ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2525/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de ordonanță președințială, înregistrată la data de 24 iunie 2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, apelanta Societatea Română de Televiziune a solicitat încuviințarea provizorie a suspendării executării provizorii a sentinței civile nr. 3164 din data de 31 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 31583/3/2014, până la soluționarea cererii de suspendare a executării provizorii formulată prin cererea de apel depusă în Dosarul nr. 31583/3/2014. Prin sentința în cauză, Tribunalul București a dispus obligarea Societății Române de Televiziune la plată, începând din anul 2012, a drepturilor salariale majorate cu indicii de consum aferenți anilor 2008 - 2011 și primul trimestru al anului 2012, pentru un număr de 17 salariați.

Societatea Română de Televiziune a depus certificatul de grefă, din care rezultă că a depus la instanța de fond cerere de apel împotriva acestei sentințe civile, cu solicitarea suspendării provizorii a executării ei, până la soluționarea apelului. A susținut și că sentința civilă atacată cu apel nu este încă redactată, motivată și comunicată părților, dar salariații reclamanți, a căror acțiune a fost admisă de către instanța de fond, au solicitat, în scris, conducerii societății calcularea drepturilor lor bănești și plata deîndată. Prin sentința civilă nr. 2630 din 30 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de ordonanță președințială.

În motivare, a reținut că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aparența de drept și măsura provizorie, dar nu este îndeplinită condiția urgenței în ordonarea măsurii provizorii. Curtea de apel a reținut și că apelanta a indicat, în susținerea cererii, ipoteza reglementată de art. 997 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, respectiv dificultatea de a recupera de la salariați sumele plătite acestora în executarea sentinței pronunțate de instanța de fond. Instanța a considerat că paguba iminentă la care face referire norma de drept semnifică un prejudiciu iminent care încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranță dacă condițiile factuale afirmate se perpetuează.

Prin urmare, un prejudiciu eventual nu poate justifica ordonarea unei măsuri provizorii în procedura sumară a ordonanței președințiale. Or, în cauză, apelanta a invocat tocmai un prejudiciu eventual, plecând de la prezumția insolvabilității eventualilor debitori. Împotriva acestei sentințe, pârâta Societatea Română de Televiziune a declarat apel, în susținerea căruia a arătat că, în prezenta cauză, este îndeplinită condiția urgenței în ordonarea măsurii provizorii, pe motiv că reclamantei îi lipsesc fondurile pentru plata salariilor compensatorii. A susținut și că, într-un alt dosar similar, aflat pe rolul Curții de Apel București, instanța a apreciat în sensul existenței condiției urgenței și a admis cererea de suspendare.

La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2015, Înalta Curte a recalificat calea de atac ca fiind recurs, cu respectarea prevederilor art. 1.000 alin. (4) C. proc. civ., care prevăd că, în situația în care competența de soluționare revine curții de apel, calea de atac este recursul, curgând și un nou termen de motivare a căii de atac, în sensul art. 457 alin. (4) C. proc. civ. Ca urmare, la data de 29 septembrie 2015, pârâta Societatea Română de Televiziune a depus motivele recursului, prin care a arătat că decizia recurată nu este legală, instanța de judecată aplicând greșit prevederile art. 997 alin. (1) C. proc. civ. Pârâta a susținut că, în cauză, sunt îndeplinite condiția de aparență de drept, cea a măsurii provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, precum și cea a necesității păstrării unui drept pentru prevenirea unei pagube iminente.

Analizând excepția lipsei de interes a pârâtei Societatea Română de Televiziune în promovarea prezentului recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța are obligația să se pronunțe cu prioritate asupra acesteia. Astfel, interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea și, nu în ultimul rând, direct și personal, respectiv să aparțină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce apelul și/sau recursul sunt forme de manifestare a acțiunii civile, ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac și se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmărește protecția unui drept subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la instanță este obligatorie. Ca atare, interesul procesual actual, legitim și personal este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, inclusiv în recurs. Așa cum rezultă copia încheierii de ședință din data de 6 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 3164 din data de 31 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Ulterior, prin decizia nr. 4142 din data de 3 noiembrie 2015 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Societatea Română de Televiziune împotriva aceleiași sentințe. Având în vedere cele hotărâte de curtea de apel, Înalta Curte constată că demersul procesual inițiat de recurenta pârâtă, prin care a urmărit încuviințarea suspendării executării provizorii a sentinței civile nr. 3164 din data de 31 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 31583/3/2014, până la soluționarea cererii de suspendare a executării provizorii formulată prin cererea de apelul depusă în Dosarul nr. 31583/3/2014, a rămas fără finalitate din punct de vedere juridic.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul pârâtei Societatea Română de Televiziune este lipsit de interes, sens în care, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâta Societatea Română de Televiziune împotriva sentinței civile nr. 2630 din 30 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.