ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1927/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe roiul Curții de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale,

la

data de 24 iunie 2015, petenta S.R.T. a solicitat în contradictoriu cu

intimatul Sindicatul lucrătorilor din domeniul audiovizualului TVR, pentru

membrii G.M., P.G., ș.a. să se dispună pe cale de ordonanță președințială

suspendarea provizorie a executării provizorii a Sentinței civile nr. 3156 din

31 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale.

În motivarea cererii s-a arătat că

prin sentința menționată s-a dispus plata unor majorări salariale cu titlu de

compensare ca urmare a afectării salariilor prin inflație fără a lua în

considerare ca potrivit Legii nr. 41/1996 aceste compensații nu puteau fi

acordate în afara situației financiare a societății, orice clauze din

contractul colectiv de muncă trebuind să fie interpretate numai în relație cu

prevederile obligatorii ale acestei legi.

Or, în

condițiile în care petenta a înregistrat, începând cu anul 2009,

pierderi în fiecare an» plata acestor compensații

este imposibil de tăcut.

În cazul în care instanța de apel ar

admite apelul, prin plata acestor compensații înainte de soluționarea apelului,

instituția nu va mai putea recupera

de ia

salariați sumele deja plătite, decât în rate, pe mai mulți ani, fără a avea

certitudinea

că vor avea venituri ce pot fi supuse popririi.

În drept, cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 450 alin. (5) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de

14 iulie 2015, Curtea de Apel București,

secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă șl asigurări sociale, a

respins, ca neîntemeiată, cererea de ordonanță președințială având ca obiect

suspendarea executării provizorii a Sentinței civile nr. 3156 din 31 martie 2015,

formulată de petenta S.R.T. și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de

12.243,00 lei, consemnată cu recipisa nr. 4036298/1 din data de 23 iunie 2015,

emisă de C.E.C.B.

În motivarea încheierii s-a reținut că

suspendarea executării, fie și provizorie, a unei hotărâri judecătorești

trebuie sa fie justificată de existența unor indicii rezonabile ca petenta ar

fi supusă unor prejudicii importante și care nu ar mal putea fi înlăturate ori

ar fi înlăturate cu dificultate, iar aceasta ar presupune eforturi mai mari -

economice, juridice, de timp - disproporționate față de cele pe care le-ar

suferi, prin suspendarea provizorie a executării, partea care a avut câștig de

cauză.

De vreme ce legea procesual civilă a

recunoscut caracterul executoriu,

chiar în

mod provizoriu, până la definitivarea hotărârii, suspendarea executării

trebuie

să aibă un caracter excepțional.

Aceste cerințe decurg nu doar din

necesitatea garantării efective a drepturilor recunoscute prin hotărâre

judecătorească pentru partea ce a avut câștig de cauză, ci, în speță, și din

dispozițiile referitoare la ordonanța președințială, care nu sunt incompatibile

cu prevederile art. 450 alin. (5) C. proc. civ.

Aspectele legate

de fondul pretențiilor deduse judecății, de nelegalitatea și netemeinicia

sentinței apelate, invocate de petenta, nu pot fi examinate în cadrul

soluționării cererii de față, ci,

eventual, pot constitui argumente în aprecierea gravității și iminenței pagubei

ce se încearcă a fi evitată prin suspendarea provizorie a executării sentinței

apelate.

Or, din actele

dosarului, nu se poate desprinde existența unui astfel de prejudiciu. Plata

despăgubirii nu justifică, singură, suspendarea provizorie a executării, în

absența unor indicii că, de exemplu, prin cuantum, prin plata dintr-o dată,

prin situația foarte precară din punct de vedere financiar a intimaților

(reclamanți în dosarul de fond), există un pericol pentru funcționarea

societății petente.

Dificultățile

eventuale în recuperarea sumelor plătite intimaților, în

ipoteza admiterii apelului, sunt aspecte

prezumate și vizează o situație viitoare și

incertă, neputând

caracteriza iminența prejudiciului pe care petenta l-ar suferi dacă în acest

moment ar executa hotărârea.

Pentru ipoteza

în care apelul petentei ar fi admis, legea prevede o procedură clară și

accesibilă prin care poate solicita întoarcerea executării, respectiv art. 722

și urm. C. proc. civ., și aceasta chiar în fața instanței de apel.

Împotriva acestei încheieri a declarat

apel

petenta S.R.T.,

invocând în drept dispozițiile art. 450 C. proc. civ. și solicitând modificarea

în tot a hotărârii atacate, iar pe fond încuviințarea provizorie a suspendării

executării Sentinței civile nr. 3156 din 31 martie 2015 pronunțată de

Tribunalul București, până la soluționarea apelului declarat în această cauză.

Examinând, cu prioritate, excepția de

inadmisibilitate a căii de atac formulate în cauză, potrivit dispozițiilor art.

248 alin. (1) din Codul de procedură civila, Înalta Curte constată că aceasta

este întemeiată și urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

În baza dispozițiilor art. 450 C.

proc. civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii, iar

până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată

provizoriu, prin ordonanță președințială (alin. (5)).

Cu privire la problema de drept supusă

analizei, se reține că în ședința din 27 aprilie 2015, completul înaltei Curți

de Casație și Justiție competent să judece recursul în interesul legii a

tranșat chestiunea privind calea de atac ce poate fi exercitată împotriva

soluției pronunțate de instanța de apel cu privire ia cererea de suspendare

provizorie pe cale de ordonanță președințială.

Astfel, a fost

pronunțată Decizia nr. 8/2015, publicată în M. Of.

nr. 539 din 20

iulie

2015, prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea

dispozițiilor

art. 450 alin. (5) raportat la art. 997 și următoarele și art. 719 alin. (7)

C. proc. civ., cererea de suspendare provizorie

se judecă de un

complet format din doi judecători, iar instanța se pronunță

asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin decizia mai sus menționată s-a

stabilit ca prin interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 450 alin. (5)

coroborate cu prevederile art. 719 alin. (7)

C.

proc. civ. se poate considera ca art. 719 alin. (7) este aplicabil în ceea ce

privește

calea de atac împotriva hotărârii ce produce efectele unei ordonanțe

președințiale, pronunțate într-un cadru în care

au fost respectate caracteristicile

esențiale ale ordonanței președințiale.

Având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea

de atac intitulată „apel” formulată de petenta S.R.T.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel” declarată de petenta S.R.T. împotriva

încheierii de ședință din data de 14 iulie 2015 a Curții, de Apel București, secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 septembrie 2015.