ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1945/2015

Asupra

cauzei de fală, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

sectorului 6 București la data de 27 octombrie 2014, contestatoarea Casa de

Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în contradictoriu cu

intimații Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Bucur Ș.C. și D.N. și

D.

L. a

formulat contestație ia executare prin care a solicitat

suspendarea

executării silite până la data soluționării definitive a contestației la

executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de Biroul

Executorilor Judecătorești Asociați Bucur Ș.C. și D.N. în Dosarul execuțional

nr. 1247/2014.

Prin Sentința

civilă nr. 359 din 20 ianuarie 2015, Judecătoria sectorului 6 București

a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Argeș.

S-a reținut

de către instanță că potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ., contestația se

introduce la instanța,de executare. In cazul urmăririi silite prin poprire,

dacă domnitorul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de

apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate

introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau

sediul debitorul. In cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a

fructelor și veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării

silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți

de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate

introduce și la judecătoria de ia locul situării imobilului. Contestația

privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se

introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se

execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu

emană

de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține

instanței de executare.

Întrucât prin

decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014 a fost declarat

neconstituțional art. 650 alin. (1) C. proc. civ., normă cu caracter special

care prevedea stabilirea competenței teritoriale a instanței de

executare în funcție de locul situării biroului

executorului judecătoresc, pentru

stabilirea instanței de executare în

sensul Codului de procedură civila raportarea se face la dispozițiile de drept

comun care reglementează stabilirea competenței teritoriale a instanței,

respectiv dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

, potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la

instanța

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul debitorul, respectiv

Judecătoria sectorului 6 București, instanța care a și pronunțat încheierea de

încuviințare a executării silite în dosarul de executare contestat.

S-a mai

reținut că, în concret, contestatoarea a invocat motive de contestație la

executare care atrag atât competența materială a Judecătoriei sectorului 6

București, respectiv criticile aduse modalității de stabilire a cheltuielilor

de executare, cât și motive care atrag competența materială a Tribunalului

Argeș, care a pronunțat titlul executoriu.

Astfel, prin

contestația la executare formulată s-a invocat intervenirea unui impediment la

executarea Sentinței civile nr. 2545/2012 pronunțată de

Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 6108/109/2011, constând în intrarea în

vigoare a O.U.G. nr. 1/2011, care a modificat prevederile legale în materia

stabilirii

drepturilor de pensie. Pe cale de consecință, soluționarea

contestației la titlu prin prisma acestor motive presupune analiza

dispozițiilor legale specifice în materia pensiei și impactul acestor

dispoziții legale asupra deciziei vizate de sentința civilă pusă în executare

silită. Or, analiza acestor aspecte este de competența exclusivă a instanței

specializate în materia asigurărilor sociale.

S-a mai reținut că, în condițiile în care unele motive

de contestație atrag

competența

Judecătoriei sectorului 6 București, iar altele competența Tribunalului Argeș,

instanța constată că, având în vedere identitatea de rațiune, în cauză devin

incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în

cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu

comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă

legătură au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată,

instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea

pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt

În fata

Tribunalului Argeș reprezentantul contestatoarei a susținut că a înțeles sa

învestească instanța si cu o contestație la titlu, nu numai cu o contestație Ia

executare, invocând chiar excepția necompetenței materiale a instanței.

La data

de 2 iunie 2015, Tribunalul Argeș a dispus disjungerea contestației la

executare și formarea unui nou dosar, în care s-a invocat excepția

necompetentei materiale a instanței.

Prin Sentința civilă nr. 1300 din 2 iunie 2015,

Tribunalul Argeș, s

ecția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a

admis excepția necompetenței

materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 6 București,

A

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți

de Casație și justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 713 alin. (1) N.C.P.C.,

contestația se introduce la instanța de executare. în cazul urmăririi silite

prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția

altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare,

contestația se

poate introduce și la

judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau

sediul

debitorul. în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a

fructelor și veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării

silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți

de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate

introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului. Contestația

privind

lămurirea înțelesului, întinderii

sau aplicării titlului executoriu se introduce Ia

instanța care a

pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu

executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare

aparține instanței de executare.

