ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2585/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București în data de 24 iunie 2015 sub nr. 3882/2/2015, petenta Societatea Română de Televiziune a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ș.S.L., S.V., S.B., B.D.A.A., L.D., N.M.L., N.L.l., P.M., S.L.I., P.D., G.E.S., T.E., B.L., S.R.C., N.S.P., S.G.G., T.P., Z.C.F., P.M., C.D., P.M., T.C.V., B.N., M.A.C., P.L.C., să se dispună pe cale de ordonanță președințială suspendarea provizorie a executării provizorii a sentinței civile nr. 3162 din data de 31 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. 31581/3/2014, în motivarea cererii s-a arătat că, potrivit art. 448 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect plata unor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă. Prin încheierea din data de 09 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondată cererea de ordonanță președințială formulată de petenta Societatea Română de Televiziune, privind suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 3162 din data de 31 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. 31581/3/2014, în contradictoriu cu intimații Ș.S.L., S.V., S.B., B.D.A.A., L.D., N.M.L., N.L.l., P.M., S.L., P.D., G.E.S., T.E., B.L., S.R.C., N.S.P., S.O.G., T.P., Z.C.F., P.M., C.D., P.M., T.C.V., B.N., M.A.C., P.L.C., reprezentați de Sindicatul Lucrătorilor din Domeniul Audiovizualului T.S.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 3162 din data de 31 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosar nr. 31582/3/2014, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Ș.S.L., S.V., S.B., B.D.A.A., L.D., N.M.L., N.L.l., P.M., S.L.I., P.D., G.E.S., T.E., B.L., S.R.C., N.S.P., S.O.G., T.P., Z.C.F., P.M., C.D., P.M., T.C.V., B.N., M.A.C., P.L.C., fiind obligată pârâta Societatea Română de Televiziune la majorarea salariilor de bază ale reclamanților, începând cu data de 07 aprilie 2012, cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de Statistică aferenți anilor 2008-2011 și primul trimestru al anului 2012, conform art. 102 alin. (1) lit. d) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de Societatea Română de Televiziune pe anii 2010-2012, precum și la plata către reclamanți a diferențelor salariate rezultate în urma majorării salariilor de bază cu indicii preturilor de consum comunicați de Institutul Național de Statistică aferenți anilor 2008-2011 și primul trimestru ai anului 2012, conform art. 102 alin. (1) lit. d) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de Societatea Română de Televiziune pe anii 2010-2012, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Suspendarea executării, fie și provizorie, a unei hotărâri judecătorești trebuie să fie justificată de existența unor indicii rezonabile că petenta ar fi supusă unor prejudicii importante și care nu ar mai putea fi înlăturate ori ar fi înlăturate cu dificultate, iar aceasta ar presupune eforturi mai mari -economice, juridice, de timp - disproporționate față de cele pe care le-ar suferi, prin suspendarea provizorie a executării, partea care a avut câștig de cauză. De vreme ce legea procesual civilă a recunoscut caracterul executoriu, chiar în mod provizoriu, până la definitivarea hotărârii, suspendarea executării trebuie să aibă un caracter excepțional. Aceste cerințe decurg nu doar din necesitatea garantării efective a drepturilor recunoscute prin hotărâre judecătorească pentru partea ce a avut câștig de cauză, ci, în speță, și din dispozițiile referitoare la ordonanța președințială, care nu sunt incompatibile cu prevederile art. 450 alin. (5) C. proc.

civ. Aspectele legate de fondul pretențiilor deduse judecății, de nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate, invocate de petentă, nu pot fi examinate în cadrul soluționării cererii de față, ci, eventual, pot constitui argumente în aprecierea gravității și iminenței pagubei ce se încearcă a fi evitată prin suspendarea provizorie a executării sentinței apelate. Or, din actele dosarului, nu se poate desprinde existența unui astfel de prejudiciu. Plata despăgubirii nu justifică, singură, suspendarea provizorie a executării, în absența unor indicii că, de exemplu, prin cuantum, prin plata dintr-o dată, prin situația foarte precară din punct de vedere financiar a intimaților (reclamanți în dosarul de fond), există un pericol pentru funcționarea societății petente.

