ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2144/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

sectorului 6 București la data de 21 octombrie 2014, contestatoarea C.P.S. a

M.Ap.N., în contradictoriu cu intimații I.C. și Biroul Executorilor

Judecătorești Asociați B.Ș.C. și D.N., a formulat contestație la executare prin

care a solicitat suspendarea executării silite până la data soluționării

definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare

dispuse de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B.Ș.C. și D.N. în Dosarul

execuțional nr. 1276/2014.

Prin Sentința civilă

nr. 450 din 22 ianuarie 2015, Judecătoria sectorului 6 București a admis

excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

S-a reținut de către

instanță că, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ., contestația se

introduce la instanța de executare. În cazul urmăririi silite prin poprire,

dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de

apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate

introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau

sediul debitorul. În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a

fructelor și veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării

silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți

de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate

introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului. Contestația

privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării, titlului executoriu se

introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea

contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de

jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.

Întrucât prin Decizia

Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014 a fost declarat

neconstituțional art. 650 alin. (1) C. proc. civ., normă cu caracter special

care prevedea stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare în

funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc, pentru stabilirea

instanței de executare în sensul C. proc. civ., raportarea se face la

dispozițiile de drept comun care reglementează stabilirea competenței

teritoriale a instanței, respectiv dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul debitorul, respectiv

Judecătoria Sectorului 6 București, instanța care a și pronunțat încheierea de

încuviințare a executării silite în dosarul de executare contestat.

S-a mai reținut că,

în concret, contestatoarea a invocat motive de contestație la executare care

atrag atât competența materială a Judecătoriei sectorului 6 București, respectiv

criticile aduse modalității de stabilire a cheltuielilor de executare, cât și

motive care atrag competența materială a Tribunalului Argeș, care a pronunțat

titlul executoriu.

Astfel, prin

contestația la executare formulată s-a invocat intervenirea unui impediment la

executarea Sentinței civile nr. 2.462/2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în

Dosarul nr. 5590/109/2011, constând în intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011,

care a modificat prevederile legale în materia stabilirii drepturilor de

pensie. Pe cale de consecință, soluționarea contestației la titlu prin prisma

acestor motive presupune analiza dispozițiilor legale specifice în materia

pensiei și impactul acestor dispoziții legale asupra deciziei vizate de

sentința civilă pusă în executare silită. Or, analiza acestor aspecte este de

competența exclusivă a instanței specializate în materia asigurărilor sociale.

S-a mai reținut că,

în condițiile în care unele motive de contestație atrag competența Judecătoriei

Sectorului 6 București, iar, altele competența Tribunalului Argeș, având în

vedere identitatea de rațiune, în cauză devin incidente dispozițiile art. 99

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care mai multe capete

principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau

chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură au fost deduse judecății

printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le

soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage

competența unei instanțe de grad mai înalt.

La data de 2 iunie

2015, Tribunalul Argeș a dispus disjungerea contestației la executare și

formarea unui nou dosar, în care s-a invocat excepția necompetenței materiale a

instanței.

Prin Sentința civilă

nr. 1.302 din 2 iunie 2015, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă

și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6

București.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ.,

contestația se introduce la instanța de executare. În cazul urmăririi silite

prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția

altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare,

contestația se poate introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își

are domiciliul sau sediul debitorul, în cazul urmăririi silite a imobilelor, al

urmăririi silite a fructelor și veniturilor generale ale imobilelor, precum și

în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în

circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de

executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul

situării imobilului. Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau

aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat

hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu

executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare

aparține instanței de executare.

Întrucât prin Decizia

Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014 a fost declarat neconstituțional

art. 650 alin. (1) C. proc. civ., normă cu caracter special care prevedea

stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare în funcție de locul

situării biroului executorului judecătoresc, pentru stabilirea instanței de

executare în sensul C. proc. civ. raportarea se face la dispozițiile de drept

comun care reglementează stabilirea competenței teritoriale a instanței,

respectiv dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul debitorul, respectiv Judecătoria

Sectorului 6 București, instanța care a și pronunțat încheierea de încuviințare

a executării silite în dosarul de executare contestat.

Tribunalul Argeș a

apreciat că, în cauză nu pot avea aplicabilitate dispozițiile art. 99 alin. (2)

C. proc. civ., întrucât s-ar ajunge ca instanța de executare să nu mai

soluționeze contestațiile la executare prin simpla formulare și a unei

contestații la titlu.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art.

133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

În cauza supusă

analizei, contestatoarea a solicitat instanței anularea tuturor actelor de

executare efectuate de către executorul judecătoresc, apreciind că punerea în

executare a Sentinței civile nr. 2.462 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului

Argeș nu mai poate fi continuată ca urmare a intrării în vigoare a unui act

normativ, în speță a O.U.G. nr. 1/2011, în temeiul căruia legiuitorul a dispus

inițierea procesului de revizuire a pensiilor, în funcție de alte criterii

decât cele menționate de Legea nr. 119/2010, inclusiv a acelor pensii ale căror

cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească.

De asemenea, prin

aceeași cerere, contestatoarea a solicitat instanței constatarea caracterului

nelegal al onorariului stabilit în favoarea Biroului Executorilor Judecătorești

Asociați B.Ș.C. și D.N. și anularea actelor de executare.

Ca urmare a

disjungerii, obiectul conflictului negativ de competență îl reprezintă

stabilirea instanței competente să soluționeze contestația la executare ce

vizează modalitatea de stabilire a cheltuielilor de executare și anularea

actelor de executare.

Așa cum, în mod

corect, au reținut ambele instanțe judecătorești aflate în conflict, potrivit

art. 714 alin. (1) C. proc. civ., republicat, contestația se introduce la

instanța de executare.

Art. 650 alin. (1) C.

proc. civ. (devenit art. 651 alin. (1), după republicare), normă cu caracter

special care prevedea stabilirea competenței teritoriale a instanței de

executare în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc a

fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 348 din

17 iunie 2014, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014.

Astfel devin

aplicabile prevederile de drept comun C. proc. civ. care reglementează

competența teritorială a instanței pentru stabilirea instanței de executare,

respectiv art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare

în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau

își are sediul debitorul.

În speță, debitoarea

C.P.S. a M.Ap.N. își are sediul în sectorul 6 din București.

De asemenea, se

observă că încuviințarea executării silite dispuse în cauză prin Încheierea din

2 septembrie 2014 a fost pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București,

instanță care, în temeiul obligației legale statuate prin art. 131 alin. (1) C.

proc. civ., a procedat la verificarea propriei sale competențe și a constatat

că este competentă material să soluționeze cererea.

Este adevărat că art

153 lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

cu modificările și completările ulterioare, stabilește competența materială a

tribunalului de a soluționa contestațiile împotriva măsurilor de executare

silită, însă textul privește, în mod explicit, ca aceste măsuri să fi fost

dispuse "în baza prezentei legi", or, măsurile contestate prin

cererea formulată de C.P.S. a M.Ap.N. privesc onorariul executorului

judecătoresc, ca urmare a încuviințării executării silite dispuse în temeiul

art. 666 C. proc. civ., republicat, ceea ce exclude competența materială a

tribunalului.

Dispozițiile art. 99

alin. (2) C. proc. civ. nu mai pot fi discutate atât timp cât s-a disjuns

contestația la titlu de cea la executare în fața Tribunalului Argeș.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 9 octombrie 2015.

Procesat de GGC - N