr.

55/F-CONT din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, s-a disjuns capătul de cerere privitor

la legalitatea măsurii internării nevoluntare a reclamantul D.G., în

contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, Spitalul

de Urgență Nr. 2 Pitești - Secția Psihiatrie, cu sediul în Pitești, Spitalul de

Psihiatrie Sfânta Maria, Serviciul Județean de Ambulanță Argeș; s-a admis excepția

de necompetență materială pentru acest capăt de cerere și a fost înaintat

Tribunalului Argeș (Secția de contencios administrativ); a fost respins ca

rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea Dispoziției nr. 701346/29

noiembrie 2011, emisă de pârâtul I.G.P.R.

Pentru a pronunța

această soluție, s-a reținut că la sesizarea formulată de Secretarul

Prefecturii Argeș cu privire la comportamentul reclamantului, Secția de Poliție

nr. 1 Pitești, a întocmit proces verbal și s-a dispus internarea obligatorie la Spitalului de Urgență Nr. 2 Pitești la data de 17 noiembrie 2011, ora 18,54 (Secția

Psihiatrie) cu diagnosticul „tulburare delirantă paranoică, agitație

psihomotorie, tulburare delirantă”.

S-a mai reținut că la

ora 23,00 din aceeași zi, reclamantul a părăsit spitalul, iar persoanele

abilitate au informat organele de poliție, fiind dat in urmărire generală și

depistat la data de 29 noiembrie 2011 în B-dul Nicolae Bălcescu, condus la

poliție și ulterior internat la Spitalul de Psihiatrie „Sfânta Maria” Vedea, în

perioada 29 noiembrie 2011 - 30 noiembrie 2011, conform F.O. nr. 2732/2011.

S-a mai arătat in

sentința recurată că la data de 30 noiembrie 2011 reclamantul a fugit din acest

spital și la data de 22 noiembrie 2011 a fost emisă Dispoziția I.G.P.R. nr. 701346

prin care reclamantul a fost dat în urmărire la nivel național; la data de 29

noiembrie 2011, a fost emisă Dispoziția I.G.P.R. nr. 701360 prin care măsura a

fost revocată.

În raport de această

situație, instanța de fond a constatat că acțiunea formulată de către reclamant

cu privire la anularea și suspendarea consemnului de urmărire generală a

devenit lipsită de obiect, motiv pentru a respins acest capăt de cerere.

În privința calității

procesuale pasive, s-a constatat că I.G.P.R. este emitentul actului, însă

pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, îi sunt reproșate

anumite măsuri care au condus la internarea nevoluntară,motiv pentru care i-a

fost menținută calitatea de parte în cauză.

S-a invocat in

considerentele sentinței atacate că instanța este competentă să soluționeze

numai acest capăt de cerere, întrucât emitentul acestui act are calitatea de

instituție centrală, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ.

Pentru al doilea

capăt de cerere, s-a apreciat că este competent Tribunalului Argeș, ocazie cu

care, această instanță va hotărî cadrul procesual și dacă acțiunea întemeiată

și pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ. este admisibilă.

In fine, s-a mai

reținut de către Curtea de Apel că dispozițiile art. 54 din Legea nr. 487/2002

privind sănătatea mintală și protecția persoanelor cu tulburări psihice

aplicabile în cauză, fac trimitere la instanța competentă, iar în cauză,

măsurile contestate au fost luate de către autorități publice locale, în

privința capătului de cerere privind anularea măsurii de internare nevoluntară,

aplicându-se depozițiile Legii nr. 554/2004.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs reclamantul D.G. și pârâții Spitalul Județean de

Urgență Pitești, Spitalul de Psihiatrie Sfânta Maria - Vedea și Serviciul

Județean de Ambulanță Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, recurentul reclamant D.G. a arătat că s-a adresat instanței de

judecată pe calea ordonanței președințiale și nu pe calea contenciosului

administrativ.

A mai susținut recurentul

că cererea sa nu este rămasă fără obiect, cum greșit a reținut instanța de

fond, in condițiile in care Spitalul de Psihiatrie Vedea a cerut arestarea sa

si readucerea la tratament.

Recurentul - pârât

Spitalul Județean de Urgență Pitești, Serviciul Județean de Ambulanță Argeș și

Spitalul de Psihiatrice Sfânta Maria Vedea prin recursurile formulate au

solicitat casarea hotărârii in sensul respingerii acțiunii, sau, in subsidiar,

trimiterea spre rejudecare, având in vedere că prima instanță nu a avut

competența de a soluționa cererea.

Astfel, s-a invocat cazul

de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., instanța încălcând

excepția de ordine publică privind necompetența materială, pronunțându-se

asupra excepției lipsei de obiect.

De asemenea, s-a

criticat sentința pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. respectiv, încălcarea excepției necompetenței materiale și

încălcarea principiului disponibilității prin disjungerea capătului doi al

cererii.

Totodată s-au invocat

și dispozițiile art. 304

1

au respectat întocmai dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 487/2002.

Procedura în

fața instanței de recurs

Recurentul a depus în

conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în

susținerea cererii de recurs.

Recurenții - pârâți

au depus note de ședință prin care au solicitat respingerea recursului formulat

de recurentul - reclamant.

Intimatul - pârât

Inspectoratul Județean de Poliție Argeș a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea soluției

instanței de fond.

Considerentele

și soluția instanței de recurs.