Dificultățile eventuale în recuperarea sumelor plătite intimaților, în ipoteza admiterii apelului, sunt aspecte prezumate și vizează o situație viitoare și incertă, neputând caracteriza iminența prejudiciului pe care petenta l-ar suferi dacă în acest moment ar executa hotărârea. Pentru ipoteza în care apelul petentei ar fi admis, legea prevede o procedură clară și accesibilă prin care poate solicita întoarcerea executării, respectiv art. 722 și urm. C. proc. civ., și aceasta chiar în fața instanței de apel. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta Societatea Română de Televiziune, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 14 iulie 2015 și înaintat de această instanță, la data de 24 august 2015, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

În susținerea căii de atac, petenta a criticat soluția instanței de apel din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor care reglementează suspendarea provizorie a executării unei sentințe solicitate pe calea ordonanței președințială, apreciind că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile impuse de textul legal, respectiv, aparența în drept, urgența măsurii provizorii a suspendării executării precum și existența unei pagube iminente. În expunerea de motive, a arătat că soluția Tribunalului București de admitere a acțiunii reclamanților este nelegală din perspectiva greșitei aplicări a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea Societății Române de Televiziune ceea ce poate conduce la o desființare a sentinței de către curtea de apel în cadrul apelului exercitat împotriva acesteia.

Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 10 septembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac intitulate apel. Completul de filtru C1O, la 14 septembrie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat în baza Legii nr. 138/2014, a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Asupra raportului a exprimat punct de vedere petenta Societatea Română de Televiziune, prin care a învederat că își recalifică calea de atac din apel în recurs, iar pe fond a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii contestate și încuviințarea suspendării executării sentinței civile nr. 3162 din 31 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale până la soluționarea apelului. Prin rezoluția din 15 octombrie 2015, completul învestit cu soluționarea cauzei a stabilit termen de judecată la data de 18 noiembrie 2015, în complet de filtru, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

La termenul de judecată stabilit, completul învestit cu soluționarea cauzei a luat act de recalificarea căii de atac, din apel în recurs, astfel cum a fost precizată prin punctul de vedere formulat de către petenta Societatea Română de Televiziune, și a rămas în pronunțarea asupra admisibilității recursului.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Analizând admisibilitatea căii de atac exercitate de petenta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii din data de 09 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte reține că în ședința din 27 aprilie 2015, completul Înaltei Curți de Casație și Justiție competent să judece recursul în interesul legii, a tranșat chestiunea privind calea de atac ce poate fi exercitată împotriva soluției pronunțate de instanța de apel cu privire la cererea de suspendare provizorie pe cale de ordonanță președințială a executării unei hotărâri executorii prevăzută de art. 450 alin. (5) raportat la art. 997 și urm. și art. 719 alin. (7) din Legea nr. 134/2010.

Astfel, în urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 8/2015, publicată în M. Of. nr. 539/20.07.2015, prin care a stabilit următoarele „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 450 alin. (5) raportat la art. 997 și urm. și art. 719 alin. (7) C. proc. civ. cererea de suspendare provizorie se judecă de un complet format din doi judecători, instanța se pronunță asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac". Față de caracterul obligatoriu ai deciziei pronunțate în recursul în interesul legii prin raportare la dispozițiile art. 517 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., calea de atac exercitată de pârâta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii de ședința din data de 09 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este inadmisibilă, încheierea dată în aplicarea dispozițiilor art. 450 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nefiind supusă niciunei căi de atac. Având în vedere că excepția inadmisibilității căii de atac asupra căreia instanța a rămas în pronunțare, reprezintă o excepție de procedură, absolută și peremptorie, care împiedică analiza pe fond a cauzei, Înalta Curte nu va mai analiza criticile de nelegalitate invocate de petenta în susținerea căii de atac exercitate.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petenta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii din data de 09 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 3882/2/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii din data de 09 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 3882/2/2015. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2015.