Întrucât

prin decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014 a fost declarat

neconstituțional art. 650 alin. (1) C. proc. civ., normă cu caracter special

care prevedea stabilirea competenței teritoriale a instanței de

executare în funcție de locul situării biroului

executorului judecătoresc, pentru

stabilirea instanței de executare în

sensul Codului de procedură civilă

raportarea

se face la dispozițiile de drept comun care reglementează stabilirea

competenței

teritoriale a instanței, respectiv dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc.

civ.

, potrivit cărora cererea de chemare în

judecată se introduce Ia

instanța în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul debitorul, respectiv Judecătoria sectorului 6 București,

instanța care a și pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite în

dosarul de executare contestat.

Tribunalul a

apreciat că în cauză nu pot avea aplicabilitate dispozițiile art. 99 alin. (2)

N.C.P.C., întrucât s-ar ajunge ca instanța de executare sa nu mai soluționeze

contestațiile la executare prin simpla formulare și a unei contestații la

titlu.

Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei. în favoarea Judecătoriei

sectorului 6 București, pentru următoarele considerente:

În cauza

supusă analizei, contestatoarea a solicitat instanței anularea tuturor actelor

de executare efectuate de către executorul judecătoresc, apreciind că punerea

în executare a sentinței civile nr. 2545 din 8 septembrie 2012 a

Tribunalului Argeș nu mai poate fi continuată ca

urmare a intrării în vigoare a

unui act normativ, în speță a O.U.G. nr. 1/2011,

în temeiul căruia legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a

pensiilor, în funcție de alte criterii decât cele menționate de Legea nr. 119/2010,

inclusiv a acelor pensii ale căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre

judecătoreasca.

De asemenea,

prin aceeași cerere, contestatoarea a solicitat instanței constatarea

caracterului nelegal al onorariului stabilit în favoarea Biroului Executorilor

Judecătorești Asociați B.Ș.C. și D.N.

Ca

urmare a disjungerii, obiectul conflictului negativ de competență îl reprezintă

stabilirea instanței competente să soluționeze contestația la executare ce

vizează modalitatea de stabilire a cheltuielilor de executare.

Așa cum în mod corect au reținut ambele instanțe judecătorești aflate în

conflict, potrivit art. 714

alin. (1) C. proc. civ., republicat, contestația se introduce la instanța de

executare.

Art. 650 alin.

(1) C. proc. civ. (devenit art. 651 alin. (1), după republicare), norma cu

caracter special care prevedea stabilirea competenței teritoriale a instanței

de executare în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc a

fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17

iunie 2014, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014.

Astfel devin

aplicabile prevederile de drept comun C. proc. civ. care reglementează

competența teritorială a instanței pentru

stabilirea

instanței de executare, respectiv art. 107 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit

căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul debitorul.

În speță,

debitoarea Casa de Pensii Sectorială a M.A.N. își are sediul în sectorul 6 din

București - str. Dr. Taberei.

De

asemenea, se observă că încuviințarea executării silite dispuse în cauză prin

încheierea din 2 septembrie 2014 a fost pronunțată de Judecătoria

sectorului 6 București, instanță care, în temeiul

obligației legale statuate prin

art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a

procedat la verificarea propriei sale competențe și a constatat că este

competentă material să soluționeze cererea.

Este

adevărat că art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește

competența materială a tribunalului de a soluționa contestațiile împotriva

măsurilor de executare silită, însă textul privește, în mod explicit, ca aceste

măsuri să fi fost dispuse „în baza

prezentei legi”, or, măsurile contestate prin

cererea formulată de Casa

de Pensii Sectorială a M.A.N. privesc onorariul executorului judecătoresc ca

urmare a încuviințării executării silite dispuse în temeiul art. 666 C. proc.

civ., republicat, ceea ce exclude competența materială a tribunalului.

Dispozițiile art.

99 alin. (2) C. proc. civ. nu mai pot fi discutate atât timp cât s-a disjuns

contestația la titlu de cea Ia executare în fața Tribunalului Argeș.

Având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2015.