Analizând cererile de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză în conformitate cu

prevederile art. 304

1

fondate pentru următoarele considerente:

În fapt, recurentul -

reclamant D.G. a sesizat Curtea de Apel Pitești, pe calea „ordonanței

președințiale”, in contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al

Județului Argeș, Spitalul de Urgență Nr. 2 Pitești - Secția Psihiatrie,

Spitalul de Psihiatrie „Sfânta Maria” Vedea și Serviciul Județean de Ambulanță

Argeș pentru a se dispune anularea și suspendarea consemnului de urmărire

generală pentru fuga sa dintr-o unitate de psihiatrie și obligarea pârâților a

se abține pe viitor la a-i restrânge libertatea și drepturile cetățenești până

la pronunțarea instanței penale asupra infracțiunilor săvârșite împotriva sa.

Ca și chestiune

preliminară, Înalta Curte constată că a fost investită cu recursurile formulate

împotriva dispoziției din Sentința nr. 55/F-CONT din 15 februarie 2012 a Curții

de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, privind

măsura disjungerii și respingerii, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere

privind anularea Dispoziției nr. 701346 din 29 noiembrie 2011 emisă de I.G.P.R.

Referitor la admiterea

excepției necompetenței materiale in ceea ce privește capătul de cerere privind

legalitatea măsurii internării nevoluntare a reclamantului D.G., Înalta Curte

reține că potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea nu

este supusă niciunei căi de atac.

In limitele acestei

investiri, fără a se analiza motivele de recurs ce reiterează in fapt apărările

formulate in fața instanței de fond privind legalitatea măsurii de internării

nevoluntare, se apreciază că hotărârea este criticabilă sub aspectul greșitei

soluționări a capătului de cerere privind anularea Dispoziției nr. 701346 din 29

noiembrie 2011.

Astfel, deși Curtea

de Apel a apreciat că nu este competentă să soluționeze cererea principală, in

mod netemeinic, a disjuns un capăt de cerere care apare ca fiind accesoriu si

subsidiar, respingându-l ca rămas fără obiect, raportat la adresa nr. 319457

din 4 ianuarie 2012 emisă de I.G.P.R. (fila 81 dosar fond).

Astfel, chiar in

hotărârea instanței se apreciază in mod corect că Tribunalul Argeș urmează să

stabilească cadrul procesual și admisibilitatea acțiunii întemeiată pe

dispozițiile art. 581 C. proc. civ., fără însă a se avea in vedere că

Dispoziția I.G.P.R. nr. 701346 este subsecventă măsurilor dispuse de către

autoritățile pârâte, măsuri criticate de către reclamant prin acțiunea

introductivă de instanță.

Totodată, se reține

că, atât in cererea sa, cât și in precizarea formulată in data de 13 ianuarie

2012 (file 68 dosar fond) reclamantul nu critică un act administrativ determinat,

ci solicită suspendarea consemnului de urmărit general și pentru viitor până la

pronunțarea instanței penale, consemn care s-a dispus la propunerea pârâtului

Inspectoratul Județean de Poliție Argeș, in procedura reglementată de prin

Instrucțiunile MI nr. 1060/13 ianuarie 2000.

Înalta Curte reține că

cererea privind anularea Dispoziției nr. 701346 din 29 noiembrie 2011 emisă de

către „pârâtul” I.G.P.R. are caracter accesoriu și subsidiar în raport cu

cererea principală, iar conform art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și

incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală,

operând in acest caz o prorogare de competență.

Chiar dacă situația

de fapt a dosarului a impus disjungerea acestui capăt de cerere, pentru a se

asigura o judecată unitară, acesta urmează a fi soluționat de aceeași instanță,

respectiv tribunalul Argeș, după stabilirea cadrului procesual și cu citarea in

cauză a emitentului actului, respectiv Inspectoratul General al Poliției

Române.

În ceea ce privește

cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de către recurentele

- pârâte, Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite in cauză prevederile art. 274

alin. (1) C. proc. civ., apreciindu-le neîntemeiate.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., se vor admite recursurile, se

va casa in parte sentința atacată in ceea ce privește capătul de cerere privind

anularea Dispoziției nr. 701346 din 29 noiembrie 2011 și se va trimite cauza

spre Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal, in vederea

conexării cu cererile disjunse din sus-menționata sentință.

Admite recursurile

declarate de recurentul - reclamant D.G. și de recurenții - pârâți Spitalul

Județean de Urgență Pitești, Spitalul de Psihiatrie Sfânta Maria - Vedea și

Serviciul Județean de Ambulanță Argeș împotriva Sentinței nr. 55/F-CONT din 15

februarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează in parte

sentința atacată in ceea ce privește capătul de cerere privind anularea

Dispoziției nr. 701346 din 29 noiembrie 2011 și trimite cauza spre Tribunalul

Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal, in vederea conexării cu

cererile disjunse din sus-menționata sentință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-10-30
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3669/2006
care a fost modificată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului împotriva pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, pentru lipsa calității procesuale pasive și obligării pârâților Inspectoratul de Poliție al județului Argeș și
ÎCCJ 2012-01-12
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2012
înfățișa dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, determinant pentru soluționarea cauzei. Analizând cererea de revizuire, formulată de V.M., Curtea a reținut următoarele: Prin Ordinul nr. 11/01/957/1999, revizuentul - ofițer în cadrul I
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2408/2018
a actelor administrative, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. 4.2. Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea
ÎCCJ 2004-02-06
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 503/2004
a competențelor. În ce privește termenul, acesta conform dispozițiilor art. 59 alin. (9) Legea nr. 360/2002, curge de la luarea la cunoștință de către cel în drept să aplice sancțiunea, dar numai după pronunțarea consiliului de disciplină.
ÎCCJ 2005-11-03
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5291/2005
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 aprilie 2003, reclamantul B.N. a chemat în judecată Ministerul de Interne, Inspectoratul General al Poliției Româ
Sursă