ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2585/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București în data de 24 iunie 2015

sub nr. 3882/2/2015, petenta Societatea Română de Televiziune a solicitat, în contradictoriu

cu intimații Ș.S.L., S.V., S.B., B.D.A.A., L.D., N.M.L., N.L.l., P.M., S.L.I., P.D.,

G.E.S., T.E., B.L., S.R.C., N.S.P., S.G.G., T.P., Z.C.F., P.M., C.D., P.M., T.C.V.,

B.N., M.A.C., P.L.C., să se dispună pe cale de ordonanță președințială suspendarea

provizorie a executării provizorii a sentinței civile nr. 3162 din data de 31 martie

2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, în Dosar nr. 31581/3/2014, în motivarea cererii s-a arătat că, potrivit

art. 448 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile primei instanțe

sunt executorii de drept când au ca obiect plata unor drepturi izvorâte din raporturile

juridice de muncă.

Prin încheierea din data de 09 iulie 2015,

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă

și asigurări sociale, a respins ca nefondată cererea de ordonanță președințială

formulată de petenta Societatea Română de Televiziune, privind suspendarea executării

provizorii a sentinței civile nr. 3162 din data de 31 martie 2015 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în

Dosar nr. 31581/3/2014, în contradictoriu cu intimații Ș.S.L., S.V., S.B., B.D.A.A.,

L.D., N.M.L., N.L.l., P.M., S.L., P.D., G.E.S., T.E., B.L., S.R.C., N.S.P., S.O.G.,

T.P., Z.C.F., P.M., C.D., P.M., T.C.V., B.N., M.A.C., P.L.C., reprezentați de Sindicatul

Lucrătorilor din Domeniul Audiovizualului T.S.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3162 din data

de 31 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale în Dosar nr. 31582/3/2014, a fost admisă cererea de

chemare în judecată formulată de reclamanții Ș.S.L., S.V., S.B., B.D.A.A., L.D.,

N.M.L., N.L.l., P.M., S.L.I., P.D., G.E.S., T.E., B.L., S.R.C., N.S.P.,

S.O.G.,

T.P., Z.C.F., P.M., C.D., P.M., T.C.V., B.N., M.A.C., P.L.C., fiind obligată pârâta

Societatea Română de Televiziune la majorarea salariilor de bază ale reclamanților,

începând cu data de 07 aprilie 2012, cu indicii prețurilor de consum comunicați

de Institutul Național de Statistică aferenți anilor 2008-2011 și primul trimestru

al anului 2012, conform art. 102 alin. (1) lit. d) din Contractul Colectiv de Muncă

încheiat la nivel de Societatea Română de Televiziune pe anii 2010-2012, precum

și la plata către reclamanți a diferențelor salariate rezultate în urma majorării

salariilor de bază cu indicii preturilor de consum comunicați de Institutul Național

de Statistică aferenți anilor 2008-2011 și primul trimestru ai anului 2012, conform

art. 102 alin. (1) lit. d) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de

Societatea Română de Televiziune pe anii 2010-2012, până la rămânerea definitivă

a hotărârii.

Suspendarea executării, fie și provizorie,

a unei hotărâri judecătorești trebuie să fie justificată de existența unor indicii

rezonabile că petenta ar fi supusă unor prejudicii importante și care nu ar mai

putea fi înlăturate ori ar fi înlăturate cu dificultate, iar aceasta ar presupune

eforturi mai mari -economice, juridice, de timp - disproporționate față de cele

pe care le-ar suferi, prin suspendarea provizorie a executării, partea care a avut

câștig de cauză.

De vreme ce legea procesual civilă a recunoscut

caracterul executoriu, chiar în mod provizoriu, până la definitivarea hotărârii,

suspendarea executării trebuie să aibă un caracter excepțional. Aceste cerințe decurg

nu doar din necesitatea garantării efective a drepturilor recunoscute prin hotărâre

judecătorească pentru partea ce a avut câștig de cauză, ci, în speță, și din dispozițiile

referitoare la ordonanța președințială, care nu sunt incompatibile cu prevederile

art. 450 alin. (5) C. proc. civ.

