ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1927/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe roiul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 24 iunie 2015, petenta S.R.T. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Sindicatul lucrătorilor din domeniul audiovizualului TVR, pentru membrii G.M., P.G., ș.a. să se dispună pe cale de ordonanță președințială suspendarea provizorie a executării provizorii a Sentinței civile nr. 3156 din 31 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința menționată s-a dispus plata unor majorări salariale cu titlu de compensare ca urmare a afectării salariilor prin inflație fără a lua în considerare ca potrivit Legii nr. 41/1996 aceste compensații nu puteau fi acordate în afara situației financiare a societății, orice clauze din contractul colectiv de muncă trebuind să fie interpretate numai în relație cu prevederile obligatorii ale acestei legi. Or, în condițiile în care petenta a înregistrat, începând cu anul 2009, pierderi în fiecare an» plata acestor compensații este imposibil de tăcut. În cazul în care instanța de apel ar admite apelul, prin plata acestor compensații înainte de soluționarea apelului, instituția nu va mai putea recupera de ia salariați sumele deja plătite, decât în rate, pe mai mulți ani, fără a avea certitudinea că vor avea venituri ce pot fi supuse popririi.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 450 alin. (5) C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din data de 14 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă șl asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de ordonanță președințială având ca obiect suspendarea executării provizorii a Sentinței civile nr. 3156 din 31 martie 2015, formulată de petenta S.R.T. și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 12.243,00 lei, consemnată cu recipisa nr. 4036298/1 din data de 23 iunie 2015, emisă de C.E.C.B.

În motivarea încheierii s-a reținut că suspendarea executării, fie și provizorie, a unei hotărâri judecătorești trebuie sa fie justificată de existența unor indicii rezonabile ca petenta ar fi supusă unor prejudicii importante și care nu ar mal putea fi înlăturate ori ar fi înlăturate cu dificultate, iar aceasta ar presupune eforturi mai mari - economice, juridice, de timp - disproporționate față de cele pe care le-ar suferi, prin suspendarea provizorie a executării, partea care a avut câștig de cauză. De vreme ce legea procesual civilă a recunoscut caracterul executoriu, chiar în mod provizoriu, până la definitivarea hotărârii, suspendarea executării trebuie să aibă un caracter excepțional.

Aceste cerințe decurg nu doar din necesitatea garantării efective a drepturilor recunoscute prin hotărâre judecătorească pentru partea ce a avut câștig de cauză, ci, în speță, și din dispozițiile referitoare la ordonanța președințială, care nu sunt incompatibile cu prevederile art. 450 alin. (5) C. proc. civ. Aspectele legate de fondul pretențiilor deduse judecății, de nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate, invocate de petenta, nu pot fi examinate în cadrul soluționării cererii de față, ci, eventual, pot constitui argumente în aprecierea gravității și iminenței pagubei ce se încearcă a fi evitată prin suspendarea provizorie a executării sentinței apelate. Or, din actele dosarului, nu se poate desprinde existența unui astfel de prejudiciu.

Plata despăgubirii nu justifică, singură, suspendarea provizorie a executării, în absența unor indicii că, de exemplu, prin cuantum, prin plata dintr-o dată, prin situația foarte precară din punct de vedere financiar a intimaților (reclamanți în dosarul de fond), există un pericol pentru funcționarea societății petente. Dificultățile eventuale în recuperarea sumelor plătite intimaților, în ipoteza admiterii apelului, sunt aspecte prezumate și vizează o situație viitoare și incertă, neputând caracteriza iminența prejudiciului pe care petenta l-ar suferi dacă în acest moment ar executa hotărârea. Pentru ipoteza în care apelul petentei ar fi admis, legea prevede o procedură clară și accesibilă prin care poate solicita întoarcerea executării, respectiv art. 722 și urm. C. proc.

civ., și aceasta chiar în fața instanței de apel. Împotriva acestei încheieri a declarat apel petenta S.R.T., invocând în drept dispozițiile art. 450 C. proc. civ. și solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond încuviințarea provizorie a suspendării executării Sentinței civile nr. 3156 din 31 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, până la soluționarea apelului declarat în această cauză. Examinând, cu prioritate, excepția de inadmisibilitate a căii de atac formulate în cauză, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civila, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează să o admită, pentru următoarele considerente: În baza dispozițiilor art. 450 C. proc.

civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii, iar până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin ordonanță președințială (alin. (5)). Cu privire la problema de drept supusă analizei, se reține că în ședința din 27 aprilie 2015, completul înaltei Curți de Casație și Justiție competent să judece recursul în interesul legii a tranșat chestiunea privind calea de atac ce poate fi exercitată împotriva soluției pronunțate de instanța de apel cu privire ia cererea de suspendare provizorie pe cale de ordonanță președințială. Astfel, a fost pronunțată Decizia nr. 8/2015, publicată în M. Of. nr. 539 din 20 iulie 2015, prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 450 alin. (5) raportat la art. 997 și următoarele și art. 719 alin. (7) C. proc.

civ., cererea de suspendare provizorie se judecă de un complet format din doi judecători, iar instanța se pronunță asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Prin decizia mai sus menționată s-a stabilit ca prin interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 450 alin. (5) coroborate cu prevederile art. 719 alin. (7) C. proc. civ. se poate considera ca art. 719 alin. (7) este aplicabil în ceea ce privește calea de atac împotriva hotărârii ce produce efectele unei ordonanțe președințiale, pronunțate într-un cadru în care au fost respectate caracteristicile esențiale ale ordonanței președințiale. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel” formulată de petenta S.R.T.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel” declarată de petenta S.R.T. împotriva încheierii de ședință din data de 14 iulie 2015 a Curții, de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2015.