Aspectele legate de fondul pretențiilor

deduse judecății, de nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate, invocate de

petentă, nu pot fi examinate în cadrul soluționării cererii de față, ci, eventual,

pot constitui argumente în aprecierea gravității și iminenței pagubei ce se încearcă

a fi evitată prin suspendarea provizorie a executării sentinței apelate. Or, din

actele dosarului, nu se poate desprinde existența unui astfel de prejudiciu. Plata

despăgubirii nu justifică, singură, suspendarea provizorie a executării, în absența

unor indicii că, de exemplu, prin cuantum, prin plata dintr-o dată, prin situația

foarte precară din punct de vedere financiar a intimaților (reclamanți în dosarul

de fond), există un pericol pentru funcționarea societății petente. Dificultățile

eventuale în recuperarea sumelor plătite intimaților, în ipoteza admiterii apelului,

sunt aspecte prezumate și vizează o situație viitoare și incertă, neputând caracteriza

iminența prejudiciului pe care petenta l-ar suferi dacă în acest moment ar executa

hotărârea. Pentru ipoteza în care apelul petentei ar fi admis, legea prevede o procedură

clară și accesibilă prin care poate solicita întoarcerea executării, respectiv

art. 722 și urm. C. proc. civ., și aceasta chiar în fața instanței de apel.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs

petenta Societatea

Română de Televiziune, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la

data de 14 iulie 2015 și înaintat de această instanță, la data de 24 august 2015,

Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

În

susținerea căii de atac, petenta a criticat soluția instanței

de apel din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor care reglementează

suspendarea provizorie a executării unei sentințe solicitate pe calea ordonanței

președințială, apreciind că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile

impuse de textul legal, respectiv, aparența în drept, urgența măsurii provizorii

a suspendării executării precum și existența unei pagube iminente.

În

expunerea de motive, a arătat că soluția Tribunalului București

de admitere a acțiunii reclamanților este nelegală din perspectiva greșitei aplicări

a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea Societății Române

de Televiziune ceea ce poate conduce la o desființare a sentinței de către curtea

de apel în cadrul apelului exercitat împotriva acesteia.

Investită cu soluționarea căii de atac,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 10 septembrie

2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac

intitulate apel.

Completul de filtru C1O, la 14 septembrie

2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ.,

aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat în baza Legii nr. 138/2014, a dispus

comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel

cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de

recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților.

Asupra raportului a exprimat punct de vedere

petenta Societatea Română de Televiziune, prin care a învederat că își recalifică

calea de atac din apel în recurs, iar pe fond a solicitat admiterea recursului,

modificarea încheierii contestate și încuviințarea suspendării executării sentinței

civile nr. 3162 din 31 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale până la soluționarea apelului.

Prin rezoluția din 15 octombrie 2015, completul

învestit cu soluționarea cauzei a stabilit termen de judecată la data de 18 noiembrie

2015, în complet de filtru, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

La termenul de judecată stabilit, completul

învestit cu soluționarea cauzei a luat act de recalificarea căii de atac, din apel

în recurs, astfel cum a fost precizată prin punctul de vedere formulat de către

petenta Societatea Română de Televiziune, și a rămas în pronunțarea asupra admisibilității

recursului.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte

constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Analizând admisibilitatea căii de atac

exercitate de petenta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii din

data de 09 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte reține că în

ședința din 27 aprilie 2015, completul Înaltei Curți de Casație și Justiție competent

să judece recursul în interesul legii, a tranșat chestiunea privind calea de atac

ce poate fi exercitată împotriva soluției pronunțate de instanța de apel cu privire

la cererea de suspendare provizorie pe cale de ordonanță președințială a executării

unei hotărâri executorii prevăzută de art. 450 alin. (5) raportat la art. 997 și

urm. și art. 719 alin. (7) din Legea nr. 134/2010.

Astfel, în urma deliberărilor, Înalta Curte

de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 8/2015, publicată în M. Of. nr. 539/20.07.2015,

prin care a stabilit următoarele „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 450 alin. (5) raportat la art. 997 și urm. și art. 719 alin. (7) C. proc. civ.

cererea de suspendare provizorie se judecă de un complet format din doi judecători,

instanța se pronunță asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei

căi de atac".

Față de caracterul obligatoriu ai deciziei

pronunțate în recursul în interesul legii prin raportare la dispozițiile art. 517

alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., calea de atac exercitată

de pârâta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii de ședința din data

de 09 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este inadmisibilă,

încheierea dată în aplicarea dispozițiilor art. 450 alin. (5) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ. nefiind supusă niciunei căi de atac.

Având în vedere că excepția inadmisibilității

căii de atac asupra căreia instanța a rămas în pronunțare, reprezintă o excepție

de procedură, absolută și peremptorie, care împiedică analiza pe fond a cauzei,

Înalta Curte nu va mai analiza criticile de nelegalitate invocate de petenta în

susținerea căii de atac exercitate.

Pentru considerentele mai sus arătate,

Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petenta Societatea

Română de Televiziune împotriva încheierii din data de 09 iulie 2015 a Curții de

Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 3882/2/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petenta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii din data de 09

iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 3882/2/2015.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin.

(5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

18 noiembrie 2015.